"Vine din fata" – 20298 rezultate
0.03 secundeMeilisearchIoan Slavici
IOAN SLAVICI (18.01.1848-17.08.1925) -viata si activitatea literara- Ioan Slavici s-a nascut la 18 ianuarie 1848 in comuna Siria de linga Arad. Urmeaza scoala primara in Siria, liceul la Arad si Timisoara, iar studiile universitare de drept si stiinte la Budapesta si Viena. La Viena este presedintele Societatii Studentilor Romani “Romania juna”. Il cunoaste pe Eminescu si intilnirea lor se transforma intr-o prietenie pe viata. Debuteaza in 1871 cu o comedie, Fata de birau, publicata in revista “Convorbiri literare”, dar vocatia lui e de prozator si se va concretiza in 1881 cu volumul Novele din popor,moment de seama in evolutia prozei romanesti. Intre timp , poposeste la Iasi pentru scurta vreme (1874), apoi vine la Bucuresti, unde este secretar al unei comisii de documente istorice (colectia Hurmuzachi), profesor la Liceul “Matei Basarab” si redactor la “Timpul”(coleg de redactie cu Eminescu si Caragiale intre 1877-1881). In 1882 este ales...
3 poezii, 0 proze
Veronica Micle
(22 aprilie 1850 - 6 august 1889) Veronica Micle si Mihai Eminescu se nasc in 1850, si se sting amândoi in acelasi an, 1889. N-au fost casatoriti, dar dragostea lor a fost mare si adânca, dincolo de rautatile unor semeni care i-au dorit despartiti. "Ingerul blond" venise la Iasi, cu mama sa, din Nasaudul ardelean. Tatal primise doua gloante in piept (luptase sub steagul lui Avram Iancu). Fata minunata, Veronica termina excelent gimnaziul, in iunie 1863. La examen, asista rectorul Universitatii din Iasi, ardeleanul Stefan Micle. O cere in casatorie, desi e cu 30 de ani mai in vârsta decât Veronica (ea devine "doamna Micle" la 14 ani). Vor avea doua fete: Valeria si Virginia. Cunoscând-o la Viena (1872), pajul Cupidon a intins arcul si i-a sagetat pe amândoi. Frumoasa, spirituala, cultivata, Veronica e o femeie plina de poezie si mister, romantica si provocatoare. Eminescu lasa Berlinul si vine la Iasi, dorind s-o revada. Patrunde in salonul ei literar, citind poezii de amor scrise...
38 poezii, 0 proze
saveta ititesc
Saveta Ititesc, pseudonim Liliana Moga(fulgiarginti). Când fulgi ning castani fără frunze, iarna vine, vara a trecut, primăvara e doar amintire. Născută în județul Alba, în localitatea Blandiana ce-a dăruitoare de har literar, la 30 noiembrie 1947. Peste anii copilăriei a nins cu povești spuse de părinți, la gura sobei, în nopțile lungi de iarnă. Așa s-a născut în sufletul meu nevoia de poveste și bucuria de-a povesti. În anii 80' am fost membră a cenaclului Panait Istrati din Petroșani, condus pe atunci de regretatul scriitor Dumitru Dem Ionașcu. În anul 1988, am obținut Premiul Uniuni Tineretului la Concursul de creație literară pentru copii "Elena Farago" desfășurat la Craiova. În anul 1989, m-am numărat printre laureați Festivalului Național "Cântarea României" obtinând premiul al -IV-lea la faza republicană. În anul 1995, am publicat în cotidianul local "Unda de Șoc" scurta povestire "Pustietatea unei vieți", sub pseudonimul Liliana Moga. În anul 2004, mă număr printre...
7 poezii, 0 proze
Paul Pietraru
In fiecare Ianuarie, in fiecare zi de luni astept rasaritul cu fata spre nord si sufletul catre luna, smaraldele salcamilor grele de ploaie, insotite de acorduri blande de chitara, raspandesc dragostea, rapsodie colindand alte lumi, vindecate de sfarsit tragic, fara moarte, as inchide-o intr-o carte cu patruzeci si patru de file, cate una pentru fiecare anotimp al orasului meu de cand ma stiu, vin sec pastrand dulceata mustului din inceputuri, aroma migdalei, albul atingerii de matase, chemare infrigurata rostita cu tot corpul meu, insotita de zambetul implinit ca o coroana dubla, simetrica, incununare a sufletului si mintii omului.
165 poezii, 0 proze
Alin Stelian Dobre
00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...
9 poezii, 0 proze
tina
Sunt un fir de praf in oceanul Vietii. Nu sunt rau dar nici foarte bun. Ma invart si eu in jurul unor idealuri, fac parte din jocul unor destine umane, simple sau complexe, sunt uneori trista ca nu pot face tot ce imi propun dar si fericita sa simt blandetea Soarelui, briza marii sau crudul verde al firului de iarba. Ii ascult pe toti, incerc sa inteleg, sa iert sau sa ma bucur. Nu-mi place forfota sociala de a fi in fata, prefer discretia, sinceritatea si iubirea pentru aproapele tau. Cred intr-un Dumnezeu atotputernic care ne vegheaza si ne indruma prin instinctul nostru. Imi plac lucrurile profunde, serioase, cladite cu truda si intelepciune. Imi place tacerea si anonimatul in viata atunci cand ajuti pe cineva. Urasc minciuna, lipsa de respect fata de valori si prostia afisata. Sunt un om care incearca sa fie OM... Viata mea e ca si a Dvs. sau a altora. Cu bucurii, necazuri sau vise. Vreau sa dau ce am in plus in mine, dar sa si primesc de la DVS., sa provoc si sa fiu provocata, cu...
