"am sperat!" – 22196 rezultate
0.01 secundeMeilisearchDelicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
florian abel
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum ca viata a mers inainte, ca lumea exista, traieste si scrie, chiar si fara mine, deci, se poate! -Executat tot felul de munci, de la cele de jos pana la cele si mai de jos, in afara de cele pentru care am fost calificat. Evolutia spiritual-politica: -'62 - '89, mai nimic, descoperit poezia, certitudini mare viitor, speriat, fugit. - '89 - sperat - '90 - '92, vazut sarle functii conducere, dezamagit - '92 - '96, scarbit - '96 - '2000 - scarbit in continuare - '2004 - renuntat a mai spera, rezumat la a-njura - '2008 - descoperit Agonia, redescoperit scrisul abelflorian@yahoo.com mess: cronopy_fi
188 poezii, 0 proze
George Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
Ionut Balan
10 ianuarie 1988 - primul tipat in Maternitatea Spitalului Municipal-Caracal; decembrie 1989 - participant activ al Revolutiei (probabil ca plangeam si-mi rodeam unghiile); 1995 - plecarea la scoala (eu nu voiam, da' ai mei voiau sa aiba copilu' scoala...); 1997 - incepe sa se contureze spiritul de revolutionar (sparg primul meu geam; de fapt, al directorului...); 1998 - clasa a patra... primul meu sarut... Doamne, cat m-am mai speriat!!! ; 1999 - ma mut, impreuna cu familia, in metropola Craiovei, din motive care nu va privesc; 2000 - urmeaza o perioada de nerecunoastere a propriei persoane, de renegare a lui Dumnezeu, de revenire la El, de lacrimi, de zambete fortate... pierdusem tot ceea ce construisem pana atunci... 2002 - prima poezie buna scrisa de subsemnatul... urmeaza o perioada de glorie - recunoasterea profesorilor de limba si literatura romana, publicarea creatiilor in revista scolii, nopti lungi de betie si de scris, redescoperirea muzicii extraordinare a lui Tudor...
23 poezii, 0 proze
Campeanu Magdalena Geta
Am început să scriu versuri la vârsta de 13 ani, a fost modul meu de a protesta, de a căuta, de a spera, de a visa la vremea respectivă. Încă mai sper, mai caut, mai visez... La 20 de ani am fost la poetul Adrian Păunescu care dupa ce mi-a citit poeziile, a exclamat: '' Incontestabil talent!'' și m-a îndrumat să citesc poezie modernă. Am lucrat sase ani in protectia copilului. Acum lucrez la un ziar.
41 poezii, 0 proze
Lazar Marian Tudorel
M-am nascut, am murit, am renascut. Totul prin durere! Am facut scoala, facultate si am creat. Prima poezie, publicata in revista liceului,un liceu de matematica-fizica si de militarie. Celelalte...literatura de sertar si idei lasate la dospit. Am fost geniul familiei, speranta familiei, nebunul familiei, iar acum, ciudatul familiei, dar tot mai spera in mine! Si ar mai fi, dar sunt Fecioara si fecioarele se lasa greu dezvaluite in toata goliciunea lor.
13 poezii, 0 proze
Ligia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
Mihaela Micu
In locul biografiei unei persoane, as vrea sa arat caracterul animalului meu de companie. Ghemotoc Să mă prezint... Ghemotoc, îmi pare bine de cunoștiință. Presupun că vă sună cunoscut numele de „Real” ? Deci trec peste orice descriere. Ceea ce nu știți voi este că, până nu demult, acolo a fost casa mea, o mare înghesuială unde am trăit cu frații și surorile mele, sau cel puțin asta îmi place să cred. În fine... lume multă, mâncare puțină, libertate redusă, iar despre dreptul la exprimarea propriei opinii nici nu mai încape vorbă. Toate astea până când i s-a năzărit unei fete să facă o vizită la căminul numărul 10, destinația Craiova, cartier Lăpuș, și văzând niște tizi de- ai mei, i-a venit straucita idee, ei și bunei sale colege de cameră, și prietenă...(spiritul_liber), să mă adopte pe mine. Nu vă spun cum, lăsându-vă pe voi să ghiciți. Așa am devenit „ șoricelul de bibliotecă ” , știu, nici eu nu cred asta, dar voi... Agitat la început, speriat de necunoscut, dar cu o...
2 poezii, 0 proze
AM
6 poezii, 0 proze
am fata de mancator de Baschetzi
Sunt impotriva campurilor obligatorii. Nu din principiu.
1 poezii, 0 proze
GRECU A
2 poezii, 0 proze
am sperat!
de Gotan Gianina Cristina
Am crezut în noi Speram să rămânem amândoi Dar azi mi-am dat seama Că am sperat degeaba! Tu nu știi să iubești Tu nu știi ce-ți dorești Vrei să fie bine Dar nu știi ce e cu tine. Am încercat pentru...
Aseară am sperat...
de Cristian Munteanu
aseară am sperat să ningă... pentru avea un pretext să ne ținem în brațe în fața focului ce țâșnea dintre nămeți... și da, am vrut să fiu și lună dar mi-a fost teamă că pământul se va roti invers...
nu cred totuși că am murit
de Helena Schmetterling
la Monte Carlo nu s-a întîmplat nimic din toate cîte am sperat și imaginat, nu s-a umplut definitiv niciun gol din mine de vreun sens senin, nu port nici azi pe piele vreo amprentă a măcar vreunui...
Am plans destul
de Costache Madalin Vasile
Ochii mei de plans au obosit Si adesea drumul l-am gresit Pentru tine atatea in urma am lasat Sa-nplinesc destinul nostru am sperat Adio,dulcea mea iubire C-atat de mult am suferit Te las ca nu mai...
am revenit
de Ioana
am revenit... sunt tot eu dar mai buna...im sensul bun al cuvantului..am trait ceva ce nu am sperat niciodata ca voi trai..am fost libera...libera sa ascult marea, sa privesc cerul si luna, libera sa...
Nu am cuvinte
de Țenche Mircea
Nu am cuvinte, vântul uită Și gândul stă înfrigurat Am desenat o lună mută Și am sperat că ai uitat. Am demoni mici, chiar și fantome Ce rătăcesc prin mintea mea mereu Dacă revii îți cumpăr două...
Te-am privit plecand
de Costache Stefania
Ma uitam cum trupul tau se indeparteaza cu fiecare pas de al meu. Te priveam si ma intrebam daca exista imagine mai trista de atat, mai trist decat sa vezi iubirea parasind iubirea. Am sperat ca asta...
Am uitat
de Madalina Ionescu
Și am uitat să numar clipa, Ce mult prea leneșă plutește, Și am uitat să curat prispa, Ce intre frunze vecuiește. Am uitat să lupt intruna, Contra sfârșitului firesc, Și am uitat sa rup aripa, Pe...
Am descuiat uși fermecate cu cheia sufletului meu...
de REMUS BRAD
Am descuiat uși fermecate cu cheia sufletului meu și am înălțat cu visul coloane minunate din dragoste și speranță ca să fii protejată mereu. Þi-am dăruit cu bucurie forță din puterea mea și am...
