Dragos

Privesc prin oglinda prafuită lacrimile din ochii mei... Ieri am plâns vise, azi plâng petale roz și moi, Ce se pierd peste obraji în asternutul alb Aprind o lumanare cu dragostea din tine,

Un minut de tăcere, un strop de vin, un evantai de zâmbete uscate se scutură peste un vers nascut mort; o limbă strașnică, suflet înmuiat de ploi, un ghemotoc de vise calde rostogoleau trecutul peste

prin panza de paianjen a amintirilor se vedea luna... un strop de lumina printre nori... este doar un nor mai mare... fluturi ce se inalța dorind sa ajunga la ea... nu vor reusi... vor muri toti in

Ploua marunt cu zahar pudră... izvorul cu lapte se pierdea în marea de miere caldă... deodată, dupa un colț de nuga, am dat nas în nas cu parfumul tău de mere coapte; M-am aplecat să te gust dar

Se povesteste că, în vremuri de demult pe când încă mai exista iubire, trăia într-o căsuță din lemn și cârpă o pisică mică albă și cu niște ochi albaștri-albaștri ca cerul din crestele munților. Ea

Cand esti departe inchid ochii sa simt cum ma imbratisezi… Cand esti in bratele mele inchid ochii sa te simt in sufletul meu… De vei fi in sufletul meu, oare nu voi mai inchide ochii

Un asfințit murdar și obosit goni soarele, și întunericul căzu peste sicriul târât cu greu de picioarele reci… Călca apăsat printre pietre și noroaie, iar funia refuza să mai tragă coșciugul din lemn

Când vei vrea cu adevărat iubire, o vei gasi așteptându-te. Știu că este greu să vrei ceva cu adevărat; pe lume sunt tot atât de puține lucruri care ni le dorim cu adevărat, pe cât de multe sunt

Ce este Durerea? “Ceva rău, ceva urât, o vietate ce se hrănește cu bucați de inimă…” îmi veți raspunde. “Dacă nu ar exista Durerea, viața ar fi mult, mult mai frumoasă…” îmi veți spune. Oare

Când noaptea se reîntoarce, sfioasă ca în fiecare seară, ochii mi se închid, iar gândul îmi zboară departe, departe, acolo unde îmi este inima... lângă lumină și viață, lângă frunze si flori, lângă