21 poezii, 0 proze
Don Pedro Calderon de la Barca
DON PEDRO CALDERÓN DE LA BARCA (1601-1681) Don Pedro Calderon de la Barca s-a născut la Madrid, în 1601. Tatăl său a fost, Don Diego, descendent al unei familii de nobili. Se pare că numele lui de familie vine de la unul dintre strămoșii săi, ce părea să se fi născut mort, apoi conform obiceiului vremurilor, a fost pus în apă fierbinte, pentru a verifica dacă este cu adevărat fără viață, apoi la contactul cu apa cu temperatură ridicată, a izbucnit în primul lui scâncet. În 1625 s- a înrolat sub steagul Ducelui de Alba, mergând în Flandra și în Italia, în primul rând, în Flandra trebuie să-i fi fost plăcută șederea, pentru ca multe personaje din dramele sale sunt flamande și de asemenea, datorită nobilei sale mame, dona Ana Maria Henao, care era de origine flamandă. Din păcate campaniile militare la care a luat parte nu au fost glorioase și de aceea nu sunt menționate de Don Pedro în niciuna din operele sale. În schimb, în viața sa academică a fost mai mult decât genial: tatăl său,...
1 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
George Astaloș
George Astaloș (n. 4 octombrie 1933, București) este un poet, romancier și dramaturg român care locuiește la Paris. George (Gheorghe) Astaloș este absolvent al Școlii de Ofițeri topogeodezi (1953). Demisionează din armată pentru a se dedica exclusiv scrisului. Cariera literară Debutează cu poezie în 1948, într-o revistă școlară. George Astaloș scrie poezie, teatru, roman, eseu, memorialistică, culegeri epistolare, critica și teorie literară. Debutul în dramaturgie Adevăratul său debut are loc însă abia în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa \"Vin soldații\". Este autorul teoriei pluridimensionalității teatrului (Teatrul Floral-Spațial). Hazardul obiectiv face ca Armata Roșie sa invadeze Cehoslovacia după afișarea \"Soldaților\", iar piesa primește permisiunea de a fi jucată. Reacția guvernului român față de invazia sovietică în Cehoslovacia a făcut posibilă reprezentarea piesei. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru \"Vin soldații\" și...
6 poezii, 0 proze
Elena Cataramă
Multe-ar fi, dar nimic nu mai contează. Ego : Buna. Ma numesc Lucia. Am 20 de ani, sunt o fire calma si usor iritanta Am dus o viata de plastic. Am o inima imprumutata. Am promis c-o inapoiez, dar am dat de bine si mi-am otravit sufletul, din nefericire. Multe trepidatii. De moment. Zambet inabusit si acoperit cu o fata serioasa si discreta. Situatii de minut. Nimic mai mult. Falsuri. Recunosc. Am devenit o ipocrita care vinde zambete la pret redus si cultiva fericire doar de dragul dorintei de mai bine.
2 poezii, 0 proze
Vine din fata
de Gabriel Nita
Trenurile se fugaresc, prin gari pustii trec ele lungi, urmarindu-se si prinzand viteza unul fata de altul, depasindu-se apoi brusc, in tipat de sina. Unul singur, trisand, vine din fata. /7.07.2002/
Apocalipsa vine din termometru
de Sorin Stoica
Termometrul din fața primăriei indică 39°. Pentru o zi de început de iunie e mult chiar și pentru o țară sudică. Rațele iazului din parc nu au ieșit azi la bălăceală după orele dimineții pentru prima...
dâre electrice
de Ligia Pârvulescu
ploaie fâșâie o pungă imensă și goală prin seara orașului femeia care vine din față ascunde între umeri o umbră liniște sunetul pașilor lumina rece - o pasăre de pradă se rotește deasupra apoi cade...
În Herăstrău
de Sorin Teodoriu
Gore stă pe-o bancă pitită între tufișurile din fața lacului Herăstrău. E vară, cald și umed, iar soarele se lasă într-o rână, luminând anemic ferestrele de la Casa Presei Libere. - Ce bine că se...
Convoiul plictiselii
de Stoica Nicolae Ciprian
Deslușesc cu greu ce scrie pe zidul din fața mea. Mi-aș dori să îmi pun ochelarii permanenți, dar am ceva ce mă oprește. Mă dor ochii dar încerc să deduc logic cuvintele și toate cifrele de opt si de...
Profesorul și Celan
de Dorina Șișu
Aproape în fiecare zi mă întâlneam cu David în parcul din fața facultății. Stătea ore în șir pe bancă, citind cărți. Îi mai duceam și eu, dar multe le primea de la oameni. Tot orașul îl știa de...
În prag de toamnă
de Elena Malec
Sufrageria rîdea din cele trei vaze mari cu tufănele si crizanteme galbene, ruginii, albe, mov mirosind puternic a toamnă. Pe măsuța din fața canapelei albastre abureau cafelele, printre fotografii,...
apa crudă a fiecărei zile
de Nuta Craciun
soarele ne topește timpul și oasele ne pierdem în lutul din care am venit după ce vom trăi lanțul stabilit de zile cu frică cu lăcomie vom bea apa din oceanul gri al cerului nu putem rupe cercul...
Fix în Fisc
de Elena Marcu
Toată lumea zâmbește aprobator și cu îngăduință în fața celebrei sintagme „de moarte și fisc nu scapă nimeni”. După dramatica mea experiență, aș spune că uneori ele chiar sunt intim legate una de...
moștenirea
de Silvia Bitere
se vindea tot ce era de vândut se ajustau viețile pe la capete până când rămâneai mut într-un ochi alții ar fi spus că liniștea vine din coate și că tâmpla se sprijină într-un bețiv dar nu eram...
