"am crezut că e ultima zi" – 22194 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
nicoleta amarandei
Am fost invatatoare timp de 10 ani si am crezut ca asta e menirea mea pe viata,ca apoi sa demisionez si sa-mi desfasor activitatea in productia de mobilier, unde am incercat sa invat totul de la A la Z.M-am regasit atat de bine in aceasta lume a tehnicii si a detaliilor de executie, incat am si uitat ca am fost cadru didactic. In septembrie 2008 am avut un accident de masina care mi-a schimbat viata...invat sa traiesc intr-un scaun cu rotile, incerc sa ma regasesc, ma caut pretutindeni si incet,incet imi adun faramele...
4 poezii, 0 proze
Pop Mariana
Am crezut ca m-am împăcat cu crucea mea...fiecare zi, însă, e o nouă zbatere, o nouă împăcare, o nouă provocare...încă nu mi-am găsit liniștea...dar mai caut!
20 poezii, 0 proze
NMNincu Mircea
Născut într-o parte dintr-unul din talere balanței am crezut mereu că locul meu e în cer. Că acolo, ca o floare pe ram, înflorind îmi voi păstra echilibrul.
1326 poezii, 0 proze
BIbogdan ioan
habar nu am ce sa spun cred ca ar trebui ceva sa spun sau ar fii ceva dar nu stiu ,sa zicem ca inca caut sa ma identific, m-am nascut ca orice om normal , am crezut ca o sa scufund in banalitatea sociala insa nu a fost asa, am incercat sa ma integrez intr-o societate prea ostila mie sau poate doar imaginatiei mele. sunt un tip din punctul meu de vedere foarte normal cu nazuinte si vise ce pe aici nu cred ca se v-or implini,de fapt o copilarie intreaga si restul zilelor pana acum am trait si traiesc in visele mele.asta nu inseamna ca sunt vreun introvertit, nicigand, insa in visele mele lumea e perfecta atata tot
31 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
cristina cismas
M-am nascut pe 4 ianuarie 1989,fix anul revolutiei..tot timpul am crezut ca a fost o zi cu vant..am inceput si eu sa invat,in Orsova la Scoala Generala cu Clasele I-VIII,iar acum sunt la liceu,tot aici,la Traian Lalescu,profil filologie bilingva engleza.nu stiu de cand am inceput sa scriu..d mult,poate...
3 poezii, 0 proze
DOdonisan irina oana
nu am o biografie speciala , scriu poezii .o vreme am crezut ca scrisul face rau si m-am oprit . Dar acum , la varsta mea si in timpurile traite , poezia inseamna purificare
5 poezii, 0 proze
liliana ghita boian
Am cincizeci de ani si ma simt nerealizata din punct de vedere artistic.Sunt absolventa unei facultati cu caracter economic, dar idealurile mele au caracter umanist,astfel ca in decurs de trei ani am publicat patru volume de poezii la doua editurii diferite prin largul concurs acordat de oameni cu suflet care au crezut si (sper ) mai cred inca in mine.In momentul in care am crezut ca viata si Dumnezeu nu mai are nimic nou sa-mi ofere a acordat sufletului meu un dans, un ultim tango al unei drame care m-a marcat profund si poate, pentru totdeauna. Sst! nu m[-ntrebati! sa nu- i stingem amintirea! Volumele se intituleaza astfel: sfasiere de lumina-2oo2 capricii autumnale-2005 rugaciune pentru tine-2oo6 rugaciuni despletite-n curcubeu-2oo6 Despre ele s-a scris putin; cei care au vrut sa ma cunoasca au citit poezia, cei care au considerat ca este suficient sa ma perceapa din viata de fiecare zi au trecut mai departe
2 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
DMDANILA MONICA
Sa incepem cu inceputul, adica mai bine zis cu o frumoasa si insorita zi de iarna adica 13 Februarie 1973 cand am aparut pe lume in prafuitul Bucuresti, o foarte prietenoasa, voluntara si guraliva Varsatoare. Si sa fiu sincera n-as fi vrut sa ma nasc in alta zodie , si mai mult decat atat am ales sa apar cu 2 saptamani mai devreme decat era prevazut de la nenea doctorul. Sunt unica la parinti (desi toti suntem unici, ca personalitate si suflet) cu toate ca mi-as fi dorit frati sau surori. Am crescut inconjurata de dragoste si armonie si de prieteni insa mereu am simtit o nevoie mai mare de dragoste decat ceilalti... Nascuta in Bucuresti dar cu radacini dincolo de Prut, asa m-am nascut, romantica, si la inceput am crezut ca sunt ciudata, sau ma rog asa credeau cei din jurul meu pana cand am crezut-o si eu...Si eram ciudata pentru ca : imi placea marea, sa ii ascult chemarea la ceasul când se tes luminile si cand in linistea inserarii se nasc sublime ganduri.. Mai eram ciudata pentru ca...
156 poezii, 0 proze
am crezut că e ultima zi
de paparuz adrian
că te voi pierde tablou prăfuit la zâmbet pe holul pustiu bântuit de fantome mucalite prin galeria vernisaj a inimii mele smintite genetic că voi rămâne definitiv contemplativ într-o clepsidră cu...
jurnal 15
de viorel gongu
Văd chipul îmbujorat, împodobit cu inele de abanos, cu o față albă, proaspăt rasă. \"Ti-ai revenit?\" \"Da, George!\" \"Te simți bine?\" \"Nu știu exact, cred că mai bine\". A întins mâinile spre...
Sufletul meu e profilactic
de Tache Alina Ioana
Chiar am crezut că ne putem unifica, Hai, tu, neoplasm al labilității mele, Numără-mi clipele onirice, Azi ne vom naște-muri, Amândoi, Dezrădăcinați, Sub semnul cerului bicefal, În mapamondul nostru...
recviem
de Motfolea Isabela
Ți-am sfâșiat secundarul când te-am împins pe calendar n-ai mai văzut? poate că n-am mai strigat dar nici tu n-ai mai ascultat. ți-ai pus mâinile la urechi și te-ai rugat să fie ultima zi! să fie...
timp nu exista
de bogdan ioan
Fac duș și baie des să miros bine pentru vizitatori, asta am observat. E ca o imbăiere întotdeauna mă gândesc că e ultima și să nu mă găsească nepregătit. Azi am tăiat capetele de la spike-uri pentru...
Ce faci?
de silvia caloianu
Primăvară. ( Altă primăvară. ) Lângă el. Cu fruntea în umărul său drept. Îmbrățișându-i, cu ambele mâini, brațul. Cămașă aceea , verde… Un verde în care izbucnise și orașul. ( Alt oraș ). Demențial....
învățăturile lui ortega către ascultători
de Cătălin Al DOAMNEI
se întâmpla într-o zi de sfârșit de secol n-aș putea să precizez cu exactitate starea poeziei din acea zi de sfârșit de secol îl urmam pe ortega y gasset printre statui cu umbre de aur & el îmi...
Am fost
de veronica j
Am fost așa cum am crezut că trebuie să fiu. Am fost cum am crezut că e-nțelept. Am plâns un timp, m-am scuturat, m-am ridicat și am plecat spre altă viață, altă lume. Dar n-am știut că plec...
Ultima scrisoare
de Patrik Voicu
(Rimi stă pe o bancă într-o stație de metrou, și scrie o scrisoare, e foarte calmă) Dragi parinți, E duminică dimineața, sunt la metrou, stau pe o bancă și aștept. Nu vă spun ce, e surpriză. În timp...