"Un minut de călătorie interioară" – 22526 rezultate
0.05 secundeMeilisearchroxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Ababi Alexandra
Sunt nascuta si cresucuta intr-un orasel micut, numit Medias,actualmente sunt studenta la facultatea de psihologie in cadrul Universitatii Lucian Blaga din Sibiu.
1 poezii, 0 proze
SDSchiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
PSPierre Seghers
Pierre Seghers, né le 5 janvier 1906 à Paris et décédé le 4 novembre 1987 à Créteil, fut un éditeur et un poète français. Pierre Seghers (qui écrivait dans la clandestinité sous le pseudonyme de Louis Maste ou de Paul Rutgers) fait ses études secondaires au lycée de Carpentras et obtient le baccalauréat de philosophie. De sa rencontre avec Louis Jou en 1930, il se prend de passion pour la poésie et les livres. Il exerce divers métiers avant de se consacrer à partir de 1938, à la poésie. En septembre 1939, il est mobilisé et fonde une revue Poètes casqués. Dès le début de la guerre (1940), il entre dans la résistance et participe aux publications clandestines (Éditions de minuit, Cahiers de la Libération, etc...). En 1943, avec ses amis François Lachenal, Paul Éluard et Jean Lescure, il rassemble les textes de nombreux poètes résistants : L'Honneur des poètes publiés aux Editions de Minuit. Face à l'oppression, les poètes chantent en chœur l'espoir, la liberté. En 1975, il a soutenu...
1 poezii, 0 proze
ȘDȘtefania David
membră Zona Nouă membră The Chocolate House "dacă universul viselor, pe care îl numim lume, este aidoma unei case pe a cărei poartă pătrundem stăpâniți de deruta lunaticului, literaturile, la rândul lor, se aseamănă cu ceasurile de perete atârnate în odăile acestei case, ale cărei rosturi dorim să le deprindem. Acum: 1. Este absurd să afirmi că unul sau altul dintre ceasurile cu tic-tac aflate în odăile acestei case a viselor arată sau nu ora care se cuvine. 2. La fel de absurd este să afirmi că vreunul dintre ceasurile din odăile cu pricina se află cu cinci ore înaintea altuia, pentru că, potrivit aceleiași logici, se poate, totodată, deduce că același ceas este cu șapte ore în urmă. 3. Este la fel de absurd să chibzuiești că cel de-al doilea ceas îl imită pe primul, pornind de la faptul că, la un timp oarecare după ce unul dintre ceasuri indică ora nouă și treizeci și cinci de minute, alt ceas din casă indică tot ora nouă și treizeci și cinci de minute." Orhan Pamuk - Cartea neagră
1 poezii, 0 proze
Boris M. Marian fără minus
Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM Gerladine Privim apocalipsul sau apocalipsa, Este o lipsă de ocupație, Balzac fie sănătos, Falnica federație alcoholizată, colhozitată, Vaze lesbiene se apropie tiptil, Ai favoriți, nu-mbraci masca, mori, Timpul tremură ca un adolescent Cu o femeie în pat, scaunele fumegă triste, Bănuiala este țeapănă, seara nu are prenume, Marmura este lucru sau odihnă? Să vii cu părinții, spuse învățătoarea, Un vecin sportiv i-a făcut doi copii la rând, Micul George a fost uitat în vitrină, Alianța dintre vulturi și capre a dus la al treilea război raional, bulevard ou-moale, așa îi spune, împușvături, este 27 dekembre, ura, liberare. BMM
165 poezii, 0 proze
marinescu andrei
!!!!....acestor asa zise poezii nu le-a fost acordata atentie...sunt scrise in cel mult 7 minute cine crede bine cine nu problema lor...dpmdvd la 17 ani p care ii am cunosc foarte bine viata dar cei mai important este ca am inceput sa cunosc foarte bine oamenii...si nu prea imi place ceea ce cunosc...mi se tot atrage atentia in legatura cu gramatica...ca nai scris bine acolo ca nush ce shi nush cum...mi se urca in cap sa vad totul scris ca la carte...o mica greseala acolo nu strica...parerea mea...cine mai are ceva de reprosat rog sa ma contaceteze pe yahoo...poate purtam o discutie nu doar simple reprosuri.
3 poezii, 0 proze
BEBoier Electronick
MDA. CE-AS PUTEA SA ADAUG PE ACEST NOU CONT, DESPRE MINE ? SUNT UN FAN AL NOULUI SI-AL LUMINII, FRECVENTEZ SPATIILE DESPRE DESIGN PE .NET, FARA A REUSI SA MA FIXEZ UNDEVA ANUME. CRED CA SI CHIAR CELE MAI ERGONOMICE SI VIRILE SITE-URI SUNT CREATE INTENTIONAT (SUBLIMINAL SAU NU) IN VEDEREA NON-ATASAMENTULUI DE O ANUMITA LINIE. CEEA CE SE LASA CU PLUS SI MINUS. MULTUMESC PENTRU ATENTIA ACCORDATA, MAI...
