"Vita spasmodica" – 20977 rezultate
0.03 secundeMeilisearchBogdan
Sunt unul dintre cei "doua mii si ceva" de indivizi de pe acest site,ce isi posteaza cateva dintre scrierile lui,scriu pentru ca asa simt,traiesc din plin viata cu toate placerile si neplacerile ei,ma refugiez intr-un alt unghi undeva in partea neutra a realitatii,observ,analizez,refulez idei si "ma hranesc cu carti",savurez inteligenta unor genii(a celor care au murit de mult dar inca mai traiesc si astazi),nu caut celebritatea(ea singura te gaseste daca intr-adevar ai talent!),blestem ignoranta si stupiditatea unora si ma revolt asupra inculturii voite. Prefer "refugiul spasmodic in realitate" si nu doresc sa ma ascund in visuri,corespondez cu trecutul,ma lupt cu prezentul si conversez cu viitorul,las melancolia sa ma mangaie pe frunte si realitatea sa ma pocneasca peste ceafa! in rest...eu pentru mine,lumea peste mine si altii peste voi! Sa ne minunam de tot si sa ma bucur de mine!
6 poezii, 0 proze
Ciortan Andrei
Ars longa, vita brevis...,Artem non odit nisi ignarus..
14 poezii, 0 proze
Alecu Russo
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...
0 poezii, 0 proze
Tinc Anca
04.04.1986. Copil fiind, isi petrecea verile citind in balconul cu vita-de-vie de la etajul unu al unei vile. Locuia cu bunicii si frunzarea carti din biblioteca voluminoasa. A gustat din poezia lui Bacovia si i-a placut atat de mult incat l-a devorat rapid. Setea de frumos a impins-o spre Blaga, Stanescu si Minulescu, iar apoi, catre proze alambicate si cu miez. Acum nu mai scrie. Cele 5 fasii de senin s-au inchis intr-un cerc perfect. Cand lucrurile se separa si devin simple, inspiratia se evapora si lasa loc pragmatismului. Cerul nu mai e locul ideal pentru visare, e doar un spatiu infinit, taiat pe la colturi uneori de zburatori si de avioanele lor minunate.
29 poezii, 0 proze
Mario Luzi
Mario Luzi è nato il 20 ottobre 1914 a Firenze. Docente di letteratura francese all'Università di Firenze. Il 14 ottobre 2004 è stato nominato senatore a vita dal presidente della Repubblica Italiana (Ciampi). E' morto a Firenze il 28 febbraio 2005. Ha esordito come poeta nel 1935 con la prima raccolta La barca, cui fece seguito Avvento notturno (1940), testo esemplare dell'ermetismo fiorentino. La sua produzione poetica successiva fu foltissima, a scandire le tappe di un itinerario poetico tra i più ricchi e coerenti del XX secolo italiano: Un brindisi (1946), Quaderno gotico (1947), Primizie del deserto (1952), Onore del vero (1957), Il giusto della vita (1960) comprendente tutte le poesie composte fino a quell'anno, Nel magma (1963), Dal fondo delle campagne (1965), Su fondamenti invisibili (1971), Al fuoco della controversia (1978), Per il battesimo dei nostri frammenti (1985), Frasi e incisi di un canto salutare (1990), Viaggio terrestre e celeste di Simone Martini (1994). Tema...
11 poezii, 0 proze
Ioan Daniel Cuculiuc
M-am născut la Bacău, în 28.01.1989. La vârsta de opt ani am plecat în Italia, împreuna cu părinții mei. Acum am paisprezece ani, locuiesc în Sansepolcro și sunt elev în anul II (clasa a VII-a) la școala “Buonarroti” din localitate. Sunt, de asemenea, elev în anul III la Conservatorul din Perugia (clasele de vioară și pian). Îmi place mult să joc șah, să desenez, să scriu și să citesc. În 2002 am început să public scrierile mele în site-uri literare italiene și românești (printre care www.liberodiscrivere.it și www.poezie.ro) și, spre sfârșitul anului, să particip la unele concursuri literare, în Italia, obținând câteva premii (Premiul I la Concursul Național de Literatură “L’arcobaleno della vita”, Premiul II la Concursul Național de Poezie “Natale”, Premiul “Della Fratellanza” la Concursul International de Poezie “Il saggio”, alte premii și semnalări). De asemenea, unele dintre poeziile mele au fost publicate în diverse cărți (antologii de poezie).
28 poezii, 0 proze
Johannes Sommer
Ioan Sommer, în latină Ioannes Sommerus, (n. Pirna, 1542 - d. Cluj, 1574) a fost un învățat umanist transilvănean, originar din Pirna (în Saxonia, pe malul Elbei). A fost directorul colegiului umanist înființat de Despot Vodă la Cotnari (1562 - 1563), apoi profesor și director (1565 - 1567) al școlii de la Brașov întemeiate de Honterus, iar din 1570 directorul școlii unitariene din Cluj. În scrierile sale polemice a demonstrat caracterul irațional al dogmelor catolice și luterane, sprijinindu-se pe critica filologică și istorică a Bibliei. A fost primul umanist european care a dezvăluit izvoarele filozofice păgâne ale unor noțiuni ale teologiei creștine (ex. logosul). Sommerus este și autorul unei biografii a lui Despot-Vodă („Vita Iacobi Despotae”, 1574, publicată în 1587) și al unor elegii latinești în stilul poeților antici („De clade Moldavica elegiae XV”), în care narează întâmplările legate de sfârșitul lui Despot și de propria lui fugă la Brașov, și cântă, în spirit umanist,...
