"Străvezime" – 2036 rezultate
0.01 secundeMeilisearchMarcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
L. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
Străvezime
de Miron Kiropol
Urma se închide urmărită de ceață în piatra scuipată de zori. Noi suntem ultimii călători la nord în ceea ce mai pare viață. Obolul e dureros pe ochi. Noaptea e lungă și spaima mă învață. Slujesc în...
Telurica Danae
de Traian Rotărescu
Norii se-adună, lacuri cerești formând. În străvezimea nopții le deslușesc Lăptoasa consistență. Dar stelele trimit de sus Doar raze reci, de geometri cerebrali, Lipsindu-le puterea vie de-a evapora...
Balada crinului
de ilorian paunoiu
Balada crinului Tu ai edenuri pline de tăceri Și înserări fără cuvinte. În „dincolo de bine și de rău” Flori dalbe aruncate pe morminte. Ofrandă zilei când te joci cu norii Senină taină, albăstrimi...
Muguri adormiți
de Marcel Cuperman
La schitul trist al lumii aleurit în stȃncă Privește zarea mută, sașie și sihastră; Din clopotele grele se-nalță o poruncă Spre liniștea deplină, adȃncă și albastră. E gerul sticlă pură,...
Frontispiciu străveziu
de Preoteasa Marinela
Frontispiciu străveziu Un amurg se scaldă-n deltă, o deltă vie, cu vedere la mare, așa cum numai tu o cunoști, cuvintele-ți se-nlănțuie în ochiuri străvezii... Tu patinezi pe oglinda rece cu o...
Stil
de Jacqueline Ballman
Doamna Colette avea nevoie de hârtie albastră, eu, pentru scris am tot cerul. Cu crengile stejarilor mi-e stilul plin de născociri, bogat, vânjos, amar ca ghinda. În umbra deasă de cireși, prevăzător...
Noaptea lupilor
de Silviu Andrei
Prin fereastră, cerul înserării se zvârcolea în durerile facerii. Sori neputincioși, răsăriți dintr-odată, ucideau în răstimpuri iarba. În orașul mort, în clădirea moartă deznădejdea creștea pe...
Bălcescu trăind
de Ion Barbu
Leagăn amar, săracii mei Bălcești! Lut simplu smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești Azi inima dintîi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar...
Ioan Alexandru: Pustia marilor mistere
de Valeria Manta Taicutu
Simbolurile mistice intră firesc în poezia lui Ioan Alexandru, interferându-se cu simboluri personale într-un text ce se dezvoltă cantabil, pe linia imnului religios. A doua Înviere înseamnă răsărit,...
Dracul șchiop
de Nicolae Labiș
Cărau comori săpate sub lună și-n secret. Urcaseră prea lesne în pisc de zaiafet. Purtau trufașe tuiuri pe creștetul zălud Și noile blazoane cu încă smalțul crud. Dădeau porunci cu lene și n-auzeau...
stravezie
de silviu dachin
in liniste deplina cuvintele imi strang, le pun in asteptare sa stea in bratul stang iar dreptul il voi face prea lacrimi, prea durere, si de aceea astazi aleg sa fiu tacere. nu voi vedea niciunde,...
stravezie aproape si i se vedea
de Emilian Galaicu-Păun
stravezie aproape si i se vedea - precum firul metalic al unei bancnote de-o suta de marci, discontinuu - coloana vertebrala. iar faptul, in cele din urma firesc cand e vorba de altcineva c-o sa...
străvezie
de Zburlea Ariana
inima nu mai bate la fel se ia la întrecere cu diapazonul pentru câteva secunde apoi moțăie liniștită cât ai zice necaz poate de la jumătatea de pungă cu zahăr nopțile dormite ca puii de iepure prea...
Deveneam străvezie
de Alina Manole
îți treceai zilele prin mine deveneam străvezie mi se vedeau oasele cuvintelor drumul răscrucea locul unde ne erau interzise staționările nu eram invizibilă prin mine puteai trasa linii nordului...
Aniversare pe-o felie străvezie de moarte
de Maria Elena Chindea
să răstorn chiar și-o ceașcă de lume în mine piciorul mi-a alunecat înafara bordurii culorile comune n-au avut aderență la pielea mea de cărbune intermitent respiram sub mister uneori o apnee de novă...
Eram un râu, lucire străvezie
de Adrian Munteanu
Eram un râu, lucire străvezie, Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri. Eram o floare dănțuind la baluri Cu-n fir de iabă-n margine de glie. Eram un păstrăv îndreptat spre maluri, Ca să-și aleagă-n...
Suspinul unui cer amăgit
de Diana Rizoiu
Străvezie noapte îmi apare Într-un cer al gândului culcat de mult Pe o mână galbenă de atâta bătaie a vieții. Scutur un covor plin de scame negre Și creez o ninsoare de foc al morții. Dulci stele îmi...
Punte de picior
de Cristina-Monica Moldoveanu
Frunză străvezie, crudă-nmugurire, Morți de șapte ani fără pomenire. Apa mării toată-i singură de vină: Bobi de strugur verde, sete de lumină. Gândurile mele sunt un ciob din lună, Care-n valea seacă...
