"Tot ce rămâne plânge-n poeme" – 20499 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
CVClimenco Victoria
Dacă am renunța să ne plângem de milă și ne-am gândi doar la ce a fost frumos?Dacă am zâmbi mereu când vedem o floare?De ce să nu rămânem copii ?Putem,lumea este a noastră:iubim,gândim,visăm. Nimic si nimeni nu ne poate împiedica să găsim fericirea.Să încercăm să privim viața așa cum este:o călătorie.Eu nu am regrete...și nici nu voi regreta,fiindcă tot ce am făcut sau voi face in aceasta viata,merită...stiu asta, O SIMT
5 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
ENESCU ALINA MARIA
.....tot ce am fost, tot ce sunt, tot ce voi fi.... vor ramane...in praful universului ce se hraneste cu povestile sufletelor noastre
1 poezii, 0 proze
MSMateuț Stela
Fără istoric în domeniul literar, totuși scriu. Dacă o fac sau nu cu talent rămâne să decideți dumneavoastră - cititorii. Așadar, aștept critici pe care susținându-mă, să-mi deschid aripile... să învăț să zbor... să învăț a deveni un autor. Pentru că, în viziunea mea autorul este un mic Dumnezeu, sau un mare mincinos pe care nimeni nu-l acuză. Este un om puternic, pentru că face tot ce dorește fără a avea mustrări de conștiință. Crează personaje pe care apoi le ucide, creeză intrigi și tot el le rezolvă într-un mod doar de el știut. Se folosește de informații și nume pe care, luându-le dintr-un loc,le pune în alt loc după cum i se pare lui că ar fi bine. Este un manipulator de sentimente. Puterea minții îl ajută să se joce cu cuvintele dându-le alte sensuri. De ce face toate astea? Privindu-și creația este mulțumit. Cărți publicate: "Tricotaj de amintiri" Editura Sf. Ierarh Nicolaie ISBN 978-606-577-594-7 "Germană conversațională pentru îngrijitori de bătrâni" Editura Sf. Ierarh...
91 poezii, 0 proze
Eduard Ialomiteanu
M-am nascut o data cu zorile, intr-o zi de sarbatoare. Dumnezeu si-a descoperit tampla si dupa atata truda dupa o saptamana de Creatie, am aparut si eu sa tulbur linistea Lui. De atunci il tot caut .. ma invart in jurul Adevarului fara sa-l zaresc. Dar imi ramane Verbul. Tot ce ating ma arde pentru ca il simt pe El. Iar tot ce fac ma doare .. lipsa desavarsirii. Sunt un simonist care vrea sa creeze aidoma magului, spirit. Eu nu ma joc cu cuvintele, ci doar ma folosesc de ele pentru a exprima ceea ce e traitor in mine.
30 poezii, 0 proze
Raoul Weiss
Raoul WEISS s-a născut la Saverne/Zabern, deci în Alsacia, și evenimentul respectiv a avut loc întâmplător după 1945 (în 1975, să fim preciși), deci s-a născut în Franța, deci e francez, cum arată foarte bine și numele lui. A studiat la Școala Normală Superioare din Paris (rue d'Ulm, pentru intimi) și reținut foarte puțin, slava domnului, din tot ce a auzit acolo. A fost lector de limba franceză la Universitatea Carlos III din Madrid, profesor la Universitatea Lorand Eötvös din Budapesta și bursier la Freie Universität din Berlin. Este european adevărat și trecut ca atare în evidența bolilor spirituale grave la C.I.A.. În iulie 1999 a absolvit Cursul de vară de Limba si Civilizația Română organizat de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, și de atunci a rămas acolo (sufletesc cel puțin) permanent. Este autorul -- unei traduceri franceze ale poemelor din cartea In marea trecere (Lucian Blaga), care rămâne perfect identificabilă sub stratul de praf format pe ea de când a băgat-o în...
10 poezii, 0 proze
MCMaria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
Tot ce rămâne plânge-n poeme
de Silviu Somesanu
Amintirile le impart și cu cei morți, la cei vii le povestesc. Este normal să le uit cât mai repede, le-am depozitat în sertarele memoriei dar ies la suprafață ca un tatuaj pe suflet. Tot ce rămâne...
Poeme egiptene
de Blesneag Stefan Ionut
Piramida Căutat-a faraonul nemurirea în nisipuri, Mii de arhitecți și meșteri a silit în mii de chipuri Să-i clădească piramidă către-a cerurilor porți, Viața-ntreagă ctitorit-a doar mormântul unei...
Ion Zubașcu și „Omul disponibil”
de florin caragiu
În volumul „Omul disponibil” (Brumar, 2009), Ion Zubașcu alternează mărturisirea crezului său artistic cu cânturi ale „fugii” după și de poezia care, după cum spune autorul, „numai ea mi-a rămas...
Aidoma mie, aidoma ție, destinul însuși nimeni nu-l știe
de Nic Zarnescu
Este curios faptul că un apreciat folkist contemporan încă mai crede că „trebuie să fii trist/ ca să fii folkist” (probabil că „n-a găsit altă rimă”). Se crede, de asemenea, că unii folkiști au...
„Senina noapte”, un florilegiu liric încântător
de Cristian Petru Balan
Poeta Lora Rucan s-a lansat, de la bun început, cu vocația tinereții maturizate prea devreme, însușire care nu numai că nu o deranjează, dar experiențele ei multiple și contrastante de pe două spații...
\"Trăiește-ți clipa! Căci clipa-i viața ta!\"
de Omar Khayam
Viața se grăbește, rapidă caravană. Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa. Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană, Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa… Bea vin! în el găsi-vei...
poeme de iubire
de x
Când șuieră vântul afară, Din tot ce-a fost ieri, nu este și azi, Iar visele noastre, iubito, Se pierd în mirosul de brazi. Pustiul se simte un pic mai aproape, Un pas dacă fac, l-am găsit, Dar...
poeme de iubire
de x
Oricât de mult ne-am strădui, greșim, Cineva plânge dincolo de gând, A întâlnit o umbră de-ndoială Și-n palmă, zorii-așteaptă roua tremurând. O adiere mi-a trecut pe lângă tâmplă Iar pasărea din vis...
Alcatrazul poemului adorării
de Lucian Lucian
Veșnic vis ne-ar fi alături viețile, pură regină... însă ce pot eu a face pentru ca așa să fie? Tu ești cerul, eu-s pământul. Þie toate ți se-nchină. Tot ce mi-a rămas, cu tine, e-o rapidă reverie......
initiere-poem absurd
de costea adrian
Se nasc atâția morți și sunt din nou aici (de jos, coboară-n sus) pământul redevine gând sfârșitul se transformă-n început. Un vânt dezgheață mii de trupuri și toți prezintă aripi cu care se...