1 poezii, 0 proze
Laurentiu Ghita
n.07.02.66, Ploiesti, Inginer, Casatorit, 2 copii e-mail: laurentiu_ghita@yahoo.co.uk http://www.laurentiughita.blogspot.com/ Carti publicate: "SINGUR INTRE PATRU VERSURI", epigrame, Editura ANAMAROL, 2008; "ZÂMBETONIERA", epigrame, Editura ANAMAROL, 2010: "STAVRIDUL CU COLȚI DE ARGINT", poezii, 2013; „UMOR... 3G”, cu Ananie Gagniuc și Petru-Ioan Gârda, 2016. Redactor-Șef revista EPIGRAMA, a UER, din ian. 2012. Publicare in antologii: "CUGET SI EXIST, DAR NU MAI REZIST", Editura Pro Vita, Cluj Napoca, 2005; "Antologia de catrene și epigrame AGONIA", Editura EDO, București,2009; "Universul prostiei",Antologie UER,19/2010; "Bătrânețe, haine grele", Antologie UER, 20/2010; "Adevărul și minciuna", Antologie UER, 21/2011; "Terapie intensivă", Antologie UER, 22/2011 și multe altele.
715 poezii, 0 proze
Guido Ceronetti
Poet, eseist, critic, filozof, ziarist si manuitor de papusi, Guido Ceronetti este una dintre cele mai interesante figuri ale lumii artistice italiene. A tradus din clasicii latini (Martial, Catul, Juvenal) si din Biblie, a publicat proza (Aquilegia, 1973), poezie (Poesie 1968-1978, 1978), multa eseistica rafinata si caustica (Difesa della luna e altri argomenti di miseria terrestre, 1971; La Musa ulcerosa, 1978; La vita apparente, 1982; Albergo Italia, 1983; Confessioni e disperazioni, 1993; Deliri disarmati, 1993 s.a.) si nenumarate cronici in La Stampa. In 1970 a infiintat Teatro dei Sensibili, un teatru de marionete devenit celebru, pentru care a scris numeroase piese. [[ita]] Guido Ceronetti ovvero Del silenzio. De + ablativo è una costruzione latina che già ci comunica qualcosa di questo autore, è una lingua che ama, che rispetta al punto da far tradurre dal filologo Carlo Carena le parole che più gli stanno a cuore. Nasce a Torino nel 1927, lo stesso anno in...
1 poezii, 0 proze
loredana preda
Su di me avrei molte cose da dire, ma non so quanto possano interessare gli altri. Cosicché, ho pensato di descrivermi in poche parole: Io sono… quel che sono… Viaggiatrice folle In mezzo alle parole, Cuore buono. Nutrendomi d’amore, Alla vita dando un senso, Riscopro l’Universo In tutto il suo splendore.
16 poezii, 0 proze
Vita spasmodica
de Mircea Belei
trebuie sa treci fara nici o cracnire din vintrele sfasiate ale mamei la extazul primului strop de lapte de la faramitura uscata de paine la premiul cu coronita si cutia cu ciocolata de la tema...
Primavara Mea
de Silviu D. T.
Fierbe incet natura stravezie de afara, zbatandu-se intr-o moarte prematura. O muzica lina, funebra, invaluie atmosfera aburinda de mireasma imbatatoare a mortii. O simti cum se ridica din fiecare...
Ceruri sfâșiate
de Mihai Rădulescu
În amintirea actriței Eugenia Dragomirescu I Purificat de dragostea mea freamăt Simțind natura-n trupul de alături. Coboară gându-n subsuoara caldă; O, nimeni mai nebun ca mine nu e! Dau toate...
Romanul îndrăgostitului miop - antepreludiu
de Victor Potra
Antepreludiu Am fost dintotdeauna miop. Cel puțin, toată perioada semnificativă pentru viața mea erotică. Și, mână-n mână cu miopia, am fost, de când mă pot aminti, un îndrăgostit incurabil. Singura...
Între noi, soarele nordic
de veronica balaj
La jumătatea distanței dintre răsărit și apus un arbore lunatec îngăima cu verde sevă și lumină un cântec de însingurare o mână cerească presăra așteptare peste sine și vremuri până ce… orizontul...
Jurnal din paradis
de Vasiliu Andrei Teodor
Deja nu mai puteam sa suport camera asta. Era ca o tunica a lui Nessus, nuciforma, de nivel psihic. Imi sfasia neuronii si rupea miile de conexiuni dintre ei, lasandu-ma ca o leguma, ca o ultima...
Isola
de Bogdan Patrulesei
Mă sprijin în coada lopeții și îmi șterg sudoarea cu mâneca salopetei. Scuip praful din gură... Pietrișul de sub picioare e fierbinte și îi simt dogoarea prin tălpile de gumă a tenișilor. Un individ...
Stop! Stop! Stop!
de Iurie Burlacu
iurie burlacu STOP!.. STOP!.. STOP!.. PERSONAJE: Solistul – solistul rock-formației „X”. Femeia – iubita Solistului. Nouăsprezece voci – vocile ispititoare ale Universului. Domnul Necunoscut – un...
Jurnal 1880-1913 - 2 -
de André Gide
Roma Astă-seară, vizitat monstruoasa enormitate care e San Pietro. Fără să vreau, văd Roma prin ochii lui Stendhal. Am aflat secretul plictiselii mele din Roma: nu mă simt deloc interesant aici. La...
Alb tos
de Vlad Gândilă
Tăcea. Nu știe de când. Poate că dintotdeauna. Nu știe să cunoască vreun sunet. Și nici nu e nevoie. Se întinde totul alb, înainte, înapoi, dimprejur, deasupra, plutește un alb luminos, în care te-ai...
