Demult...

Când noaptea se reîntoarce, sfioasă ca în fiecare seară, ochii mi se închid, iar gândul îmi zboară departe, departe, acolo unde îmi este inima... lângă lumină și viață, lângă frunze si flori, lângă poezia mea... lângă Tine. Și ce ar deveni nopțile noastre dacă ai pleca? Și ce s-ar face inimile noastre fără noi? Și cum ar arăta iubirea noastră dacă am trăda-o? Nu vom ști niciodată căci eu voi avea grijă de inima Ta pe veci, iar Tu îmi vei fi înger păzitor de-a pururi... Și apoi va veni o altă dimineață... Te vei trezi știind că undeva, cineva se gândește la tine... va trece încă o zi, va veni o altă noapte... Te vei culca fericită căci undeva, cineva te iubește... și vei visa, vei visa frumos cum nimeni n-a mai visat vreodată, știind că undeva... departe... cineva te va iubi întotdeauna...