Căutare

nimic. sunt...oricine.

11 poezii, 0 proze

Alexandru D. Ropalidis

Intre paradoxal si nefiresc se anunta vocea poetica, distincta, matura si profunda a lui Alexandru D. Ropalidis. Necunoscut pana acum, autorul are deja un discurs poetic autentic si individualizat. Amprenta lui stilistica oscileaza intre "nebunia inspirata" si greata sartriana proiectate pe un imens ecran al constiintei de sine. Versurile sale au intensitatea unei fotograme cinematografice si se propaga cu viteza rabdatoare a cuvantului tesut in mii de fire aidoma unei panze de paianjen. Realitatea este doar un pretext pentru punerea in scena a ceea ce, candva, Renee Magritte numea--dand umbrelor un contur sensibil si o semnificatie--"misterul si melancolia unei strazi". Alexandru D. Ropalidis produce prin versurile sale deopotriva misterul cat si secretul "alchimic" de ai da acestuia o forma sensibila. Traian T. Cosovei CONTEMPORANUL-Ideea europeana nr. 26,27,28,29(557-560),iulie 2001

30 poezii, 0 proze

Vincent van Gogh

Vincent van Gogh ( n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Țările de Jos, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez. Tatăl lui era pastor protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori și negustori de artă. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de muncă, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Părea că viața lui a intrat pe un făgaș normal, dar în 1874 este transferat la Londra, unde se îndrăgostește de fiica gazdei și își neglijează munca. A fost concediat și trimis acasă. În 1876 se întoarce în Anglia și lucrează pe post de colector de impozite într-o școală londoneză. Mizeria orașului îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezește iar pe străzi. Se întoarce acasă și se decide ca, urmându-și tatăl, să devină preot, dar studiile teologice i se par prea dificile și se dedică activităților caritabile. Așa ajunge în 1878 în Belgia, în zona minieră Borinage. Sărăcia regiunii este...

1 poezii, 0 proze

Cliparu Alexandru

Născut: 1977, Tulcea Domiciliul: Constanța Studii: liceul Meserie: stivuitorist Stare civilă: da Hobby: trecerea străzii Fobii: România, televizorul, femeile cu copii in brațe Decedat: sigur, de ce nu? Pentru critici, reclamații și schimburi de idei necenzurate de vreun editor țâfnos, mă găsiți la adresa de e-mail asarapova@yahoo.it

14 poezii, 0 proze

Matei Mircioane

M-am născut la Jamu Mare, în județul Timiș. Acolo am iubit, am aflat câte ceva despre capătul străzii, m-am plictisit, am fost înfricoșat-fascinat de tren, am căutat capătul lumii dincolo de izlazul comunal. Într-o după amiază de vară mi s-a părut că timpul stă pe loc. A fost cea mai lungă după amiază din viața mea. Aveam 4 ani când m-am mutat la Reșița. Am fost în Parcul Zoologic, pe Valea Țerovei, am fost sus pe Furnal, m-am căsătorit. Am doi copii. Pictez, scriu, observ că universul e negru și rece, cu puncte strălucitoare, fierbinți. Sunt membru al Cenaclului "Semenicul" din Reșița. Am publicat un roman în două volume: "Epopeea lui Ghimeș". Primul volum, cu titlul "Reșița", a apărut în anul 2000, la Editura "Menghina", Reșița, iar volumul II, cu titlul "Revoluția", a apărut în anul 2014, la Editura "Marineasa", Timișoara.

11 poezii, 0 proze

Victor Felea

Victor Felea (1923-1993) Născut la 23 mai 1923 în comuna Muntele Băișorii (județul Cluj), ca fiu al lui Toader Felea, preot greco-catolic al Mariei. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității clujene (1948), el va ocupa posturile de referent literar la Teatrul Național din Cluj (1949-1950), redactor la Almanahul literar și apoi la Steaua (1949-1970); este redactor-șef adjunct la revista Tribuna (1970-1985). Din 1949 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează editorial cu volumul de versuri Murmurul Străzii (1955). Colaborează la majoritatea revistelor din țară (Contemporanul, Gazeta literară, Cronica, Orizont, România Literară etc.). Premiul revistei Steaua (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1983), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca (1975, 1979). A publicat mai multe volume de versuri dintre care: Soarele și liniștea (1958), Revers citadin (1966), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), Cântecul materiei (versuri...

