"Un dans de frunze" – 22530 rezultate
0.02 secundeMeilisearchMaftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
NSNiculae Stoian
Niculae Stoian (n. 1935 - d. 14 ianuarie 1990) a fost un poet român asociat cu proletcultismul. A fost redactor-șef la revista Viața Studențească între 1966-1974, revistă unde a promovat nenumărați poeți "incomozi" - Nicolae Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Gheorghe Istrate, Mihai Tatulici, etc.. A mai fost redactor la "Luceafărul". Opere * Fierul Dracului, Editura Tineretului, București, 1957 * Fișă personală, Editura pentru Literatură, București, 1963 * Pietre de râu, Editura pentru Literatură, București, 1966 * Istorie de veghe, Editura Militară, București, 1970 * Întoarcerea la lucrurile naturii, Editura Eminescu, București, 1971 * Douăzeci de poezii pentru cei mai mici copii, București, 1972 * Fondul principal de sentimente, Editura Eminescu, București, 1978 * Treizeci și cinci de poeme sub scut, Editura Eminescu, București, 1979 * Cardioglob sau pe ce lume trăim, Editura Eminescu, București, 1982 * Răsunet peste țară, Editura Eminescu, București, 1985...
1 poezii, 0 proze
LVLouise de Vilmorin
Louise de Vilmorin est née le 4 avril 1902 ŕ Verričres-le-Buisson (Essonne) dans une célčbre famille de grainetiers. Elle a été fiancée ŕ Saint-Exupéry, puis devint la grande amie d’André Malraux, qui l’encourage ŕ publier son premier roman au style délicat « Sainte-Unefois » en 1934. Le succčs est immédiat et la fait reconnaître du Tout-Paris, et elle enchaîne tour ŕ tour avec des succčs littéraires. Citons : Le Lit ŕ colonnes (1941), Julietta (1951), Madame de... (1951), La Lettre dans un taxi (1958). Louise de Vilmorin publie aussi plusieurs recueils de počmes, imprégnés de fantaisie et de féerie, dont : Fiançailles pour rire (1939), Le Sable du sablier (1945), l’Alphabet des aveux (1954) et Solitude, ô mon éléphant, počmes. Sa fantaisie se manifeste dans les figures de style dont elle est friande, holorimes (mot qu'elle orthographie « olorime »), palindromes dont elle a écrit un grand nombre et de grande taille. Elle est aussi...
73 poezii, 0 proze
CPCatherine Pozzi
Catherine Marthe Louise Pozzi naît à Paris le 13 juillet 1882 dans un milieu aristocratique et bourgeois de la fin du XIXe siècle, de Samuel Pozzi, chirurgien et gynécologue, et de Thérèse Loth-Cazalis. La famille, brillante et cultivée, fréquente les gens aisés, les artistes, les écrivains (José-Maria de Heredia, Paul Bourget…). Catherine aura deux frères cadets, Jacques et Jean. Jeune, elle étudie avec des précepteurs ; elle s’intéresse à la musique, pratique le tennis et l’équitation. Dès l’âge de 11 ans, elle commence à tenir un premier Journal. Elle étudie également un an à Oxford. A 25 ans, elle épouse, sans conviction, l’auteur dramatique à succès Edouard Bourdet. En 1909 naît leur fils Claude, qui sera résistant et déporté pendant la Seconde Guerre mondiale. Vers 1910 apparaissent les symptômes de la tuberculose dont elle souffrira désormais jusqu’à sa mort. Elle se lance dans l’étude de l’histoire de la philosophie et des religions, des mathématiques et des sciences, et est...
