Un minut de călătorie interioară

 1. O pipă şi-un rotocol de fum? Nicidecum. Motivul apare, acum. Chiar dacă s-au adunat norii de ploaie Deasupra norilor este întotdeauna senin.  Zilnic, un minut de călătorie interioară... mă-nvârt ca piţigoiu-n mur căutând, de jur împrejur, mura cea mai coaptă şi plină de soare şi de aromă răcoritoare şi-o las să prindă o noapte cu lună plină ca acum când cât de curând împlineşte aşteptarea  Din ce în ce mai aproape de adevăr, vărul meu, Aurel S-a făcut medic de ţară... Talentul lui de povestitor L-a exersat jucând rolul de Zburător Trăgând după el un elefant şi un pictor Pentru că,zicea el, călcase greşit în clopotniţa catedralei Unde urca după porumbei... el şi cu Miky Suceveanu Urcau duminica până dincolo de clopote S-a întâmplat, în duminica Tomii să fiu şi eu cu ei Bătaia clopotelor ne-a prins, când am ajuns la nivelul lor Clopotul mare s-a legănat, mai întâi, De parcă zicea,ră-mâi, ră-mâi Clopotul mijlociu zicea un fel de  a-cum, a-cum Iar cel mic,voi-nic, voi-nic, voi-nic  Noi, cu gurile căscate, să nu ne plesnească timpanele Cu respiraţia tăiată şi cu lacrimi în ochi ne făceam semne Să ne strecurăm un nivel mai sus, în cercul ceasului din turn Se întâmplase-n duminica aceea să prindem viţul Un vulturaş care se hrănea cu porumbei  2. când mi-am adus aminte corapina prinsese parfum pe șevalet pânza albă așteaptă Mi se întâmplă, sub tâmplă, unele lucruri să le văd pictate Cu de toate. Nu lipseşte nimic. Au grijă lătrătoarele mele de toate. Şi peste toate, peste poate, are grijă motanul Picasso Cu neamul lui pisicesc, într-un dans concubinesc-chinezesc Să le coloreze-n nuanţe perlate Cu albastru-n căsuţele sufletului  Curge-n mine Infinitul Se aude-n depărtare Cântul vântului din zare  şi de-ar fi să fac să fie clipa lungă cât mileniul tot n-ar fi destul să-mi stingă setea visului din codrul unde cântă a poveste fiecare brad şi teiul împletindu-şi rădăcina, fixând stâncilor temeiul cu izvor ţâşnind din stânca unde sfântu-şi pune tâmpla...  Când i-am dat drumul porumbelului Pestriţu Şi acesta a zburat pe gratiile de la Casino Trebuia să ştiu că Porumbelul nu este niciodată liber  Flaşneta cu gramofon, cântă de pe balcon “Ring the bells that still can ring Forget your perfect offering” Sub pălăria lui Magritte, pipa mea  3. Lumea vaporului Cu sălbăticiile ei şi cu vocaţia dorului Să fie! Ai zis tu şi aşa s-a făcut. “O lume care-şi vede de lumea ei” Multe se trag din fericiri şi din belele Între amintirile mele, Voiajul prin Marea Neagră şi Mediterană m-a scos la Piramide… S-au despărţit cuvintele în si-la-be Silabele în litere. Literele, în mod miraculos Au ajuns sunete, foşnete şi culori Mergând, uneori, până acolo şi dincolo de vizibil Trecând prin pereţi şi prin valuri Într-o armonie, uneori absurdă, alteori vie Tablourile mele, mereu în schimbare Ca oamenii de la mare… În lumea aceasta m-am născut şi eu. Primul nume pe care-a vrut să mi-l dea mama a fost Cezar, pentru că m-am născut prin cezariană. Urcase mama-n cotarcă, să arunce boabe la păsări Şi-a alunecat pe scară... Bolţile cerului se mişcă-n verde-violet lent, lent, şi mai lent să nu uiţi ghemul care ţine firul în labirintul cu galben, verde, albastru pietre, scoici şi mare coroana copacilor se umple cu păsări şi rugăminţi fierbinţi ploi calde de vară-s la arcadele mele pontice... Constanţa, sâmbătă, 23 noiembrie,2019 (Un minut de călătorie interioară)