Poezie
Neliniștea
1 min lectură·
Mediu
cum țipă ieșită din fire
neliniștea
lovește aerul cu biciul până
îl face fărâme
se rotește însuflețită amețită
buimăcită
dă foc privirii ieșită ca un câine
din cotlonul întunecat
suspină pe umărul ploii
tulburată se gândește la multe posibilități și explodează de
îngrijorare
își arată teama pe față
pe spate
își asmute gândurile împotriva
zilei care pășește șchiopătând
zgomotul vieții o irită
își pune dopuri în urechi
își acoperă ochii și
se prăbușește în prăpastie.
00756
0