19 poezii, 0 proze
liliana ghita boian
Am cincizeci de ani si ma simt nerealizata din punct de vedere artistic.Sunt absolventa unei facultati cu caracter economic, dar idealurile mele au caracter umanist,astfel ca in decurs de trei ani am publicat patru volume de poezii la doua editurii diferite prin largul concurs acordat de oameni cu suflet care au crezut si (sper ) mai cred inca in mine.In momentul in care am crezut ca viata si Dumnezeu nu mai are nimic nou sa-mi ofere a acordat sufletului meu un dans, un ultim tango al unei drame care m-a marcat profund si poate, pentru totdeauna. Sst! nu m[-ntrebati! sa nu- i stingem amintirea! Volumele se intituleaza astfel: sfasiere de lumina-2oo2 capricii autumnale-2005 rugaciune pentru tine-2oo6 rugaciuni despletite-n curcubeu-2oo6 Despre ele s-a scris putin; cei care au vrut sa ma cunoasca au citit poezia, cei care au considerat ca este suficient sa ma perceapa din viata de fiecare zi au trecut mai departe
2 poezii, 0 proze
CSCécile Sauvage
Cécile Sauvage, fille aînée de trois enfants de Marie Jolivet et de Prosper Sauvage, professeur d’histoire et de géographie, naît le 20 juillet 1883 à La Roche-sur-Yon. Elle épouse Pierre Messiaen le 8 septembre 1907 dans l’église de Sieyes, un faubourg de Digne où habitent ses parents. Ils auront deux enfants, Alain, (poète) et Olivier Messiaen, (musicien), qu'elle éleva, selon ce dernier, dans un « univers féerique ». Elle décède le 26 août 1927. Sa poésie est très proche de la nature et on a surnommé Cécile Sauvage, la « poétesse de la maternité ». Bernanos, dans un bref hommage, dira d’elle : « L’œuvre de Cécile Sauvage est pure. Mais d’une pureté vivante, pure comme une vie pure, avec on ne sait quelle douce malice agreste, et parfois, tout à coup, le brusque écart d’une ombrageuse fierté… ». En 2002, les Éditions de la Table Ronde ont publié les Œuvres complètes de Cécile Sauvage avec une excellente introduction de Claude-Jean Launay. Œuvre poétique -Tandis que la terre tourne,...
11 poezii, 0 proze
ABAndré du Bouchet
André du Bouchet, né à Paris le 7 mai 1924 et mort le 19 avril 2001 à Truinas (Drôme), est un poète français. André du Bouchet passe son enfance en France jusqu’à la débâcle de 1940 qui le jette sur les routes, avec le dictionnaire Bailly de grec sous le bras. Sa famille s’exile aux États-Unis où il passe son adolescence, et mène ses études à l’université d’Harvard, devenant même professeur d’anglais. André du Bouchet revient en France à la fin des années 1940, et commence à écrire des critiques sur Victor Hugo, Baudelaire ou Shakespeare. Ses premiers écrits poétiques des années 1950 paraissent sous la forme de plaquettes qui seront plus tard refondues dans son opus majeur, Dans la chaleur vacante. Sa poésie exigeante, réfractaire à tout embrigadement, s’inscrit dans le sillage de Stéphane Mallarmé et voisine avec celle de Pierre Reverdy ou René Char ; elle ouvre sur un paysage dans lequel erre l’homme, hiératique et pourtant central. Il est le cofondateur en 1967 avec Yves Bonnefoy...
1 poezii, 0 proze
JRJean Richepin
Jean Richepin, né à Médéa (Algérie) le 4 février 1849 et mort à Paris le 12 décembre 1926, est un poète, romancier et auteur dramatique français. Ce poète turbulent, fils d'un médecin militaire breton, eut dans sa jeunesse une réputation de « fort en thème », ce qui lui permit de faire de brillantes études secondaires et d'intégrer l'École normale supérieure en 1868, avant d'obtenir une licence ès lettres en 1870. Avec la guerre, il prend goût à l'aventure en s'engageant dans un corps de francs-tireurs et, faisant alors l'expérience de la liberté, il mène pendant quatre ans une vie d'errance, gagnant sa vie en s'engageant successivement comme journaliste, professeur, matelot, docker à Naples et à Bordeaux. En 1875 enfin, il découvre le quartier latin, où il se fait très vite remarquer par ses excentricités et fait la connaissance de Léon Bloy, Paul Bourget, Maurice Rollinat et surtout Raoul Ponchon, rencontré dans les salons de la maîtresse de Charles Cros, Nina de Villard, et qui...
19 poezii, 0 proze
AVAglaja Veteranyi
Aglaja Veteranyi (n. 17 mai 1962, București — d. 3 februarie 2002, Zürich) este o scriitoare de origine română, născută într-o familie de artiști de circ. A cutreierat cu trupa nenumărate țări și s-a stabilit, în cele din urmă, în Elveția. Îndrumată de mama sa, care dorea să facă din ea un star, a apărut pe scena mai multor varieteuri. A frecventat câțiva ani un pension, apoi a studiat arta dramatică la Zürich, iar din 1982 și-a început cariera de actriță și de autoare dramatică. Împreună cu Rene Oberholz a înființat trupa experimentală "Die Wortpumpe"("Pompa de cuvinte") în 1993, iar împreună cu Jens Nielsen grupul teatral "Die Engelmaschine" ("Mașina de fabricat îngeri") în 1996. În 1998 a primit o bursă de la Literarischen Colloquium Berlin. A publicat numeroase poezii în reviste literare și antologii din mai multe țări. În 1999 îi apare volumul de versuri Daruri - un dans al morții, precum și romanul Warum das Kind in der Polenta kocht (De ce fierbe copilul în mămăligă), tradus în...
