Sufletul meu e profilactic

Chiar am crezut că ne putem unifica,

Hai, tu, neoplasm al labilității mele,

Numără-mi clipele onirice,

Azi ne vom naște-muri,

Amândoi,

Dezrădăcinați,

Sub semnul cerului bicefal,

În mapamondul nostru din cușcă,

Azi e ultima zi în care-ți mai spun că te iubesc,

Îmi ești sincretism patetic,

Marțafoi anorganic,

Beatitudine roasă de șobolani subterani,

Monștrii mei scumpi ce-mi sfârtecă demisolurile sângelui;

Îngerul meu cu aripi mucegăite,

De ce suntem noi fraieri?!

Ai văzut tu vreodată îngeri fraieri?

Urmează-mă- n căutarea ofensivă a iubirii,

Spune-mi decalogul nostru,

Iubește-mă cu brațele-foarfece,

Hai, tu, ia-ți adio de la efervescențele ființei mele,

Azi ești al meu,

Azi sunt a ta,

Hai, pentru ultima dată,

În autobuzul ca un vierme,

Pune-mi mâna la ochi și mușcă-mi din buze,

Spune-mi că n-ai să mă uiți …

Noi nu ne-am născut,

Noi nu am murit,

Doar am vizitat colțurile neșlefuite

Ale acestei lumi insipide.

Azi ne-a expirat viza ,

Să punem punct ontogenezei noastre;

Și vom pleca…pleca…pleca…

Accidentul ce a avut loc ieri în stația traseului 30, s-a dovedit a fi o sinucidere, gestul celor doi liceeni nu poate fi explicat, cu atât mai mult cu cât nici unul nu părea a avea dificultăți la școala sau în familie, nici nu făceau parte dintr-un anturaj compromițător.