"Vers ce n-o să pier" – 17810 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
IGIuliana Ghioca
Sunt aici și sunt acolo, pretutindeni mă rasfir O particulă-a iubirii mă hrănește și-o respir. Când în sufletu-mi sămânță ai dat rod și-ai încolțit Sunt acolo și aici, fir de dragoste sădit. Sunt născută să iubesc și-aș iubi să fiu născută, Viața-i rochie-n dantelă cu fir de argint cusută Și îmi ia cât o secundă, ori un secol sau un veac Uneori cât un sărut, ca de ea să mă dezbrac. Sunt un leagăn ce cu brațe către viață mă înclin, Doar spre tine cât trăiesc, toate gândurile-mi vin. Sunt de toate și nimic, cât un punct în Univers Dar nimic nu mă oprește ca să te aștern în vers.
18 poezii, 0 proze
MAMarcus Aurelius
Marc Aureliu, în latină Marcus Aurelius (n. 26 aprilie 121, Roma, d. 17 martie 180, probabil la Vindobona, azi Viena) a fost un împărat roman din dinastia Antonină, între anii 161 și 180 p.Chr., și filosof stoic. Născut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus, a luat mai târziu, după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius, numele de Marcus Aelius Aurelius Verus. Ca împărat s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus. Marc Aureliu s-a născut la 26 aprilie 121 la Roma, fiu al lui Annius Verus. Era nepot prin alianță al viitorului împărat (între anii 138-161) Antoninus Pius, care l-a adoptat la dorința împăratului Hadrian, predecesorul său. După ce Antoninus Pius a devenit el însuși împărat, l-a căsătorit în anul 145 pe Marc Aureliu din motive dinastice cu fiica sa, Annia Galeria (sau Faustina minoris) și în anul următor l-a asociat la conducerea imperiului. În anul 161, Marc Aureliu devine el însuși împărat. Încă din tinerețe, Marc Aureliu a primit o educație solidă...
1 poezii, 0 proze
bilă gând reptilă
Gandul meu reptilian se defasoara si apoi se incolaceste tacut, rece, usor repugnant, in jurul pietrelor solare, apolinice zvarlite de prietenii sai in acest camp. E muscatura ce vine-n intimpinarea mainii prietenului deschisa ca un vers, stropul de venin ce simte subtilitatea decisiva a centrilor nervosi.
6 poezii, 0 proze
BVBernard de Ventadour
Bernard de Ventadour ( en ancien occitan Bernartz de Ventedorn ), né vers 1145 à Ventadour, mort après 1195, est l'un des plus célèbres troubadours. Sa Vie, très romancée car tirée des vidas écrites un demi-siècle plus tard par Uc de Saint-Circ, est mal connue. Il est dit fils d'un homme d'armes et d'une boulangère du château de Ventadour en Corrèze. Il n'est pas certain qu'il fût d'origine modeste et certains l'assimilent à un membre de la lignée des Ventadour qui mourut abbé de Saint-Martin de Tulle. Il devint le disciple de son seigneur, le vicomte Ebles III Lo Cantador qui l'instruisit dans l'art de la composition lyrique dite trobar. Il aurait composé ses premiers chants pour la femme du fils de ce seigneur, ce qui lui valut d'être chassé de Ventadour. Il suivit alors jusqu'en Angleterre la cour d'Aliénor d'Aquitaine devenue l'épouse du roi Henri II Plantagenet, puis passa au service de Raymond V de Toulouse pour, selon sa vida, finir sa vie à l'abbaye de Dalon. Ses chansons -...
4 poezii, 0 proze
PSPhilippe Soupault
(Rom.:) Philippe Soupault a fost un scriitor francez asociat cu dadaismul și apoi cu mișcare suprarealistă. S-a născut în Chaville la 2 august 1897 și a decedat la Paris pe 12 martie 1990. Cunoscut mai ales pentru Câmpurile magnetice, prima scriere automatică, realizată împreună cu Andre Breton. Alte volume: Aquarium, Rose des Vents (Roza vânturilor), Westwego, Il y a un océan (Există un ocean), etc. (Fr.:) Philippe Soupault est un poète français, né à Chaville le 2 août 1897, décédé à Paris le 12 mars 1990. Avec ses amis André Breton et Louis Aragon il participe à l\'aventure Dada, qu\'il considère comme une « table rase nécessaire », pour ensuite se tourner vers le surréalisme, dont il est un des principaux fondateurs avec André Breton. Avec ce dernier, ils ont en effet écrit le recueil de poésie Les Champs magnétiques en 1919, selon le principe novateur de l\'écriture automatique. Ce recueil de poésie peut être considéré comme une des premières oeuvres...
3 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
DWDan Waniek
Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).
7 poezii, 0 proze
RGRené Ghil
René François Ghilbert, dit René Ghil, né le 27 septembre 1862 à Tourcoing et mort le 15 septembre 1925 à Niort, est un poète "instrumentiste" et "scientifique" français. Salué par Mallarmé en 1885 dès son "volume d'essai", il rompit avec lui en 1888 sur la question de l'Idéalisme, auquel il opposait un matérialisme métaphysique inspiré de Darwin et du bouddhisme : il apparaît dès lors comme l' "adversaire du symbolisme" et de la "poésie égotiste". De 1887 à 1892, il dirigea les Écrits pour l'Art, première revue et premier groupe d'avant-garde de l'histoire ; puis il poursuivit son œuvre en solitaire, proche autour de 1900 de certains milieux anarcho-syndicalistes, encourageant les débuts d'un auteur comme Charles Louis Philippe. En décembre 1913, quelques jours avant Apollinaire, il enregistra aux "Archives de la Parole" son "Chant dans l'Espace" qui contient ce vers résumant toute sa conception du monde et de la poésie : Ma pensée est le monde en émoi de soi-même. L'œuvre poétique...