1 poezii, 0 proze
SRSebastian Reichmann
Sebastian Reichmann s-a născut în 1947 la Galați. Debutează în 1966 în suplimentul "Povestea vorbei" a revistei Ramuri, bucurându-se de aprecierea entuziastă a lui Miron Radu Paraschivescu. În 1967 îi cunoaște pe Gellu și Lygia Naum. Prima sa carte, "Geraldina" (1969), este ținta unor atacuri orchestrate de Scînteia și Scînteia tineretului, dar este recenzată elogios de Ion Negoițescu, Radu Enescu, Ov.S. Crohmălniceanu și alții. După retragerea din librării a celei de-a doua cărți, "Acceptarea inițială" (1971), în urma "tezelor din iulie", emigrează și se stabilește în Franța. Din 1975 scrie numai în franceză, iar în 1977 debutează în acest limbă în revista Editurii Minuit. A publicat cinci cărți în Franța: "Pour un complot mystique" (1982), "Audience captive" (1988), "Balayeur devant sa porte" (2000), "Le Pont Charles de l'Apocalypse" (2003). După decembrie 1989 reîncepe să publice în țară: "Umbletul șopârlei" (1992), "Audiență captivă" (1999), "Podul Charles al Apocalipsei" (2000)....
2 poezii, 0 proze
Un minut de călătorie interioară
de Ioan-Mircea Popovici
1. O pipă şi-un rotocol de fum? Nicidecum. Motivul apare, acum. Chiar dacă s-au adunat norii de ploaie Deasupra norilor este întotdeauna senin. Zilnic, un minut de călătorie interioară... mă-nvârt ca...
Simbolul
de Lesenciuc Teodor
I Sunt singur. Singurul care vă mai poate spune ce s-a întâmplat cu adevărat, de ce suntem în viață, de ce nu am dispărut ca mod de viață, ca specie. Pământul se săturase. De-a lungul timpului...
realități din realitatea imeadiată
de Cosmin Dragomir
Îmi fac deseori cu ochiul, mă hlizesc la mine, îmi dau pumni, K.O., și probabil, freudian vorbind, totul pare O.K. . Tot atât de des nu mă înțeleg, nu-mi explic comportamentul, nici când citesc...
Călătorie la Kyoto
de Cristina Rusu
Marian Ghilea – Templul Ryōan-ji Dan Norea - Kinkaku-ji - Templul Pavilionului de Aur Luminița Suse - Sanctuarul Yasaka Flavia Muntean - Ginkanku-ji – Templul Pavilionului de Argint Doru Emanuel...
Anotimpuri în schimbare V
de Zaharia Ramona
- Am nevoie să cunoști pe cineva. Privesc spre cele două uși deschise, doar soare și minunata liniște în care plutesc particule de paf, îmi întorc mirarea spre popă, lăsându-mă moale în fotoliu. - Nu...
Mesagerul
de Veronica Niculescu
„În consecință, chiar dacă nemurirea poate fi modelată, manipulată, pregătită cu anticipație, ea nu va fi înfăptuită așa cum a fost planificată.” – Milan Kundera – „Nemurirea” Mâinile îi seamănă cu...
de veghe în triaj
de Vasile Munteanu
malțul din bere mă constrânge să îți scriu scrisoarea mea te va ajunge în dreptul lanurilor aliniate nu ucide păianjenul excitat care îți urcă pe spate se zice că aduce vești te văd prin aburii...
Taximetristul
de tincuta horonceanu bernevic
O mamă cu un bebeluș în brațe nu se gândește niciodată la ea. Totdeauna pruncul are prioritate. O voce interioară îi șoptește toate dorințele puiului de lângă ea. Nu sunt necesare cuvintele....
sfera condamnată la uitare
de Mihaela Postolache (Gorban)
Într-una din zilele fierbinți din luna iulie, când soarele ardea atât de puternic încât simțeai că surplusul de grăsime din corp urma să se topească fără să-ți ceară părerea asupra acestui fapt, am...
Mircea
de Ilie Iordache
-Bă Bucegi bă! Vină mă să-ți arătăm cine-i șefu! -Ce vreți mă? Ce vreți de la viața mea? Cu ce pula mea v-am greșit? A scos un briceag ruginit și a început să dea în stânga și-n dreapta. Prin minte...