"Vuiet prelung" – 998 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
BRBulgaru Roxana
Mereu un curcubeu de cuvinte,o raza de sperante,o lumina de zambete,un sunet de incantare,un vuiet de incredere,un racnet de fericire,un pas de reusita,o lacrima de bucurie,un zambet de prietenie,un cuvant fara inteles,aceasta sunt eu.
4 poezii, 0 proze
DRdragos rotea
cand spun ca sunt de-la-mare, stiu ca asta e de cele mai multe ori suficient ca sa devin interesant pentru cealalta categorie, cea de ne-de-la-mare. e un interes superficial, ma ajuta sa leg conversatii, sa fac rost de musafiri vara si... da, cam atat. cred totusi intr-o amprenta pe care o lasa locul din care provii asupra omului care esti. asa ca eu nu-mi gasesc linistea. am un vuiet si o miscare interna continua chiar si cand sunt bine.
1 poezii, 0 proze
LJLevet, Henry Jean-Marie
Henry Jean-Marie Étienne Levet, né à Montbrison (Loire) le 13 janvier 1874 et mort à Menton (Alpes-Maritimes) le 15 décembre 1906, est un poète français. C'était un diplomate, ayant choisi cette carrière par goût du voyage. Elle le conduisit en Inde, au Viêt Nam (chargé de mission par le Ministre de l’Instruction publique, en 1898), aux Philippines (secrétaire-archiviste, à Manille, en 1902), puis en Argentine (chargé de la Chancellerie de Las Palmas). Il mourut de phtisie à l'âge de 32 ans. Levet a laissé une œuvre brève et comme composée par distraction. Le meilleur de son œuvre consiste en 10 poèmes, "Cartes postales", parues en revue en 1902 et rééditées après la mort de l'auteur par Valery Larbaud, sur qui elles eurent une grande influence, ainsi que sur d’autres poètes du voyage. Il y a dans les poèmes de ce dandy, jouant à l’esthète britannique alors qu’il exerçait de très officielles fonctions dans la diplomatie française, une telle désinvolture alliée à une grâce si insolente...
10 poezii, 0 proze
Vuiet prelung
de Camelia Petre
Un vuiet prelung în șaizeci de mini-sensuri lovind zidurile groase ale unui oraș, într-o clipă de joi, în amurg, mai sus, o biserică albă desenează turla din ram uscat; pământul a scuipat rădăcini...
Aseară mi-am salvat șosetele!
de Ina Simona Cirlan
Un vuiet prelung urmat de o zdruncinătură puternică. Pericolul nu-mi trece prin creier, îl simt direct în stomac cu toată forța... Cutremur, cutremur, cutremur. Îi dau inainte, ca un papagal hăbăuc...
peste văi
de qasman
peste văi trece un vuiet prelung de vară lăsată la vatră și liberă și veselă se-ntoarce toamna acasă. s-au uitat: soarele orbitor la amiază nopțile de rusalii și sînziene florile de tei și steaua...
Apus de toamnă
de Anisoara Iordache
înainte ca luceferii să-apară pe cer, un vuiet prelung tulbură pădurea: ce să fie? ce să fie? caracudele-frunze se zbuciumă, din cârlig, vor să scape. de spaimă, ciuciuleților le-a căzut-printre...
chimie de toamnă cu pietre și oz
de Adina Ungur
când reapari la poalele burgului meu știu că e toamnă o cetate nu se cucerește în cinci zile ți-aș fi spus anul trecut când am fugit de la bal și când inexplicabil ți-am tăcut toamna aceasta ne-am...
bardo
de Bogdan Nicolae Groza
strașnicul somn mă învăluie sfâșiindu-mi visele un fel de linie interiorizată stă lip(s)ită de suflet descriu o veghe stranie de dincolo de mine cel pierdut în imensitatea unor semne crepusculare...
Pastel de mare
de Nicolae Volenti
Uitat pe țărm, singur, în față-mi s-avântă-n albastre talazuri Câmpia, cu văi mișcătoare, un vuiet prelung murmurând; Statornic izbește să sfarme a malului dușmane privazuri, În zbucium năprasnic de...
Asculti !?!
de Daniel Adin
Cand abajurul rasuflarii Nu se stinge Liniste ... Asculta... SShhhh Auzi? Ca un sipot sacadat... Liniste... Asculta atent ... Asculti? Ca un vuiet prelung De indemnuri Pe pieptul meu strat de vopsea...
Pe nume
de Elena Marcu
Am născut numele tău noaptea, la soroc. Plecaseră toți după ce tăiaseră burți de balene. M-am uitat toată ziua cum mâini de latex scot viață cu sânge, cu acasă, drumuri, întoarceri, spaime și cafeaua...
Tomnatică
de Cristina Rusu
la sărbătoarea Sfîntul Dumitru Izvorîtor de Mir Mă-ntîmpină rece vîntul trîntind poarta zi fără soare – octombrie pe ducă Dumnezeu și pustiu O brumă groasă pe crizantemele albe – bate de amiaz’ Moș...
Ninsori
de petre ioan cretu
tu abia de mai poți să respiri și faci vântul să adie în șoapte printre ferestre și uși un anotimp ce ninge ninge cu îngeri beți și lacrimi și cuci bătrâni și șchiopi fără aripi Dumnezeul Iubirii...
Toate la vremea lor
de Camelia Petre
A venit vremea să-mi aștern poemul pe hârtie, poem născut din lut și din haos. Însă un haos unitar, perseverent, adunat într-un balon de sticlă. Nu-mi amintesc nimic adevărat despre voi. Sunteți...
Tehnici compensative
de Adrian Țion
Mă simt abandonat în scorbura lumii. Un sentiment echivoc, tocmai bun să îndemne la reflecție, propice oricăror salturi în imaginar. Dar și saltul ăsta e obstrucționat de obsesia că nimeni nu are...
Orgolii la vedere
de SEMENESCU MARIA_ELENA
Sunt doar un firav jet de apă , dar în mine stau zăgăzuite nebănuite forțe , puse acolo cu grijă de palma creatorului. Unii au vrut să – și aureoleze fruntea cu taina mea ... Să și-o asume... S-o...
piața
de ovidiu cristian dinica
Intrăm triști, grăbiți în piață atragem atenția subretelor spânzurate în galantare cât să intre privirea prin urechile acului și să evadeze în delir, zilnic grijile lustruiesc balustrade, sânii...
Trofeul
de Sorin Teodoriu
Ajunși la 2 Mai, am tras la Casa Margo și, după ce-am parcat mașina, am ieșit pe plajă să revedem, în sfârșit, marea. Peste tot afișe, anunțuri cu litere de-o șchioapă: ‘Mare concurs mare, cu șarete...
Iluzia
de Dana Banu
Se făcuse deja seară. Era toamnă și ceață. În halta aceea care se voia gară, trenul aștepta deja de prea mult timp. Toată lumea din jur privea cu ochi măriți și gura deschisă a provincială mirare la...