"Tristețea rătăcitelor iubiri" – 18696 rezultate
0.03 secundeMeilisearchirina berdila
tristetea si singuratatea unui om sunt asemeni viselor sale: cu cat se adanceste mai mult in ele, cu atat risca mai mult sa uite ca exista si altceva ...
4 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
MSMirela Serban
Amurgul unei zile de toamna mi te-a adus in cale..de atunci tristetea a disparut din sufletul meu prafuit de dor
2 poezii, 0 proze
FPflorin predescu
nascut in sibiu debut literar in sibiu si apoi aparut in publicatii in tara si in germania si canada si sua absolevent de filologie studii in germania si canada un poet exilat la tropice amintind nostalgia si tristetea din pontice
6 poezii, 0 proze
Avalon
Sunt cum sunt, incerc sa nu ma las dus de val. In viata eu spun ca toate vin la timpul lor. (da, cred ca toti avem un destin prescris) Tristetea ma face sa scriu, poate pentru a ma minti si a imi creea lumea mea. Nu ma intreb de ce pentru ca imi place asa cum e. Nu traiesc intr-o lume a viselor doar incerc sa vad aceasta lume mai buna.
1 poezii, 0 proze
nichifor iuliana
Poeziile mele reprezinta starea sufleteasca pe care o am in momentul de inspiratie. Chiar daca plang, chiar daca rad, tristetea din poeziile mele nu o pot inlatura. Mi-e dor de o fericire pe care nu am trait-o niciodata, de o fericire care sa ramana si care sa-mi inlature tristetea din suflet si din poezie. Iuliana
5 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
IViulian vadean
...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...
19 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Cuban Paula Stefana
Sunt nascuta in Romania, actual locuiesc la Milano.Profesia mea:estetista.Pasiunea mea:scrisul.Am sa enumar cateva cuvinte ce ma definesc:finete, calm, rabdare, nebunie, dragoste, curaj, speranta.Iubesc: plimbarile lungi in natura, cititul, imaginatia.Nu urasc nimic dar nu-mi plac:oameni fatarnici, televizorul, tristetea, caldura in exces.Ador sa visez cu ochii deschisi si sa-mi traiesc viata asa cum este ea!
1 poezii, 0 proze
Tristețea rătăcitelor iubiri
de Silvian Costin
Visele stinse plecă-n zbor din realitate Caută nopțile șoptind cuvinte vii Umblă rănite ascunzând sinceritate Lăsând tristețea înecându-se-n beții Orele curg înșiruind secunde moarte Ceasul zorește...
UNIVERS RATACITOR
de bendas bianca anamaria
E noapte afara... si nouri grei de ceata invaluiesc tinutul. E frig... atat de frig si de infiorator! Razele lunii palide, de mult si-au pierdut urma, iar pazitorii iubirii se ascund din fata urgiei....
născut în moarte
de Ottilia Ardeleanu
nu vrei să știi cum te micșorezi la trup și la memorie amesteci în ceaunul cu uitare momente foarte devreme cu momente foarte târzii rătăcitor prin labirintul unei vieți confunzi viii cu morții dai...
parabola fiului ratacitor
de irinel
Spune-mi, pentru cine vrei, părinte, să tăiem vițelul cel mai gras? ...dintre fiii tăi, cel mai cuminte, n-a fugit în lume, a rămas: să-ți păzească turmele pe dealuri, poame să-ți culeagă din livezi...
Și soarele ar plânge, de n-am zâmbi in doi…/Fereastră spre iubire
de Marilena Rodica Chiretu
Și soarele ar plânge, de n-am zâmbi in doi… Mai trece un anotimp ce a căzut pe gânduri că-n părul împletit alt fulg s-a mai aprins, dar focul primăverii ce arde printre rânduri ca fulgul mă topește,...
stârnit de-un năduf
de Ioan Postolache-Doljești
poeziile sunt fărâme de suflet rânduite-n cuvinte trimise lumii în plicul roz al iubirii mesaj de bucurii tristeți și speranțe cepuit în sticla zvârlită-n ocean val după val spre un țărm spre un ochi...
sonetul trist
de Ștefan Petrea
chemări de-amor irigă-a ta privire, ești floarea ce-a crescut la umbră-n mere și patima iubirii, strig!, te cere s-aduci tenebre-n șoapta din uimire. ești steagul din victorii efemere dar soartă-n...
Ecourile unui discurs neterminat
de adrian grauenfels
Rameau: uneori imi mor cuvintele Tibik : uneori as vrea sa nu mai moara pruncii necuvantați ca ființa in mine R: tu ai o duiosie extatica T: tu ai o tristețe de valuri R: o invaluire trista in...
Amintire
de Roxana-Elena
Am fost întrebată dacă ceea ce scriu îmi imaginez. Ce-aș putea răspunde unei întrebări de genul acesta? Cei care citesc versurile pe care le fac încep să se uite oarecum ciudat la mine,și mai nou,am...
Elegie pentru un creier-arlechin
de serban georgescu
Creier-arlechin tras în nenumărate direcții de nenumărate, imperceptibile fire: surâzători, sânii fostelor mele mame mă așteaptă pe butucul călăului, teii de iunie încep să tușească scuipă sânge...