"Viața curge grăbită-n matcă " – 20917 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
BMBaciu Crina Maria
M-am nascut in 15 august 1986 in Fagaras. Cele mai vechi amintiri ale mele sunt din acel oras... Apoi am ajuns in Sibiu. Pe parcursul acestor ani, viata a fost o impletitura din fire negre si rosii incrustate cu vise, dorinte si fericiri. Scrisul meu curge din ranile ce si le provoaca reciproc cei doi eu. Pana si amintirea mea cea mai veche are in atomii ei doi eu: acum eu scriu si eu critica.
8 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
Bogdan Ioan
Bucurestean. Cozi. Pionier. Curte. Bunici. Masini. Benzina. Table. Praga. Dulceata de dovlecei. Dna. Ene Olimpiade Sifoane 4 ani de liceu - 10 ani de viata laba de facultate prieteni falsi si adevarati sex. prea mult sex. prea pervers. dragoste. prea multa dragoste. prea perversa. durere. iubire pierduta. tradare. razbunare. bunici morti. drumuri fara sfarsit. lume nebuna. viteza. patima bolnava. sanatate - unde esti? muschi. amintiri. unde ma duc?
3 poezii, 0 proze
Mary Crys
1964-1972, școala generală.....multă lectură în gradina vetrei natale.....1972-1977, liceu în domeniu tehnic, unde am descoperit relativitatea, electromagnetismul....afinitatea chimica...fuziunea, fisiunea nucleară.....apoi structura metalelor și lupta omenirii de a perfecționa structuri și combinații chimice. Literatura romană și universală mă atrăgeau ca un magnet. Filozofia și muzica clasică îmi temperau reveriile....după studiile liceale din motive personale am urmat studii tehnice 1979-1983, deși aș fi vrut să studiez literatura, filozofia..... studiile tehnice mi-au fost de mare ajutor ulterior în viață chiar dacă am trudit în condiții dure și extreme, acum mă bucur de libertatea și liniștea pierdută în vâltoarea de zi cu zi! Uneori îmi curg prin suflet, emoții, dureri, căutări.....versul caută o rimă...rima vrea sa prindă glas, câte doruri vor sa-și spună, gemenii ce nu au popas! ar mai fi multe de spus .....uitarea, adânca cugetare se așeză pe fluviul amintirilor !
32 poezii, 0 proze
FQFrancisco de Quevedo
Francisco Gómez de Quevedo y Santibáñez Villegas (Francisco de Quevedo) (n. 14 septembrie 1580, Madrid - d. 8 septembrie 1645, Villanueva de los Infantes, Ciudad Real) a fost un scriitor aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Născut într-o familie aparținând micii nobilimi (originare din Cantabria), copilăria lui Quevedo s-a petrecut la Curte, înconjurat de nobili și alte persoane importante, deoarece părinții săi dețineau funcții importante în palat. Tatăl său, Francisco Gómez de Quevedo, era secretarul prințesei Maria, soția lui Maximilian de Germania, în timp ce mama sa, María de Santibáñez, era servitoarea de încredere a reginei. Quevedo, deși supradotat, avea mai multe defecte fizice care aveau să-i influențeze viața și opera : avea picioarele strâmbe și mergea șchiop, era supraponderal și cu grave probleme de vedere. Rămas orfan la șase ani, s-a refugiat în cărți la Colegiul Imperial al Companiei lui Iisus din Madrid. În 1596 se înscrie la Universitatea...
2 poezii, 0 proze
elena muntianu
Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez. E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu. Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni. Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum. Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii. Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul...
1 poezii, 0 proze
DDragos
Am tot ce imi doresc, pentru ca nu imi doresc multe cu adevarat. De ceva timp insa caut "ceva", pentru ca am aflat ca exista!
11 poezii, 0 proze
CMcioceanu elena marinela
viata
16 poezii, 0 proze
LRLucian Radulescu
Viata e doar rezumatul unei carti. Dar nici macar al unei carti bune, doar al unui roman de mana a treia.
14 poezii, 0 proze
Viața curge grăbită-n matcă
de Silviu Somesanu
Să nu pierzi ocazia ea trece pe lângă tine ca un tren apoi nu mai știi că a existat. Viața curge grăbită-n matcă ca și sufletul tău lovit de trădări acoperite cu nepăsări care dor în subconștient....
Lupta cu inerția
de Nicolae Labiș
Omul Comun I. Dilema 1. O viziune a omului comun Aievea nu și nici cu-nchipuirea Eu munții nu-i mai simt cum îi simțeam În vremea unor basme petrecute Când se făcea că un copil eram, Când mă-nsoțeam...
Nostalgie
de Iris Cruceru
As fi vrut sa fie primavara. E doar o zi de mai mohorata ca o toamna pripeaga intr-un amurg ploios. Dar o asemenea zi da ghes amintirilor sa iasa din matca lor, pentru a picta sufletul in culorile...
La numărul 99 nu mai locuiesc oameni
de Ioan Barb
Nu știu ce m-a apucat încă de dimineață să trec pe străduța ce urcă de-a lungul apei, începând de la podul din beton armat, succesorul podului vechi din lemn de stejar, pe care l-a luat apa la...
Un pârâu
de Marius Savin
„A fost odată ca-n povești, Un fir de apă-n munți crăiești, Născut din stâncă sfântă, Ce cobora înfiorat, Încrezător, făr̛ de păcat, O lume-a lua la trântă. Cu poftă iată-l, avântat Prin piatră...
Ca într-o rugăciune în vechi și-ascunse schituri
de Gabriel Dragnea
Am primit cu ceva timp în urmă cartea “Sfeșnic în rugăciune” a poetului Traian Vasilcău. Am citit-o și recitit-o și, parcă tot mai aproape de suflet se cuibăresc gândurile, destăinuirile și,...
Schizofrenizând
de florian abel
aseară plănuisem iar să mă sinucid pusesem chiar ceasul să sune pentru asta pe la 9,00 dar am stat prea mult la semafor un polițist m-a oprit de parcă mie numai de culori îmi ardea acum va trebui să...
Depresia fiecarei zii
de radu andrei
Pe foaia velina-a vietii Sub razele obscure ale diminetii Penelul timpului incepe ca sa scrie Viata-mi trista ca o poezie E ora sase si cuvintele incep sa curga Prea stresat uit sa imi fac La margine...
o reverență iadului
de Andrei Gheorghe
o reverență iadului Locuia pe balcon pur și simplu, nici nu mânca, nici nu bea, nu dădea semne că i-ar fi foame sau sete, privea numai peisajul îngrămădit de blocuri, câteva linii de perspectivă...
Furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto*
de Cristina Rusu
Împrăștiați de tumultul vieții în patru vânturi – ne regăsim aievea-n aceeași reverie În tihna serii ecoul muntelui Fuji tot mai intens – între tâmplele noastre nestingherit aleanul Ion Rășinaru...