"Visele și coșmarurile. Iubirea la omul mediocru și la omul de calitate" – 13952 rezultate
0.03 secundeMeilisearchVerona Mihai
Născută în 1975, în "provincie", din 1979 locuiesc în București. Studii: Facultatea de jurnalistica (1994-1998) Ocupatie: Redactor șef la o publicatie de transporturi Hobby-uri: Literatura, muzica, sportul, calatoriile Scriu poezie sau proză din pasiune și reportaje pentru a-mi câștiga existența. Uneori îmi pun visele pe hârtie, alteori coșmarurile. Nu am publicat literatură, până acum, nici pe hârtie și nici pe Internet, n-am participat la și, deci, nici nu am câștigat nici un concurs literar. Încă.
3 poezii, 0 proze
George B.
Nu am carti publicate, sunt amator in domeniu; uneori insa simt nevoia sa retraiesc bucuriile, dezamagirile si visele.
1 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
MAmagda aiacoboae
...asa mor visele.... pe rand... si noi zambim si nimeni nu-si da seama ca venim de la o inmormantare!
10 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
ioana petrea
Pamantul tineretii,povesti fara de inceput si fara de sfarsit,iubire,razboi,aventura si ura... Da , acum este inceputul... Usa din spate este inchisa,iar cea din fata este singura cale de inaintare sau abandonare a jocului. Suntem tineri,ascultati-ne visele!
1 poezii, 0 proze
Costa Anielka
PUNCTUL DE VEDERE AL POETEI: ACESTE POEZII SUNT O PARTE DIN : VISELE, ILUZIILE, SPERANTELE SI UN CRAMPEI DIN SUFLETUL MEU.... Prima poezie am scris-o in clasa a zecea, la inceput, doar pentru a obtine o nota buna la literatura(de care eram pasionata la vremea aceea), dar apoi descoperind incet, incet, ca-mi place din ce in ce mai mult acest lucru am inceput sa scriu poezii. Bineinteles, a urmat o stare de letargie, inactivitate(cative ani, pana am intrat la facultate), cand am inchis "portile" inspiratiei si muzei, apoi insa, mi-a revenit "setea" de scris si am inceput sa scriu poezie dupa poezie intr-o sesiune de iarna... Sper, in continuare, sa reusesc sa definitivez primul volum de poezii, sper sa placa si chiar sa transmita, mesajul viu si "dulce-amar" al iubirii sau chiar mesajul despre viata asa cum se vede ea prin prisma novicei poete...
1 poezii, 0 proze
corvin-cristian neacsu
un om printre altii, o soarta si-atat, cateodata un zambet...uneori avocat. si arar, visele mele incearca sa traiasca in afara mea. ce le pot face? capastrul de le-as pune, m-ar feri de indiscretii in mine insumi, dar asa, poate ca peste veacuri stramosii mi-ar cere socoteala ca nu am indraznit sa le las sa tropaie in voia lor. si printr-o definitiva si irevocabila hotarare am decis dupa ani si ani de sovaiala minora sa accept inevitabilul. de-acum incolo, alea jacta est...
9 poezii, 0 proze
Elena
M-am nascut in Calarasi pe 1 iunie 1994 din din doi parinti minunati Ion si Emilia Orlandea.Mai am un frate Orlandea Adrian in varsta de 13 ani.Am terminat scoala generala si acum sunt clasa aIX-a la Colegiul National Barbu Stirbei la profilul real,desi iubesc literatura.Pe viitor as vrea sa-mi urmez visele:)
1 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
Visele și coșmarurile. Iubirea la omul mediocru și la omul de calitate
de razvan rachieriu
Visele sunt benefice ne învăluie în aure melancolice induc stări de reverii pictează pe șevaletul sorții o lume virtuală, ireală modelată de fantezii și închipuiri Când coșmarurile ne aruncă într-un...
Omul : realitate sau coșmar ?
de razvan rachieriu
Corpul cade prin păcat în risipa efemerului , în timp ce sufletele ar trebui să ne poarte conștiința de sine în eternitate. Pierdut prin labirintul patimei și îndoielii , omul imoral face din viață...
Finis
de Vera Biris
Au fost o data doi fluturi care isi falfaiau aripile suave cu ganduri de iubire si pluteau impreuna pe aburi de dragoste... Ieri a murit(oficial) Vera...Cu o carte in mana ,la lumina unei lumanari...
Vis și coșmar
de razvan rachieriu
Devălmășia vieții ne întinde capcane și ispite, iar sufletul inițial albit de idealuri se maculează la atingerea sensibilității fragile de realitatea dură.Uneori am impresia că-i mai bine să nu ne...
De ce iubito ?
de Ivășcan Horia
De ce iubito ? De ce mor florile iubito De ce se uscă lăcrămioara Mireasma dulce a părăsit-o N-a mai rămas decât trădarea De ce mor oare florile De ce iubito ….. de ce ? De ce mor visele frumoase Și...
Metamorfoză
de Cozmeci Daniela
Tu mi-ai furat inocența. Mi-ai luat copilăria și ai aruncat-o fară să eziți la gunoi. Tu mi-ai furat bucuria, Ai rupt-o in mii de bucăți,suflând-o fără milă în cele patru zări. Tu mi-ai furat...
Ascult și privesc...!
de Nelia Viuleț
Ascult tristă, mâhnită și singură cum cresc în pădure copacii trimițând în neant vântul și norii ce sunt respirațiile lor. Privesc cum umbra mea apare și dispare. Nu mai e o minune cum gândul meu e...
Noaptea întâi, ziua a doua, ziua a treia
de Jianu Liviu-Florian
NOAPTEA ÎNTÂI, ZIUA A DOUA, ZIUA A TREIA Iubita mea, colindătoarea mea - mă petreceam, iubita mea, în unde-mi, Prin seri de alabastru mă pătrunde-mi, în ninse porți, în nunțile de nea - amurgul...
Sper
de Mihai Petrescu
Absent de realitate visez în neștire O voce-n cap îmi șoptește întruna: scrie! Ce să mai scriu, când culorile au dispărut Doar sunetele astea de pian le mai aud Curcubeul e alb-negru sau chiar nu mai...
Tremurul nopții
de Ionut Acrudoae
22.50, ora unei alte ore pierdute în angoasa momentului. Suntem reali doar în măsura în care ne recunoaștem fragilitatea și devenirea. Un joc de șah pierdut la limită, un vânt care nu a reușit să ne...