107 poezii, 0 proze

Victor Felea

Născut la 23 mai 1923 în comuna Muntele Băișorii (județul Cluj), ca fiu al lui Toader Felea, preot greco-catolic al Mariei. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității clujene (1948), el va ocupa posturile de referent literar la Teatrul Național din Cluj (1949-1950), redactor la Almanahul literar și apoi la Steaua (1949-1970); este redactor-șef adjunct la revista Tribuna (1970-1985). Din 1949 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează editorial cu volumul de versuri Murmurul Străzii (1955). Colaborează la majoritatea revistelor din țară (Contemporanul, Gazeta literară, Cronica, Orizont, România Literară etc.). Premiul revistei Steaua (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1983), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca (1975, 1979). A publicat mai multe volume de versuri dintre care: Soarele și liniștea (1958), Revers citadin (1966), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), Cântecul materiei (versuri alese, 1973), Cumpăna...

0 poezii, 0 proze

Gary Soto

Gary Soto s-a născut în aprilie 1952 în Fresno – California. A fost interesat de poezie încă din anii liceului și a absolvit Colegiul din Fresno City, apoi Universitatea de Stat din California. Locuiește în California. Prima colecție de poeme, „Elementele din San Joaquin”, a câștigat în 1976 premiul internațional al Statelor Unite pentru poezie și a fost publicată în 1977. De atunci a publicat numeroase volume de poezie, între care „Un plan simplu” (2007), „Un soi de credință” ( 2003), „Colegiul Junior” (1997), „Noi poeme selectate” (1995), „Canto familiar / cântec obișnuit” (1994), „Odele vecinătății” (1992), „Curs de religie pentru acasă” (1991), „Cine va dori să ne cunoască?” (1990), „Păr negru” (1985), „Acolo unde săgețile lovesc” (1981), „Coada răsăritului” (1978). A mai scris nuvele: „Amnezia într-un district republican” (2003), „Iubitorul de poezie” (2001), „Moneda de 5 și 10 cenți” (2000) și un memoriu numit „Locuind deasupra străzii” (1985) pentru care a primit „American Book...

1 poezii, 0 proze

Străzi fără pași

de Ela Victoria Luca

într-un oraș străin merg pe o stradă prea îngustă iau trecătorii de braț la-ntîmplare ascult poveștile lor cu epilog printre cuvinte și las fără promisiuni întâlnirile femeia aceea trece pe un roșu...

depărtări

de Daniel Gherasim

iernile lor sunt mai reci de obicei pașii lor grăbiți par niște furtuni bine-ascunse pentru ei, viața e minunată întotdeauna chiar dacă buzunarele sunt aerisite pantofii lor prăfuiți tac pantofii lor...

all blues

de liviu dascalu

noaptea e plina de soferi taciturni beti care conduc fara scop pisicile lor ii asculta privind halucinate de acasa noaptea pe care o aduc ei singuratatea si tristetea lor (pisicile scot limba -...

Tu stii...

de ioana bolba

Nu vreau să mă trezesc într-o zi bătrână cu toată pleiada de spaime că vei rămâne atârnat de fotografia cu care adorm și-mi alung îngerul să te sărute în fiecare noapte, mi-am dat voie să alerg...

De demult

de nicolae tomescu

În cartierul copilăriei mele, Trei Stejari, pe străzi fără asfalt și trotuare, se aflau case modeste locuite de ceferiști, meseriași, funcționari. Pe un loc viran care purta numele Terenul Imbăruș...

Atelier

Amintiri (Repostare)

de nicolae tomescu

Atelier

de-a v-ați ascunselea...

de Popescu Loredana

un gest garbant, un pas înapoi și tot ceea ce am aveam se pierde fără urmă în slăbiciunea cuvintelor în această noapte ploioasă. găsesc conturul nefinalizat de străzi și amintiri, de pași fără...

August

de Ana Drobot

Muzica din cafenea stabilea ritmul bătăilor inimii noastre După ploaie am pășit în Grădinile Botanice prin parfumul visător al unei flori necunoscute Ne-am odihnit în pat după ce ne-am ridicat în loc...

Întunecare spre casă

de Ela Victoria Luca

eliad e doar un prilej spre a nu fi întretăiați de noapte o poveste spusă fără ecou și liniștea gândului unii aplaudă stins alții abia de pot veni din ei înșiși pe scaunul fără spetează și fără...

în fumul dimineţii

de Ursu Marian Florentin

oraşul e plin de trupuri părăsite unele se ţin chiar de mână însă mie mi-e bine aşa, fără mine în iarbă, răstignit între două singurătăţi şi petice imense de cer privind adânc în memoria tristeţii...

Poem despre mine

de Carmen Sorescu

cine îmi leagă de umeri câteva ațe și se joacă pe o scenă imaginară poate fi un actor talentat capăt diverse forme în funcție de mulajul care mi se toarnă pereții exteriori ai trupului revin la...