"aș rămâne cu tine" – 20476 rezultate
0.03 secundeMeilisearchtudor lavric
m-am nascut la Bucuresti \ntr-o familie de intelectuali - ziaristi pe bune fara "Stefan Ghe." am absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Bucuresti, in 1991. Tot de atunci lucrez in presa, la Agentia Rompres, la ziarele "Curentul", "Jurnalul National", "Realitatea Romaneasca" (loc de munca actual). Am beneficiat in 2000 de o bursa pentru tineri jurnalisti la Hanovra, ocazie pentru a lucra cateva saptamani la un ziar german. N-am gasit femeia vietii cu care m-as fi casatorit. Hobby-uri? Cititul si scrisul, de care m-am apucat serios in 2002. intre timp am "pe teava" doua romane.
21 poezii, 0 proze
MCMaria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
MCMiriam Cristina Constantin
Sunt studentă în anul al III-lea la Facultatea de Drept și la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București. Asta după ce am absolvit Colegiul Național "Mihai Viteazul", tot din București. La liceu am înregistrat "debutul" cu o poezie nervoasă de atâta postmodernism împraștiat - nesăbuit îmi părea pe atunci- pe manualul de clasa a XI-a. Succese literare n-aș putea expune..deocamdată. Biografia asta, scrisă cu litere "mâncate" de atâta gol pe frontul literar, nu face decât să lase o impresie asupra celei care scrie, cu inconstanța unui nepoet, versuri timide, cu semne de punctuație și de ortografie. Așteptând sclipiri publicistice, Biografia Miriam Cristina Constantin rămâne în construcție...
23 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
mihaela
SANT O PETALA DE FLOARE OFILITA, PE MALUL UNUI LAC LUMINAT DE LUNA SANT UN NOR IN CALEA SOARELUI CETI LUMINEAZA VIATA AM FOST UN TRANDAFIR IN PADUREA CU SPINI AS VREA SA RAMAN CA UN VIS FRUMOS IN VIATA TA SA NU UITI CLIPELE CU RAZE DE LUNA DE PE PE MALUL LACULUI, SOARELE DE DUPA NOR,TRANDAFIRUL DINTRE SPINI SI VISUL NETALMACIT.
1 poezii, 0 proze
VVVladimir Vîsoțki
S-a născut la 25 ianuarie 1938 la Moscova în familia unui militar. A murit în urma unei crize cardiace la 25 iulie 1980 tot la Moscova. A fost actor, poet, compozitor și cântăreț, reprezentant de seamă al generației de artiști ruși afirmați în anii \'60-\'70. A compus în jur de 600 de poeme și tot atâtea cântece. A urmat cursurile studioului artistic din Moscova (rus. MXAT) (1956-1960), după care s-a angajat la Teatrul moscovit de dramă A.S. Pușkin. În 1964 devine actor al renumitului Teatru de Dramă și Comedie \"Taganka\" unde va rămâne până la sfârșitul vieții sale jucând în peste 20 de roluri(Emolai Lopahin din \"Livada cu vișini\", Svidrigailov din \"Crimă și pedeapsă\", prințul Hamlet, Galilei din piesa omonimă a lui Brecht etc.) și unde s-a consacrat ca un artist complet: actor, cântăreț și poet. În paralel cu activitatea teatrală, s-a produs în peste 30 de pelicule cinematografice(\"Luptau doi camarazi\", \"Un rău om bun\", \"Locul întălnirii nu poate fi schimbat\", \"Scurte...
2 poezii, 0 proze
MCMarcus Cristian
new guy, am 15 ani și am început să scriu o carte (Povestea unui țăran (încă caut titlu)). aș vrea niște ajutor :) totuși, aș vrea ca - cartea să rămână propria mea creație. Așa că admini, vă rog, nu mi-o puneți la atelier. Vreau să o continuu singur, cu puțin ajutor din partea celorlalți membri agonia.ro (asta nu înseamnă că pot să îmi schimbe după plac povestea. accept doar comentarii ajutătoare). Mulțumesc anticipat!
2 poezii, 0 proze
BFbodea emil felician
Eu sunt mereu prezentul și trecutul! Viitorul?!... deocamdată, să vă rămână vouă, celor care citiți! Nu-mi aparține!... după cum nu-mi aparține nici lumea asta, literară! Mă muncesc să devin om, învelind cuvântul, în așa fel, încât frumosul să se miște între demon și sfânt! Am scris mai demult că vreau să găsesc linia frântă și curbă, deoarece, linia dreaptă-continuă, o găsise Brâncuși. Adevăr vă spun! nu caut nimic cu adevărat !.... orișicât aș căuta, dau numai de mine, care după părerea unora și poate și a altora- nu sunt mare lucru! Am absolvit liceu, facultate, masterate și chiar păcatele unora, dar asta nu cred că are prea multă importantă. Oricât de mult mă străduiesc să mă accept, e adesea foarte greu să nu mă revolt!
