Poezie

piața

1 min lectură·7 martie 2020

Mediu

Intrăm triști, grăbiți în piață

atragem atenția subretelor

spânzurate în galantare

cât să intre privirea prin urechile acului

și să evadeze în delir,

zilnic grijile lustruiesc balustrade,

sânii mamelor plâng,

pe maidanul aglomerat victime naive

verze împăiate,

roșii trofee vegetale,

portocale acrite,

nuci înverzite,

flori supuse travaliului de a naște timp,

zilele mor în calendar să ajungă duminici

atunci se dezlănțuie iadul fructelor,

un țârcovnic cu barba înfășurată în stele aleargă spre coșul împletit

să pizmuiască toamna,

eu nu văd zâmbetul soarelui, decupez volte, croșetez frica,

pofte întinse la mezat,

meșteri ce poartă cocarde lasă zeului cântar uiumul,

între cărări trec ostateci cu brațele goale să prindă libelule,

respiră greoi, pufăie asemeni unor vechi locomotive staționate

în rezerve de spital, în locul vagoanelor trag de paturi ce nu au stații

există resemnare,

vuiet prelung

se vede capătul lumii..

001.218

ovidiu cristian dinica. “piața.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-cristian-dinica/poezie/14145156/piata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.