1 poezii, 0 proze
MSMihaela-Iuliana STANCU
DESPRE VOLUMUL "RE-VERS" Mihaela-Iuliana Stancu este o pascaliana trestie ganditoare ce-si inalta subtiratica ei coloana de simtire sub o bolta a varstei ,cand tulburata de vartejuri si patimi solare,cand strabatuta de adierile aromiroare si misterioase ale noptii. Vrajita de indepartate chemari bacoviene sau blagiene,Mihaela ramane un teritoriu poetic insemnat cu pecete razesasca de stapanire.In versurile ei suple, topite in valurile ritmice si simetric distribuite ale unei respiratii lirice proprii,ea canta si descanta,cheama si blesteama,doreste si dojeneste,se daruie si se naruie cu gratia si resemnarea unei fatalitati feminine asumate.Poezia ei adolescenta este un scaldat continuu intr-un lac vrajit,incarcat cu nuferi de trairi si intelepciune nascuti in dulcele namol al iubirii si tasniti apoi floral si candid spre cer. Autenticitatea scriiturii poetice a Mihaelei Stancu sta in simplitate ,fluiditate,lipsa aproape totala de artificii moderne si vulgaritati postmoderne.Este un...
18 poezii, 0 proze
Diana
"Pentru suflet".Ceea ce scriu eu ân micile mele "comori de iubire" este despre oameni, sentimente și mai ales sunt poveștile și sentimentele unor oameni, nici un singur vers nu este despre mine.Am trăit atata timp în anonimat încat m-am obișnuit cu el, mi-a devenit prieten, partener și confident, de aceea nu vreau să mă despart de el, nu sunt pregatită.Dar m-am gândit că ar fi nedrept să țin în anonimat, propriile-ți sentimente doar pentru că eu nu le știu împartași pe ale mele... Eu scriu cu mâinile și mintea, tu citește cu sufletul și inima...
2 poezii, 0 proze
Vers ce n-o să pier
de Tipsie daniel constantin
Vers ce n-o să pier ✨ Scriu din suflet, scriu cu sete Despre tot și despre toate, Despre vise și regrete, Despre dragostea din noapte. Nu arunc vorbe aiurea, Și pe nimeni nu jignesc, Stau tăcut...
Omul de azi
de Florentina-Loredana Dalian
Trăiască sfântul materialism! El n-a dat poeti, n-a zămislit pictori si nici mari muzicieni. În schimb a fabricat geometri care ne-nvată teorema lui Pitagora si cum să calculăm perimetrul celor...
\"Tacerea infinitului\" - tabloul 4
de Ursu Andrei
-Nimeni nu mă înțelege, deci tu nu mă înțelegi Căci ești singura persoană care tot mai crede-n legi; Ai crezut întreaga viață în porunci și-n Dumnezeu Dar să știi că de fac asta o să pierd talentul...
Scrisoarea V
de Mihai Eminescu
Biblia ne povesteste de Samson cum ca muierea Cand dormea taindu-i parul i-a luat toata puterea De l-au prins apoi dusmanii l-au legat si i-au scos ochii Ca dovada de ce suflet sta in pieptii unei...
Lumea, astăzi mai goală......
de Anda Andrieș
Acest text a fost postat, ca eseu aniversar, în urmă cu aproape doi ani și jumătate, pentru un om drag nouă, celor care am avut privilegiul de a-i fi citit poeziile … Nicolae Paul Constantin, despre...
Spre Necunoscut. Capitolul X
de nicolae tomescu
După plecarea celor două fete, împreună cu bărbații lor și cu cele două nepoate, parcă s-a dus și liniștea din casa lui Niculae. Nu era zi în care să nu vorbească despre cei plecați, mai ales despre...
Fragment de roman
de nicolae tomescu
După plecarea celor două fete, împreună cu bărbații lor și cu cele două nepoate, parcă s-a dus și liniștea din casa lui Niculae. Nu era zi în care să nu vorbească despre cei plecați, mai ales despre...
Retina lui Homer (I)
de Nichita Stănescu
Titu, îti scriu cu mare gràbire pentru cà nu am loc de stat si mà aflu tocmai într-o garà. N-am nici un cuvînt potrivit la îndemînà, de aceea îti scriu razna si de-a dreptul. Trenul àsta lenes...
ultimul vers
de robert botsch
Nu vă feriți de încăperea neagră Botsch Robert Am fost atâta de aproape ca mințile să-mi pierd Și tu mă-ntrbi acum de pot eu să te iert? M-ai părăsit odată să nu crezi c-am uitat Ce ai distrus în...
Ca într-o rugăciune în vechi și-ascunse schituri
de Gabriel Dragnea
Am primit cu ceva timp în urmă cartea “Sfeșnic în rugăciune” a poetului Traian Vasilcău. Am citit-o și recitit-o și, parcă tot mai aproape de suflet se cuibăresc gândurile, destăinuirile și,...