"Suparată mai sunt Doamne!" – 19575 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SIsandra ilii
Sunt o persoana sociabila,dar nu mereu.Scriu poezii doar cand sunt foarte suparata,nervoasa,indispusa...In general sunt cam pesimista (se poate observa si din poezii)...Am 13 ani,sunt din Darabani,jud Botosani...(va rog nu ma criticati prea aspru,scriu poezii doar pt a ma simti mai bine cand sunt suparata)
2 poezii, 0 proze
OAOLARU ADRIANA
Am 14 ani.....am stat in Suceava si acuma m-am mutat in Dorohoi(Botosani) Sunt o fire foarte zambareata...fac glume mai mereu....imi place viata!!!!si ea ma place pe me!!!!! acum ma gandesc la ce liceu voi da....cred ca la militar.....nu prea mi se potriveste....dar nah.... NU UITATI O VIATA AVEM!!!!!oricat de rau mi-ar fi si oricat de suparata sunt zambesc?:) nu imi place sa ma vada cineva suparata.....am prieteni in toata tara...pe unde am stat....ca am locuit prin mai multe orase.....si prin afara...adica prin Austria....V-am pupat:*care vrea sa vb cu me luati idul meu: adriana_ada06 :*:*:*
2 poezii, 0 proze
Anca Ciobanu
M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...
11 poezii, 0 proze
CRCernamorcenco Rebeca
..... Cand esti suparat scrie si nimic nu va putea sta in calea fericirii... Sunt mica, am 12 ani si de aceea poate nu am o biografie, sau realizari in viata. Insa as vrea sa devin cunoscuta in acest domeniu.Cu ajutorul vostru as putea macar sa imi imbunatatesc tehnica scrierii. Stiu, poate ziceti ca este doar un vis al unui copil, insa sunt mai matura, deoarece poeziile mele exprima mai mult tradarea, iubirea si viata. Accept orice critici, sfarturi si comentarii!
11 poezii, 0 proze
Burghelea daniela
Sunt un om ca oricare,cu suflet,cu vise,cu dureri si cu bucurii marunte de-altfel,multumit de tot si suparat pe toate,cu un eu zburlit a nedreptate si totusi invins de neputinta de a fi zeu.Sunt un om ca fiecare, cu un nume cat se poate de comun,cu un miez de viata putin uscat,putin ranced,dar cu destula seva care-mi da putere si pofta de a trai,alaturi de familia cu care m-a binecuvantat Cel de Sus.In curand voi rosti cu mandrie ca am 46 de ani,cu doar 25 pe cartea de munca,incercand cateva locuri de munca ca si contabil(ceea ce fac si acum).Candva am mai avut tentative de publicare,naive ce-i drept dar care au ramas doar atat.Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp chiar si atat.
33 poezii, 0 proze
SDSchiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
mihai nedelcu
Născut la Sibiu, 1978. Realizări literare: două plase de texte tipărite în tiraj restrâns la imprimanta proprie și citite cu entuziasm la familie și prieteni. Sunt încântat să-mi postez creațiile pe acest site deoarece în prezent familia nu le mai suportă iar prieteni nu mai am.
48 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
BDbuga dorin
Prin lume a trecut un om si inca trece. Pe unii i-a incantat din mers, Pe altii poate suparat Pe cei mai multi ii lasa rece! Mergand mereu spre ce va fi Incearca sa traiasca clipa. O clipa ce spre vcesnicii In gandul ei-si fixaza tinta!
5 poezii, 0 proze
KVkeller victor-theodor
nascut intr-o zi de joi iarna 1996 Imi moare timpul după ce mi-am fotografiat cuvintele de abia mai respiră sub umbra îngerilor mei îl simt supărat trist cu povara febrilă oprit în gâtlejul amintirilor ce nu mă iartă ele imi ies din puhoiul viselor undeva pe frunte lângă vanitatea bățoasă ce călărește pe coama melodramei realului o viață-n tablouri ale cărei culori mi se strecoară printre degete sub povara sangvină ........................ tedik9@yahoo.com
32 poezii, 0 proze
Suparată mai sunt Doamne!
de Emmi Popa
De ce nu-mi scrii, De ce nu-mi scrii, Mai bine te lași iar de poezii, și te apuci de ceea ce nu știi, De ce nu-mi scrii, De ce nu-mi scrii. E inspirația de vină, și transpirația de vineri, Vinul și...
36 Pinecrest
de Mihaela Plesa
Încep să iubesc casa asta, știu că mai am douazeci și trei de zile și o voi părăsi, iar asta mă face să o iubesc și mai tare. Așa iubesc eu tot ce părăsesc. De exemplu cînd eram la grădiniță aveam un...
Gabriela Petrache - în pliante și solfegii
de Maria Prochipiuc
Nimic ascuns printre rânduri - aici descoperiți radiografia unei dimineți Imagini lucrate și prelucrate de Sabina Lucia Firefly Popescu un “simplu gest” încerc spre tine întinzându-ți raze mai calde...
Gura lumii (2)
de Cristina-Monica Moldoveanu
Încă o dată acea vecină de bloc a apărut în calea mea și a început să mă agreseze verbal. A sugerat cu rea voință că eu aș fi împrumutat din nou bani de la fiica ei. Bineînțeles că nu e adevărat, nu...
Vieți paralele
de Paul Pietraru
În acest moment am cunoscut-o pe Maria, o întâlnire virtuală, am cunoscut-o e un fel de a spune, un comentariu al meu a declanșat o reacție și apoi a început totul. Era un senzor cu o singură...
Pe muchie de cuțit VII
de Sofia Sinca
După Cioran \'\'viața este un mod de a învăța să exiști’’. Conștient că nu ești singur la anaghie, încerci să privești în jurul tău, să treci prin necazurile vieții ce se derulează ciclic, să cauți...
Mă îndepărtam făcînd plecăciuni
de Nicolae Diaconescu
Mă îndepărtam făcând plecăciuni Duminică 03 Septembrie 2005 Răspuns la remarca Liviei Ciobanu” Povestea lui Tobiță îmi sună foarte cunoscută „ Când mi se înecau toate corăbiile mergeam să întâlnesc...
High
de Alina Moldoveanu
M-am aruncat in bratele lui simtind nici o durere, nici macar o simpla mangaiere... M-am aruncat si m-a pierdut intr-un singur minut, Intr-o clipa blestemata. Soarele negru imi zambeste din nou,...
Introducere la transparența rochiței MCC
de Marius Marian Șolea
Introducere la transparența rochiței MCC Puțină otravă ministerială de la Memeșe Da’ cool Când devine vremea numărării a ceea ce se mai poate număra în România, cu mâinile ălora care votează, este...
Ciocolata
de Cristina Oprea
Eram în anul 2 de facultate și împărțeam o camera de cămin cu încă 4 fete. Două dintre ele îmi erau colege din anul I. Ne cunoșteam destul de bine, sau cel puțin așa credeam eu... Într-o seară eram...