3 poezii, 0 proze
GBGeorges Brassens
Georges Brassens, né à Sète, Hérault, le 22 octobre 1921, mort à Saint-Gély-du-Fesc, Hérault, le 29 octobre 1981, est un poète auteur-compositeur-interprète français. Il mit en musique et interpréta, en s’accompagnant à la guitare, plus d'une centaine de ses poèmes et ceux d’autres poètes dont Paul Fort. Il enregistra de 1952 à 1976, 14 albums. Il reçu le Grand Prix de poésie de l'Académie française en 1967. Il est l’auteur des chansons: Les Copains d'abord, Chanson pour l'Auvergnat, Bancs publics, La Mauvaise réputation, Je me suis fait tout petit, L’Orage, Dans l’eau de la claire fontaine, Les Trompettes de la renommée, Supplique pour être enterré à la plage de Sète, La non-demande en mariage, Mourir pour des idées et, sur un poème d’Antoine Pol, Les Passantes. Georges Brassens est né dans un quartier populaire du port de Cette (le nom de la ville ne sera orthographié Sète qu’en 1928). Dans la maison familiale[1] il est entouré de sa mère Elvira, de son père...
8 poezii, 0 proze
Un dans de frunze
de Nistor Mircea-Iulian
Sunt omul ce riscă Mâncând mere nespălate Întrebându-se dacă Și frunzele sunt fericite. Sunt ele făcute să cadă Doar ca să-ngrașe viermii de șoapte Sau cad în neștire Uitate pe-o foaie de carte....
Dintr-o lacrimă de Înger
de MIHAIL TANASE
Dintr-o lacrimă de Înger de Mihail Tănase Invitație Ploaia cheamă cu un țipăt de lumină al meu suflet. Perindare Peste trupul meu trec norii răsucind o amintire. Ca o vrajă Sub a timpului aripă...
Colind
de Razvan Mitoceanu
Te priveam… cu doi ochi de zăpada a căror licărire se topea privindu-ți goliciunea... Te simțeam... ca un fior albastru care mă îmbrățișa într-un dans de frunze moarte la sfârșit de toamnă… Te...
Poem cu Înger
de MIHAIL TANASE
Poem cu Înger de Mihail Tănase SECERIȘ Cădeau secerate cu duioșie spicele... Ochiul cerului suspina zborul păsărilor în ulcioare de senin și noi pășeam mai departe... CADOU M-am gândit bine... Tu...
Surâs într-o lacrimă
de MIHAIL TANASE
Din volumul „Surâs într-o lacrimă”, - Edt. Amurg Sentimental, BUC. 2007 de Mihail Tănase Cel mai mult Mi-e dor să privesc toamna să zbor cu cocorii în gândul de tristețe să ascult tăcerea nopților -...
Drumul neofitului (secvență haibun)
de Fluerașu Petre
* Scoica I Primele flori au străpuns deja pământul ud. Pășesc cu atenție printre firele albe. Nu vreau să le strivesc. Pașii mei nu pot din păcate să împrumute atingerea caldă a lutului. Urmele se...
Filă de natură - joc
de Andreea Maresi
Cerul se deschide sub cânt de ciocârlii, Împrăștie scântei de raze peste-o corolă Care învăluie-ale noastre melancolii Într-un dans veșnic de natură. Vom fi ascunși sub a sa aureolă. Soarele încearcă...
tango in ploaie
de corneliu setea
Se-n Vârte împrejurul împrejur În mijlocul frunzelor privesc : Cum închipuie un abajur Scaldat de razele ce asfințesc. Sunt la mine în casă, acasă Și contemplu cerul în amurg Visând furtuna ce se...
tango
de Irina Monica Bazon
îmi sporește prin așteptare un dans ferigi de carne suind mă cutreieri cu respirația pașii tăi dislocînd aerul apasă ca un arcuș sforile prinse de mîinile și de picioarele lor vii acompaniat de...
dansuri 1- 9 etc.(keiko)
de silvia caloianu
dans nr 1 dacă ne vede mama îmi dă cu tine în cap ce faci dansezi o iei razna auzi ce spun la tv cod galben de vânt și ploi oho îți ajunge un dans ciudat într-un vis și mai ciudat ești manga îți...