Poezie

parabola fiului ratacitor

1 min lectură·14 iunie 2005

Mediu

Spune-mi, pentru cine vrei, părinte,

să tăiem vițelul cel mai gras?

...dintre fiii tăi, cel mai cuminte,

n-a fugit în lume, a rămas:

să-ți păzească turmele pe dealuri,

poame să-ți culeagă din livezi

și să-ți apere viile de grauri,

și n-ai ochi, iubirea să i-o vezi!...

Lângă tine, a stat în sărăcie,

și-a cântat tristețea suspinând

și-a petrecut un sfert de veșnicie

ca să-ți șteargă lacrima din gând!...

Și acum, când pare că răsare

soare blând pe-nghețul tău tăcut

stai cu ochii pironiți în zare

așteptând sa vină din trecut

rătăciții fii din lumea largă

ce te-au părăsit când ți-a fost greu,

de-ar veni cu inima să șteargă

urmele pe care Dumnezeu

ți le-a scrijelit in toata ființa,

tu, n-ar trebui să-i omenești

c-au trădat cu fuga lor credința

lacrimilor tale parintești!

Au fugit că le-a fost greu, părinte,

iartă-mă că-i judec,

am rămas: noi, aici ...și iarba pe morminte

... să tăiem vițelul cel mai gras!

006.896

irinel. “parabola fiului ratacitor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irinel/poezie/127116/parabola-fiului-ratacitor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.