Poezie
ultimul vers
3 min lectură·
Mediu
Nu vă feriți de încăperea neagră
Botsch Robert
Am fost atâta de aproape ca mințile să-mi pierd
Și tu mă-ntrbi acum de pot eu să te iert?
M-ai părăsit odată să nu crezi c-am uitat
Ce ai distrus în mine nu poate fi iertat.
Aveam un suflet bun și-o inimă curată
Acum e doar venin și-o inimă de piatră.
Știam ce-s clipe bune și eram fericit
Acum de ai mur n-aș ști cine-a murit.
După atâția ani când te credeam stafie
Vi și-mi spui că-n tine dragostea e vie?
Te-ai văndut la toți pentru nimica toată
Doar să-ncerci s-areți că nu ai altă soartă.
M-ai distrus odată mulți sunt că sunt distrus
Când m-ai părăsit fericirea a apus.
Eclipsa fericirii în al meu suflet bate
Eclipsa nu va trece de atunci mi-e frate.
În vise ca prin ceață chipul tău apare
Și acele vise sunt atunci coșmare.
Am ajuns la capăt mi-e frică să adorm
De atâta frică nu mai îmi e somn.
Îmi amintesc pe vremuri ce fericiți eram
Inimile noastre băteau ca un Vulcan
Nu credeam în erupție dar în vene aveai lavă
Iar eu zi de zit e ridicam în slavă.
Și-mi spui că nu am știut să te iubesc cum vrei
Dar te-ai vândut apoi pentru cățiva lei.
Când îmi amintesc de anii ce-au trecut
De tot ce am visat și tot ce am avut
Îmi amintesc de tine și-ncerc ca să te iert
Nu-mi pasă de nimic nu-mi pasă ce-o să pierd.
Dar nu te pot iubi și crede-mă că-ncerc
Și în disperare spre nebunie alerg.
În minte am o ușe și-o încăpere mare
Și de-acea ușe mă apropi în disperare.
Când voi trece pragul știu voi fi nebun.
Și dinspre acea ușe nu vine nici un drum.
Odată ajuns acolo nu mă mai pot întoarce
Și tot veninul din mine călăi mir vo stoarce.
Dar vă întreb acum la ce mi-ar folosi
Sângele curat și-n cap doar nebuni.
M-am întrebat tot timpul sunt poate eu de vină?
Nu am putut să-ți dau o fericire plină.
Nu mi-am dat silința să aflu ce gândești
Nu te-am întrebat sub mască cine ești.
Nu am vrut să știu s-au am vrut prea mult
Când vroiai să-mi spui n-am vrut să ascult.
Să-mi spun că asta-i viața și să mă dau bătut
Să mă leg de-o viața care-i în trecut?
Să încerc să scap de neagra încăpere
S-au săncerc săndur clipele mai grele
Timpul meu s-a scurs acum e prea târziu
Sunt foarte fericit darn u știu dacă-s viu.
Stau cu tine-n brațe într-o neagră încăpere
Sunt slab și ti departe dar cred că am putere.
Ei asta-i încăperea de care v-am vorbit.
Nu vă feriți de ea și bine ați venit.
022.731
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- robert botsch
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 454
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 58
- Actualizat
Cum sa citezi
robert botsch. “ultimul vers.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/robert-botsch/poezie/225841/ultimul-versComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DGușe???
0
Ai pus diacritice, însă crede-mă, mai trebuie lucrat.,
Îți mai dau un exemplu:
\"Eclipsa fericirii în al meu suflet bate
Eclipsa nu va trece de atunci mi-e frate.\"
ai de două ori cuvântul \"eclipsa\" în două versuri.
repetiție ca figură de stil nu are cum să fie, eu nu o simt
paralelism sintactic nici atât...
în plus, citește cu voce tare și ai să observi
mai lucrează textul. merită
Cu drag, DAniel.