"Tristețea prizonierului meu" – 18700 rezultate
0.02 secundeMeilisearchirina berdila
tristetea si singuratatea unui om sunt asemeni viselor sale: cu cat se adanceste mai mult in ele, cu atat risca mai mult sa uite ca exista si altceva ...
4 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
MSMirela Serban
Amurgul unei zile de toamna mi te-a adus in cale..de atunci tristetea a disparut din sufletul meu prafuit de dor
2 poezii, 0 proze
FPflorin predescu
nascut in sibiu debut literar in sibiu si apoi aparut in publicatii in tara si in germania si canada si sua absolevent de filologie studii in germania si canada un poet exilat la tropice amintind nostalgia si tristetea din pontice
6 poezii, 0 proze
Avalon
Sunt cum sunt, incerc sa nu ma las dus de val. In viata eu spun ca toate vin la timpul lor. (da, cred ca toti avem un destin prescris) Tristetea ma face sa scriu, poate pentru a ma minti si a imi creea lumea mea. Nu ma intreb de ce pentru ca imi place asa cum e. Nu traiesc intr-o lume a viselor doar incerc sa vad aceasta lume mai buna.
1 poezii, 0 proze
nichifor iuliana
Poeziile mele reprezinta starea sufleteasca pe care o am in momentul de inspiratie. Chiar daca plang, chiar daca rad, tristetea din poeziile mele nu o pot inlatura. Mi-e dor de o fericire pe care nu am trait-o niciodata, de o fericire care sa ramana si care sa-mi inlature tristetea din suflet si din poezie. Iuliana
5 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
IViulian vadean
...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...
19 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Cuban Paula Stefana
Sunt nascuta in Romania, actual locuiesc la Milano.Profesia mea:estetista.Pasiunea mea:scrisul.Am sa enumar cateva cuvinte ce ma definesc:finete, calm, rabdare, nebunie, dragoste, curaj, speranta.Iubesc: plimbarile lungi in natura, cititul, imaginatia.Nu urasc nimic dar nu-mi plac:oameni fatarnici, televizorul, tristetea, caldura in exces.Ador sa visez cu ochii deschisi si sa-mi traiesc viata asa cum este ea!
1 poezii, 0 proze
Tristețea prizonierului meu
de Albert Cătănuș
De multe ori intru în moarte clinică O gelozie de tip shakespeareian Atunci se zbate să iasă din mine Ca un căutător de perle Rămas fără aer pe fundul gropii marianelor Mâinile ei se încleștează pe...
Singur
de Florin DeRoxas
aici ma vad singur din nou, prizonierul singuratatii mele, aici, unde ma intalnesc toate ale lumii - bune si rele. aici ma vad cuprins din nou de aceleasi sentimente, aceleasi vechi emotii, depind...
Despre singurătate - IV -
de Emil Iliescu
O rază minusculă de soare coborî pe o roată de foc și se așeză pe creștetul micului portocal. Semn că îi va îndruma pașii atât lui, cât și lui Andros. Se limpezise cerul, întins ca o piele de...
Clișeu33: felul de-a fi
de Ottilia Ardeleanu
Încep să observ, din ce în ce mai mult, apropieri ale oamenilor, de felul meu de a fi. Cum vorbesc, de exemplu. Sau cum exprim anumite păreri. Ce cred eu despre oameni și despre modul în care ar...
Scrisoare despre singurătate
de mihaela aionesei
Ascultă-mă bine și ține minte ce îți spun acum nu voi frământa alte cuvinte pentru acest adevăr relevat strângând durerile în dinți și în pumni singurătatea nu este o pasăre singurătatea este colivia...
Călătorul prin tristețe
de Morar Florin Teodor
Iți scriu iubito ultimele cuvinte; pescăruși uciși pe malul mării, gramatică în declin, aș putea să îți spun de soarele ce se juca în părul tău în vara pe care ai uitat-o și e normal, nu știai cât de...
Gestul Evei
de adrian grauenfels
Tu de ce te tot zbați? N-ai înțeles în toți anii ăstia că ești prins? Nu, nu în ștreangul generațiilor din urmă pe care de pomană le-acuzi de-a ne fi pus degetul de cenușă-n frunte, esti prins de...
Zăpezi II
de Saint-John Perse
ZÃPEZI Pentru Frangoise-Renee Saint-Leger Leger II știu că vapoare în pericol printre acest plancton palid scot mugetul lor de animale surde împotriva orbirii oamenilor și zeilor; și toată nevoia...
stampă
de ovidiu cristian dinica
de atâta tristețe în cartier ninge cu fulgi de cenușă sunt asemeni unor fluturi peste trupurile firave, privirea gășeste într-un petec de cer soarele, la apus el devine prizonierul pădurii.
Stampă
de ovidiu cristian dinica
de atâta tristețe în cartier ninge cu fulgi de cenușă, sunt precum fluturii peste trupurile firave, privirea găsește într-un petec de cer soarele, la apus el devine prizonierul pădurii.