"Umbre de lumină" – 20087 rezultate
0.02 secundeMeilisearchNiculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
Negrut Alexandra
viata mea :un joc de umbre si lumina
2 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
VBValentin Boeru
Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...
150 poezii, 0 proze
PSPetre Solomon
Petre Solomon (n. 15 februarie 1923, București - m. 28 octombrie 1991) a fost un scriitor și un traducător evreu din România. Urmează Liceul Comercial „Cultura”, apoi cursurile Colegiului pentru evrei „Onescu”, până în aprilie 1944, când pleacă în Palestina, de unde revine în august 1946. În continuarea studiilor de limbă și literatură engleză, începute în cadrul cursurilor organizate de „University of Cambridge” la Haifa, își ia licența la Facultatea de Litere a Universității din București. Lucrează un timp în redacția Editurii „Cartea Rusă” și apoi la Agerpress, de unde este scos în 1952, după excluderea din partid, din pricina interludiului palestinian. A debutat în toamna lui 1944 cu versuri în revista „Orizont”, publicând de-a lungul anilor mai multe volume de poezii: Lumina zilei (1954), Drum spre oameni (1956), Relief (1965), Între foc și cenușă (1968), Umbra necesară (1971), Exerciții de candoare (1974), Culoarea anotimpurilor (1977), Timpul neprobabil (1985), Hotarul de...
2 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
CACristina Andrei
Data și locul nașterii: 11.11.1973, București Contact: cristinaelenaandrei [la] yahoo [punct]com Studii: - Licențiată în Litere, română-engleză, Universitatea din București - Liceul Kretzulescu - București - cursuri de engleză și de foto, plus multe alte lucruri "prinse" pe parcurs, dar cu pasiune și cu spirit autodidact metodic și eficient :) Activitate mai mult sau mai puțin literară: - poezii, eseuri și articole pe www.agonia.ro - blogăreală, băgare în seamă și băgare de seamă pe blogul meu AntiTot În rest... poetă ca tot românul, eseistă ocazională, traducătoare autorizată, literată de profesie și din pasiune... Sunt veșnic în căutare de sensuri, la propriu și la figurat(când nu dau ele peste mine), idealistă (aproape) irecuperabilă - deși crunt pesimistă când mă lovesc uneori de realitate... Mă învârt între extreme, între lumini și umbre, iar uneori mă răpune setea... alături de fântână...
44 poezii, 0 proze
CVCezar C. Viziniuck
Născut în orașul Gura Humorului, Suceava, 22 Mai 1978. Membru al Liceo Poetico de Benidorm, mebru corespondent al Academiei Ludovicense, Maranaho, Brzilia, Membru Tertullia lierara Mario Castro cu sediul în Argentina Aparți in publicații de specialitate cu proza, poezie, cronică etc. precum: Convorbiri literare Mișcarea literară Cuvănt românesc, unde a fost și redactor Neuma Lumină lină Letras de Parnaso etc Apariții in mai multe antologii atat din țara căt si din străinătate cu poezie si proză Volume de poezie Ioana (bilingv româno-spaniol) 2016 Eu în culori incerte 2017 Unde ești, Maria? 2018 Maria și marea 2020 El camino del trueno (Drumul tunetului, în spaniolă)2024 Proză scurtă La sombra en el espejo (Umbra în oglindă bilingv, româno-spaniolă) 2025 Traduceri din autori de limbă spaniola, portugheza și engleză pentru diferite publicații Cărți traduse din spaniolă în română Urme de cretă de Jose Luis Labad în colaborare Manzanas rojas, manzanas verde de Claudia Mitră din română în...
