Căutare

Nu e prea mult d spus...m-am nascut prin primavara anului 1988!Gradinita in cartier(Berceni),scoala generala(Sc de Sud 190) tot in cartier si acum am avansat la liceu(CNME)Colegiul National Mihai Eminescu din centru(Unirii,casa Poporului cum te duci spre Constitutiei)asa... si cam atat!Pe viitor ASE si vizitarea/locuirea in strainatate.Mai multe p viitoare mea adresa d web(care sper sa fie in curand)!Oricum enjoy this for the moment.

25 poezii, 0 proze

Radu Selejan

AutorClasic

Se naște în orașul Brad –Hunedoara,primul dintre cei 3 copii ai lui Teodor și Victoria Selejan. Copilăria si-o petrece la Brad, orașul natal al mamei, sau la Arad, la început în casa bunicului dinspre tată, Radu, pe Calea Aurel Vlaicu nr.164. 1942-1944 Termină primele două clase primare la Arad: ״În fiecare an am luat premiul întâi cu coroniță. Spre mândria mamei. Tata n-a participat la nici o serbare școlară. 1944, primăvara. Familia se mută definitiv la Brad 1947, Începe studiile liceale la Brad, la Liceul Teoretic Ortodox Român „Avram Iancu” 1958 Radu Selejan debutează cu poezii în revista clujeană Tribuna. 1968-1970. Ziarist și redactor-șef la ziarul „Steagul roșu” din Petroșani. 1968 Debutează editorial cu volumul de versuri „Corturile neliniștei” 1969 Devine membru al Uniunii Scriitorilor. 1978-2000 Redactor la ziarul sibian tribuna”. După 1989 :editor la editura sibiană Thausib, editorialist, profesor-asociat la secția de jurnalism a Facultății de Litere, Istorie și...

2 poezii, 0 proze

Dan Waniek

Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).

7 poezii, 0 proze

Gheorghe Izbășescu

AutorClasic

Gheorghe Izbășescu s-a născut în 1935 în satul argeșean Lăicăi, de sub Leaota, a urmat liceul “Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, după care s-a înscris la facultatea de Filologie, Secția Slavistică, a Universității “Al. I. Cuza” din Iași, spre a întrerupe aceste studii și a le continua, după un timp, la secția Limbă și Literatură Română, absolvind în 1970, la vârsta de 35 de ani. Este, apoi, profesor suplinitor în Viișoara și Oituz și ajunge la Liceul de Chimie din Onești, oraș în care se stabilește, fiind titular al catedrei de creație literară din Casa Pionierului, devenită, după 1989, Clubul Elevilor “Alecu Aslan”. Aici scoate, în 1990, o revistă intitulată “Zburătorul”, foarte apreciată la vremea ei. Publică în 1957, în “Tânărul scriitor”, spre a-și produce adevăratul debut abia în 1979, în revista “Ateneu”, și a tipări prima carte la vârsta de 49 de ani, în urma câștigării concursului de debut al Editurii “Albatros”. Primele două volume, “Viața în tablouri” (1984) și...

3 poezii, 0 proze

elena muntianu

Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez. E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu. Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni. Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum. Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii. Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul...

1 poezii, 0 proze

GETA NEDELCUU

Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...

25 poezii, 0 proze

Darjan Tanta

Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. Preluată pentru că mi-a plăcut mult din biografia Dianei Slavu.

75 poezii, 0 proze

Maftei Florentin

Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...

20 poezii, 0 proze

claudiu gherghilescu

Mi-ar fi placut sa fie stufoasa (biografia) si sa pot spune cate in luna si in stele...dar cred ca n-as mai fi eu...ci altul. De aceea azi...mereu un alt azi...mi-e dat sa las spre citire aceste cateva cuvinte si nu date care sa te indrume catre MINE...sau , ca sa respect totusi regula hai sa ma conformez...in doua cuvinte...INCA ANONIMUL.

6 poezii, 0 proze

Spre casa Soarelui

de Nicolae VASILE

Spre Casa Soarelui Io, Soare,... nu doar sursa fierbinților veri, ci stăpânul întregii zări, voi, cei care vă iubiți, în Cetatea mea, sunteți, mereu, bineveniți!... Timpul nu mai există, în loc de...

In cautarea zilei

de Mihai Balaes

E noapte-n lumea mea. Si ziua nu a mai venit de mult prin vizita. Cu Alfa pe umarul stang Si Omega pe cel drept, Am plecat in cautarea zorilor. Luna isi numara stelele \"Cine ma intrerupe ?\" \"Eu...

Spre casa

de Vlad Gândilă

Am lipit bob cu bob Cu bob de bob De foc. Am înmuiat stihuri în noroc. Am lipit mii de oglinzi De grinzi Cuminți, De mii de ochi încinși. Am mai tăiat o legătură, Și mă îndrept spre mine – Chiupuri...

Drumul spre casa...

de Mihail Gabriela

Am lăsat în urmă Aiudul și am început să urcăm pe drumul ce șerpuiește prin pădurea ce poartă numele orașului pe care tocmai îl părăsisem. Ne înghesuiam unii în alții în autobuzul obosit de vreme în...

Fumul de țigară

de Gabriela Ilisie

Mă-ndreptam spre casă. Era trecut de miezul nopții și eram singură în mașină. Mergeam cu viteză constantă, nu prea mare, pentru a mă putea bucura de noaptea frumoasă, cu lună plină, de șoseaua încă...

Loop

de Dana Stanescu

De cele mai multe ori mă grăbesc spre casă atunci când mă întorc de la serviciu, cu pași repeziți, capul înclinat spre gândurile mele, mă grăbesc doar doar voi lăsa în spate cele câteva ore...

Psihopata'mi poezie

de Negru Razvan

După o zi grea de muncă, Mă'ndrept spre casă, rupându'mi pașii din asfaltul Topit de umbra măreață a soarelui. Desfac un borcan de uter de casă, (desigur de la bunica - a fost cadoul ei înainte de...

Regăsire

de radun gabor

Prin praful ulițelor îmi caut tălpile desculțe însângerate de tăișul pietrelor am găsit prin miriște drumul spre casă unde mai miroase a liliac într-un colț cuptorul de lut unde mama îmi cocea...

pe drum trecea măria

de Tatiana Gradinaru

pe șira spinării coboară sfinții costumați în clovni spectacolul ieftin are reprezentații multiple pe lobul stâng pe casa soarelui pe neonul din curtea lu dada măria invitațiile s-au pus în vânzare...

Onoarea hoților de cai

de mihai traista

PARTEA A TREIA 1. Spre deosebire de alți ani, în anul acela iarna fusese prea aspră și prea lungă. De abia spre sfârșitul lui Martie soarele dădea semne de izbândă asupra nămeților de zăpadă....