Căutare

Valeriu Bârgău n. 7 martie 1950, d. 3 ianuarie 2006 Poet, prozator, publicist și editor. Membru al U.S.R. din România din 1980. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, 1991. A fost ales președintele Asociației Scriitorilor din județul Hunedoara, 2004. Volume publicate: „Floarea soarelui”, Ed. Cartea Românească, 1978; „Alfabetul straniu în care vă vorbesc”, Ed. Cartea Românească, 1980; „Tulburarea naturii”, Ed. Facla, 1982; „Plantele din fereastră”, Ed. Albatros, 1984; „Noima de aur”, Ed. Cartea Românească, 1986; „Sfârșitul lumii”, Ed. Călăuza, 1992; „Apocalipsa după Valeriu”, Ed. Helicon, 1996; „Alfabetul straniu”, Ed. Cartea Românească, 2005, antologie. Romanele: „Semne particulare”, Ed. Facla, 1998; „Utopia profesorului Dunca”, (împreună cu N. Chirica) la Ed. Eminescu, 1986. Recenzii: „Generația ’80: Precursori & urmași”, Ed. Călăuza, 1999. Cărți de reportaje: „Jurnal de uzină”, Ed. Cartea Românească, 1981; „Steaua de pământ”, Ed. Eminescu, 1985; „Directorul de...

1 poezii, 0 proze

Ion U. Soricu

SORICU, I.[on] U. (16.VI.1882, Săcele, j. Brașov - 11.I.1957, București), poet și publicist. Este fiul lui Urs Soricu, mic proprietar. Urmează la Brașov gimnaziul grec-oriental (1902-1903), este o vreme student al Facultății de Drept din Cluj, iar între 1907 și 1910 frecventează cursurile Facultății de Litere din București, ca bursier al Casei Școalelor. Devine profesor de limba română la Gimnaziul "Carol II" din Câmpulung (1912-1916). Deși suferea de tulburări de vedere, participă, la cerere, la primul război mondial, luptând pe frontul din Moldova. Ulterior va funcționa la Gimnaziul "Principesa Ileana" din Sibiu (1924-1925), de unde va fi detașat ca profesor la Liceul "Gh. Lazăr" din același oraș (1926-1931). În anul școlar 1927-1928 va beneficia de concediu, fiind senator de Sibiu, din partea Partidului Național Liberal. Din 1931 se transferă la București, la liceele "Sf. Sava" și "Mihai Viteazul". I.U.S. desfășoară o prodigioasă activitate publicistică; face parte din colegiul...

1 poezii, 0 proze

Rached Elias Daoud

S-a născut în anul 1956, într-un mic sat din nordul Libanului. După izbucnirea războiului civil din țara sa, și-a întrerupt studiile începute la Facultatea americană de Medicină din Beirut, venind în România, unde și-a continuat studiile la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca. Și-a însușit repede și bine limba română, sporindu-și preocupările poetice începute în Liban. Își scrie poezia direct în limba țării noastre, pe care o consideră a doua sa patrie. Descoperit de revista „Flacăra” în 1979, debutează cu placheta de versuri „Fascinația timpului”, apărută la Iași în Editura „Junimea” (1981). Poeziile sale au fost frecvent publicate în revistele literare, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica” și altele. A tradus și a publicat texte reprezentative din poeți și prozatori arabi în română, precum și traduceri din lirica românească în limba arabă și în limba engleză. A mai publicat volumele de poezii „Acest glas tulburător, „Adevăr zic vouă”, „Anamneza tragică” și...

4 poezii, 0 proze

Mihaela-Iuliana STANCU

DESPRE VOLUMUL "RE-VERS" Mihaela-Iuliana Stancu este o pascaliana trestie ganditoare ce-si inalta subtiratica ei coloana de simtire sub o bolta a varstei ,cand tulburata de vartejuri si patimi solare,cand strabatuta de adierile aromiroare si misterioase ale noptii. Vrajita de indepartate chemari bacoviene sau blagiene,Mihaela ramane un teritoriu poetic insemnat cu pecete razesasca de stapanire.In versurile ei suple, topite in valurile ritmice si simetric distribuite ale unei respiratii lirice proprii,ea canta si descanta,cheama si blesteama,doreste si dojeneste,se daruie si se naruie cu gratia si resemnarea unei fatalitati feminine asumate.Poezia ei adolescenta este un scaldat continuu intr-un lac vrajit,incarcat cu nuferi de trairi si intelepciune nascuti in dulcele namol al iubirii si tasniti apoi floral si candid spre cer. Autenticitatea scriiturii poetice a Mihaelei Stancu sta in simplitate ,fluiditate,lipsa aproape totala de artificii moderne si vulgaritati postmoderne.Este un...

18 poezii, 0 proze

dascalu alexandra

Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...