710 poezii, 0 proze
ADAna Maria Damoc
Născută: întrun sat reședință de comună a jud. Iași, școală absolvită:prea puțină pentru a ma crede om de litere.........doar școala primară. 8 clase adică....nu că nu aș fi vrut mai multă invățătură dar mai mult nu s-a putut(nu vreau sa spun de ce) Publicații:Ziarul local Viitorul- dacă se pune în calcul și la fel în revista Împreună- o revistă pentru persoane cu dizabilități(scurte articole și poezii) Planuri de viitor:să obțin cât de cât aprecierea pe www.poezie.ro și să demonstrez că pot oferi mult mai mult decat și-au inchipuit unii...... Gânduri după care mă ghidez: Sunt cu atât mai optimistă cu cât viața mă încearcă mai mult...Caut înțelesuri chiar și-n cel mai infim fir de nisip,dar rămân atâtea intrebări fara raspuns...De va fi o viață lungă îndelung voi cauta viața și sensul ei(în oricare parte o fi el) Viața merge înainte...indiferent că o voi face târâș ori grabiș, dar o voi face și eu! Fiind mereu aceeași!
1 poezii, 0 proze
aș rămâne cu tine
de Daniela Luminita Teleoaca
dar vine august vara nu mai încape într-o iluzie nici în cuvintele tale mereu pe sfârșite aș rămâne... am nevoie să țip de cer și de pasăre de lumină de toate gesturile simple ce au trădat temnițe și...
Noiembrie
de Caragata Cristiana Oana
„− S-a schimbat ceva în tine. − Cum adică?” E 9:30 și trebuie să-mi pun masca aud pașii urcând pe scări o să sune la ușă și ziua-și va începe cursul ca întoarsă cu cheia – Neața! Ce faci? Bine, tu?...
Dorințele mele par demodate
de ninel vrânceanu
atât de dor îmi e de buzele tale, de privirile venid la mine agale, de pielea ta ca o catifea arămie, de mâinile ce poartă marea beție; mi-e dor chiar dacă-ar fi amăgiri, de-acel freamăt de vrajă-n...
scrisoare de pe strada dianei
de Zburlea Ariana
hai vino, nu treci pe la mine strada dianei nr. 2, chiar are numele meu să-ți arăt viața mea din foi veline cum o-ntind pe covor și pun pisica să o lingă să se sature să mâncăm și noi o...
Renuntare
de Andreea Mir
eu nu mai merg la gara. m-am saturat de gari, sa stau ca stalpul portii, privind in patru zari. deci iarta-ma iubite, ca nu te mai astept. chiar ieri am fost la gara, si cred ca nu e drept sa-mi...
Jurnalul fericirii
de Nicolae Steinhardt
• Camus: Binele e o visare, un proiect mereu amânat și urmărit cu un efort istovitor, o limită pe care n-o atingem niciodată, domnia lui e imposibilă. Numai răul poate merge până la marginile sale și...
Arțarii
de Daniela Luminita Teleoaca
Ca înecat, pământul bubuise. Se făcuseră nevăzute cele câteva familii de vrăbii. Cântase un cocoș. Sugrumat, neînapelelui. La un capăt de linie, tramvaiele se împotmoliseră și dinspre lac urcase fum,...
Paradox cu doi demonizați și “Cine nu e cu noi, e împotriva noastră”
de Jianu Liviu-Florian
Paradox cu doi demonizați și “Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” Citind atâția sfinți, de-atâta timp, E ca și cum aș strânge apa mării-n palme Și aș rămâne-n ele cu nisipul: Din uragane și...
La taifas, \"Sufletul cu Trupul!\"
de Elisabeta Branoiu
Sufletul: - E o întreagă dramă pe care mi-o pricinuiești, tu, Trup al meu, faptul că pe deoparte imi ești necesar și bun, pe de alta imi faci pricină de suferință și osandă. Problema nu e de ordin...
Foișorul cu vise - V I -
de Emil Iliescu
Nici nu știu când au trecut orele dimineții, aici, în foișor. Ca orice început de zi, cu speranțe și gânduri luminoase, așa a început și povestirea mea. Partea ei cea mai senină însă a trecut. Pășesc...