Poezie
Noaptea lupilor
1 min lectură·
Mediu
Prin fereastră, cerul înserării se zvârcolea
în durerile facerii. Sori neputincioși, răsăriți
dintr-odată, ucideau în răstimpuri iarba.
În orașul mort, în clădirea moartă deznădejdea
creștea pe pereți ca iedera pe ziduri.
Din pântecul odăilor mizere lupi hăuleau
la luni electrice, descojind cu ghearele
tencuiala pereților. \"Ce face copilu\' ăsta?\"
strigă rânjindu-și colții cel mai bătrân dintre ei.
Strigă cu glas mârâit cel mai bătrân dintre ei.
Prin străvezimea ferestrei, cerul întristării ouase luna
în noaptea lupilor. Da era noaptea lupilor.
001195
0