30 poezii, 0 proze

Doina-Cornelia Sălăjan

S-a născut la Beiuș, jud. Bihor, la 14 februarie 1936. Licențiată în filologie, Facultatea de limbă și literatură română, Universitatea București (1971). Membră a Uniunii Scriitorilor (din 1956). Redactor la publicații pentru copii, colaboratoare la reviste literare, poetă. A debutat în 1951. Cărți de poezie publicate: Confidențe (1957), Despre copilărie (1957), Versuri (1967), Transfigurări (1969), Umbra faptei (1973), Amintirea miresmelor (1977), Smalțuri (1979, Premiul Asociației Scriitorilor), Sanctuar tulburat (1986).

1 poezii, 0 proze

Diana Aliman

Chiar dacă vorbele tale Îmi tulbură seninătatea privirii Ca niște nori negri,pe cerul violet de toamna Sufletul meu continua sa zboare Asemenea unui porumbel alb...

24 poezii, 0 proze

George Asztalos

Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...

409 poezii, 0 proze

Elfriede Jelinek

Elfriede Jelinek (n. 20 octombrie 1946 în Mürzzuschlag/Steiermark) este o scriitoare austriacă, una dintre vocile puternice din perioada postbelică a spațiului literar german. La 7 octombrie 2004 a primit Premiul Nobel pentru literatură pentru "cursul muzical al registrelor în romanele și dramele sale, care cu o pasiune verbală unică în felul său dezvăluie absurditatea și constrângerea clișeelor sociale". Elfriede Jelinek s-a născut în anul 1946 în Mürzzuschlag. Mama sa Olga, născută Buchner, provine dintr-o familie a marei burghezii vieneze. Tatăl ei, Friedrich Jelinek, de origine ceho-ebraică, decedat în 1969, a fost chimist. După absolvirea gimnaziului, Elfriede s-a înscris la conservatorul din Viena, unde studiază la început pianul și compoziția, mai târziu arta teatrală și istoria artei. În 1967 este nevoită să întrerupă studiul din cauza unor tulburări psihice cu stări anxioase și tendință la izolare. În tradiția unei grupe vieneze, Elfriede Jelinek nu folosea la început...

0 poezii, 0 proze

Tulburata fire

de Andrei Sfantu

În orașul de sticlă suflete-perechi ard mocnit luminând calea eventualilor trecători o geană de lumină mai pâlpâie prin geamuri un vânt tăios de seară spulberă frunzele prin ramuri ochii nu mai...

Tulburata trecerea

de Marina Samoila

Nasterea cantecului meu iti e straina ca apa fluviului ce se prelinge, marii. Nu poti vedea, desi inalt ti-e valul ce salcii, ce culori m-au mangaiat, peste ce pietre sau doar fire de nisip apa-mi,...

Magie

de Ioan Dumitru Horoba-Danci

Þi-am dezlegat cu vise toată firea Lăsându-ți tulburată cărarea către minte. te-am colindat la ușile durerii și te-am cules cu roua de pe buze. Am fost nemuritor pentru o vreme, căci mă-nălțasem...

Neliniștea

de Cioban Stela

cum țipă ieșită din fire neliniștea lovește aerul cu biciul până îl face fărâme se rotește însuflețită amețită buimăcită dă foc privirii ieșită ca un câine din cotlonul întunecat suspină pe umărul...

Va veni

de Nicolae N.Negulescu

Nu e umbra de pe geană, nu e fulgerul din rană- e Lumina din oglindă înălțată să m-aprindă; îmi e firea tulburată calea nemaiașezată o afundă-n neființă o nefostă suferință; va veni, va spinteca...

Introducerea actelor biometrice – o problemă de conștiință și libertate

de Ligia Pârvulescu

La începutul acestui an viața societății românești a fost tulburată de știrea introducerii actelor de identitate biometrice. Acestea diferă de actele de identitate de până acum prin încorporarea unui...

ArticolAtelier

Bucură-te stâlpul fecioriei

de Maria Prochipiuc

Ioachim din neam împărătesc cu daruri îndoite desfășurându-și inima împodobind cu lacrimi Altarul către Dumnezeu cerea rod pântecelui Anei zălog din darurile sale PreaÎnaltul i-a dăruit-o pe Maria...

Jar tulburat

de Florin Andor

oglinzi cu zbaturi de lemn aruncându-ne peste orașe dispărute printre recife palmele meduzei strecurând lumini rotitoare *** pe țărmul abrupt drum fără leac rușinându-se mâini de sirenă înfășurând...

eu v-am iertat...

de viorel gongu

Eu v-am iertat dar golul a rămas, Azi încă-s vorbe făr-acoperire, Din cărți am pus emoția în glas Când spun:”părinții mei” și parcă-n fire Plutește o cenușă și un rest, Mai port și-acum, în prag de...