Poezie
High
2 min lectură·
Mediu
M-am aruncat in bratele lui
simtind nici o durere,
nici macar o simpla mangaiere...
M-am aruncat si m-a pierdut
intr-un singur minut,
Intr-o clipa blestemata.
Soarele negru imi zambeste
din nou,
ademenitor,
cu dintii lui de gheata.
Melancolia asta imi provoaca numai greata!
Ma duc in baie si m-asez in genunchi;
ma uit la propria-mi fata
distorsionata de-o oglinda sparta
de mine.
Sunt prea suparata sa mai zambesc
zaharisit;
Prea nemultumita de tot ce am primit!
Nu-mi mai doresc nimic...
Nici sa traiesc,
nici sa mai vad un el putred,
imbatranit prea curand de propriile-i dorinte
exagerate!
Ma uit in spatele meu.
Nu vreau sa vina cineva
sa ma vada sezand cu ciobu-n mana,
cantand la violina mea virtuala
un cantec de viata.
O viata atarnand de-o ata,
o ata putreda de lana
NEAGRA,
ca bratara ce o port la mana plangacioasa...
Am o piele taioasa!
Distrug un ciob care vroia sa ma distruga,
apoi ling cioburile si le-nghit.
M-arunc in fata trenului nebuniei.
Nu ma mai vad pe mine;
vad o psihopata netratata
cu o minte complet degradata.
Ma ridic,
ma invart impleticindu-ma
in perdelele rosii si negre
de pe holul lung ce duce
nicaieri...
Sau nu!
Deschid ochii si-mi zdrobesc oglinda,
o gust din nou,
cu tot mai multa pofta.
Imi aluneca pe gat;
coboara cu miscari line...
O, Doamne!
Simt ca ma iubeste!
Ma simt atat de nedorita,
murdarita de Fecala Divina...
Deschid ochii si ma uit pe cerul rosu.
Ploua cu nuferi otraviti,
indraciti de El.
Plang de fericire
mangaiata de placeri nebanuite
si sunt cuminte
departe de tine,
de infecti ca voi!
Ma sint ca un gunoi dorit de nimeni...
Cat iubesc sa ma saruti pana la sange,
pana la piele,
pana la cioburi...
N-a mai ramas decat o singura bucata
de fericire.
Ma uit la ea.
Sunt disperata!
E destul de consistenta.
O bag in gura pe toata;
o simt cum imi linge buzele taiate de ea,
iubirea mea...
Acum ii simt iar bratele suave.
Stau ca-n sicriu in barca semiscufundata,
ingropata-n intuneric...
Si ma adancesc in apa rosie,
mucegaita;
ridic mainile sa pot cuprinde Luna,
sa pot cuprinde Lumea...
Raman cu ele ridicate...
Eu ma sufoc.
Sunt invelita-n noapte,
intinsa pe covorul murdarit de sange proaspat...
Fac ochii mari...
Rosul m-a acoperit de tot.
Vreau sa respir si nu pot...
Iti spun secretul meu
acum...
Deci,
taci si asculta-ma cu grija...
023.291
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alina Moldoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 398
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 92
- Actualizat
Cum sa citezi
Alina Moldoveanu. “High.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-moldoveanu/poezie/130761/highComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMAm reparat greseala.Cand am scris-o nu am fost se pare suficient de atenta.
Multumesc pt comentariu.Succes si tie! :)
Multumesc pt comentariu.Succes si tie! :)
0
o poezie destul de facila, care insa nu isi epuizeaza suflul, ce mie imi pare de amploare ca potential, in ciuda unor poticneli de pe aici. am remarcat anunmite imagini si o incercare, deocamdata nereusita de evadare catre o poezie de o mai mare respiratie in trei spade.
de restul, succes.