924 poezii, 0 proze
Dimitrie Petrino
Dimitrie Petrino (n. 1838, Rujnița, Soroca, azi Republica Moldova - d. 30 aprilie 1878, București) a fost un poet, membru corespondent al Academiei Române. A publicat patru volume de versuri: ”Flori de mormânt” (Cernăuți, 1867); ”Lumine și umbre” (Cernăuți, 1870); ”Raul” (Cernăuți, 1875); ”La gura sobei” (Iași, 1876). A apărut un volum postum de ”Poeme” la editura ”Frații Șaraga” din Iași. Contemporan cu Eminescu, a fost comentat de Titu Maiorescu cu destule rezerve, criticat datorită conținutului morbid, aidoma viitorilor simboliști-decadenți. În timpul vieții a creat un scandal printr-o broșură cu atacuri la adresa lui Aron Pumnul, cel care i-a fost profesor lui Eminescu. La moartea lui Petrino, Eminescu îi va dedica totuși un necrolog candid în care îi apreciază activitatea de poet și îl critică pe d. N. Ionescu, care în memoria lui Petrino a făcut un discurs care însă nu menționează nimic despre activitatea sa poetică. Necrolog - Dimitrie Petrino Dimitrie Petrino, cunoscut ºi...
2 poezii, 0 proze
Georgiana
traiesc ca o planta fara durere,fara vis,fara dorinta.tanara ca luna plina, copilaroasa.sunt o inchipuire,un vis o umbra a noptii zugravita cu zapada luminei de luna..sau sunt eu?
1 poezii, 0 proze
Umbre de lumină
de Mihail Paraschivescu
Suntem umbre de lumină, Bâjbâind printre himere. Vrem o viață foarte plină Și murim când ni se cere. Stăm alăturea de moarte, Cât în noi există ființă. O negam până se poate Și murim, căci ea există....
lacrimi de lumină
de FLOARE PETROV
gravez o rugăciune pe-a vremii brățară mai cred că speranța nu este pierdută dar nenorocirile s-au înmulțit în țară văd oamenii luptând pe a vieții redută. veacul fericirilor îmi pare defunct...
Cer de apă
de Daniel-Dumitru Darie
Sub umbre de apă Mai toate-or să-nceapă Și-n umbre-or să vină Strivite-n lumină. Și toate-or să-nceapă Din singe de țeapă Și lin cadă-n tină Hercul de lumină, Pustiu să strivească O roată lumeasca....
Poezii de dragoste
de x
O soapta-a sangerat cand buza mi-am ranit, Privid cum plang peretii in umbre de lumina, Mi se parea ca-i ziua topita-n asfintit Iar mana printre gesturi era doar o straina. Am pus la tampla gand...
factor de risc
de silvia caloianu
lasă-mă aici nu-mi contura pașii cu umbre de liliac desprinde-te de mine ca o legendă absurdă ca un dicton nici măcar nu e primăvară nu e de ieri cerul nu a mai deschis ochii dincolo de plombagină...
Poezii de dragoste
de x
Prin pomii verzi si ninsi de floare Cad razele in picuri de lumina, Trezind mirezme dulci si-amagitoare In tot amurgul serii din gradina. Te striga sufletul acum, sa-ti spuna, De ce te-a vrut mereu...
Acalmie cu gust de umbră
de Alice Diana Boboc
Într-un mod inchizitoriu, lumina trecu dincolo de discul soarelui Și tăcu Scrâșnete, scârțâieli și mârâituri se prinseră toate de o mână ridicată ce stătea aplecată, gata să cadă. Doar inerția de a...
Chișinău-bucurești-chișinău; bucurești-chișinău-bucurești. Umbre-om-spații; umbre-om-spații (IV).
de Bot Eugen Iulian
M-am întors de unde am plecat și de unde am să mă duc din nou cât de curând din orașul inundat de lumină în care plouă cu promisiuni. Trec prin centrul lui și-i traversez fluxul de oameni cu umbre...
De refugiu
de Beatrice Zornek Claudia
Hei, de ce te ascunzi? marea nu e chiar așa departe un iceberg de lumină îți zâmbește galeș printre pleoapele strânse de frig privesc umbre de oameni grăbiți înspre mansardă E ora nouă, e ora nouă...
Colind de dragoste
de Ioan Ivașcu
puii de cuc imbatranesc pe ramuri, un pescarus de lemn iti bate-n geamuri, cad zei ursuzi din bolti de lana moale pe luciul de argint al mainii tale si buza ta e un desert tatar invins de osti...