Azi de dimineață Pic-Pic nu apăruse. Trecuse deja ora primei căni de lapte cu cacao, mai era puțin și venea timpul celei de a doua, iar Pic-Pic nu se arăta. Poate că e bolnav, se gândea băiețelul,
Bătăile în ușă începuseră a deveni deja prea puternice ca să le ignore. Totul are o limită. Cu părul dezordonat înaintează, se uită prin vizor:
- Cine e?
- Eu.
- Eu, intră, nu trebuie să bați la
