"Sinuciderea clipei" – 2103 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AOAmos Oz
Amos Oz s-a născut în 1939 la Ierusalim, într-o familie care număra printre membrii săi savanți și profesori, veniți în Israel din Rusia și Polonia. În 1952, după sinuciderea mamei sale, părăsește Ierusalimul, își schimbă numele din Klausner în Oz și se stabilește în kibuțul Hulda, unde își va petrece mai bine de treizeci de ani. Își ia licența în filosofie și literatură la Hebrew University din Ierusalim, dar revine apoi în kibuț, dedicându-se scrisului, agriculturii și activității didactice la liceul local. A luptat în Războiul de Șase Zile din 1967 și în Războiul de Yom Kippur din octombrie 1973. În 1965 îi apare prima culegere de povestiri, „Acolo unde țipă șacalii”, urmată, un an mai târziu, de romanul „Altundeva, poate”. În 1968 publică romanul „Soțul meu, Michael”, care a provocat o adevărată furtună literară și politică. Romanul a fost tradus în peste 20 de limbi și transpus pe marele ecran. Volumele de povestiri „Spre moarte” (1971) și „Dealul sfatului nelegiuit” (1976,...
1 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
SSappho
Sappho (Σаπφω(lb.greaca), Safo sau Psappha), poetă din Lesbos, care a trăit la sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. și în primul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr. . Ea a fost cea mai de seamă poetă lirică a antichității grecești. Sappho (numele ei adevărat, în dialectul eolian, era Psappha) s-a născut în insula Lesbos, la Mytilene, dintr-o familie aristocrată. A fost măritată și a avut o fiică pe nume Cleis. L-a cunoscut pe Alceu. Sappho a fost alungată din patrie, unde luptele civile făceau ravagii, și s-a dus la Siracuza, în Sicilia, dar acest exil n-a durat mult și ea s-a întors pe insula Lesbos pe care a trăit până la bătrânețe. Dragostea ei pentru frumosul Phaon precum și sinuciderea în cascada de la Leucada sunt pure legende. Ea dedică unora dintre elevele sale versuri aprinse de pasiune. Cei vechi o numeau pe Sappho "a zecea muză" și-i așezau uneori opera alături de cea a lui Homer. Puținele versuri rămase de la ea sprijină această apreciere. Ea știa...
7 poezii, 0 proze
DADimitrie Anghel
Nascut in localitatea Cornesti, jud. Iasi. Poet simbolist minor un indrgostit de flori si peisajele marine. A debutat in 1903 cu o traducere a poeziilor lui Paul Verlaine. A publicat două volume de versuri : În grădină ( 1903 ) și Fantezii (1909). Împreună cu St. O. Iosif a scris, sub pseudonimul A. Mirea , Caleidoscopul lui A. Mirea în două volume, între 1908 - 1909. Sub același pseudonim au apărut poeme dramatice ( Legenda funigeilor , Cometa ), proză ( Cireșul lui Lucullus). A tradus din Goethe, Lenau, Heine, Ibsen. Are o tentativa de sinucidere din cauza geloziei pentru sotia sa Natalia Negru (vezi si St.O. Iosif) 1872 Pe data de 16 iulie se naste Dimitrie Anghel, in satul Cornesti, la 8 km de Iasi 1879 - 1883 Urmeaza Scoala primara la Institutul particular al lui Caracas, apoi la Institutul Pedagogic condus de Alexandru Lambrior 1891 In luna octombrie debuteaza in Contemporanul, VII, nr 10, cu poeziile Planset de greieri si Zana codrilor de brad, pe care insa nu le-a inclus in...
35 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
LALeonid Andreev
Leonid Nikolaievich Andreev (9 August 1871 – 12 September, 1919) a fost dramaturg nuvelist și fotograf, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902-1914. S-a născut în provincia Oryol, Rusia. Studiază inițial dreptul la care renunță, însă, pentru a urma o carieră literară. Trece prin perioade de cruntă depresie în timpul studenției, fiind, de multe ori, aproape de sinucidere. Întâlnirea cu Maxim Gorky este decisivă pentru Andreev; Gorky îl sprijină în cariera sa literară, mijlocind mediatizarea acestuia. După acest moment, a fost unul dintre cei mai prolifici și de succes autori din Rusia. Prima sa colecție de povestiri apare în 1901 și se vinde foarte repede, într-un tiraj de 250.000 de exemplare. În scurt timp, însă, își șochează publicul cu exentricitățile sale. Idealist și rebel, Andreev își petrece ultimii ani din viață într-o mare penurie materială, în Finlanda, unde se retrăsese din cauza succesului...
0 poezii, 0 proze
John Donne
Donne s-a născut la Londra într-o familie romano-catolică, dar a trecut la religia anglicană în anul 1590. La vârsta de 11 ani și-a început studiile la Oxford, unde a învățat trei ani. Conform unor surse, el și-a petrecut următorii trei ani la Cambridge, dar nu și-a finalizat studiile de aici.În 1592, vrând să urmeze o carieră diplomatică sau juridică, a început să frecventeze cursurile universității Lincoln. Donne a fost secretarul particular al lui Thomas Egerton, în 1598. Căsătoria sa secretă, în 1601, cu nepoata lui Egerton, Anne More, a dus la concedierea sa din această funcție și chiar a fost, pentru o perioada scurtă de timp, la închisoare. În anii următori, Donne, și-a câștigat existența ca avocat. În această perioadă a scris Divine Poems(1607) și Biathanatos(proză postum publicată în 1644), în care el aduce argumente în sensul că ideea de sinucidere nu este în mod intrinsec și păcătoasă. Donne devine preot anglican în 1615. În 1621 el a fost numit decan la Catedrala Sf. Paul....
4 poezii, 0 proze
NANicolae Avram
Licențiat în drept Cântece de sinucigaș ( cartea I ) - Mesagerul 2000 Litanii pentru diavol - Ideea Europeană 2006 Cântece de sinucigaș ( cartea a doua ) – Vinea 2008 Îngrijitorul ediției „Iată cina. Iată taina” – poeme de Aurel Onișor – Eikon 2007 (avrampoems@yahoo.com) „Avem de face cu un poet adevărat, Nicolae Avram, din Beclean, Bistrița – Năsăud, un poet al cărui „cinism” liric, de mare forță frizează tragismul existențial, altminteri decât în „joaca de tragicul” întâlnită din abundență la mulți postmoderniști de profesie” Constantin STÃNESCU în „Adevărul literar și artistic” „Nicolae Avram nu e, cu certitudine, un ludic postmodernist și se află la polul opus modelului „optzecist” ; el scrie o poezie intens tragică ( și în descendența marilor poeți tragici ), pe care aș numi-o post-agonală. Vechile teme moderniste ale răului universal și ale sinuciderii, uzitate până la demonetizare, capătă a proaspăt – întunecată splendoare în poezia lui Nicolae Avram. ( …) Nicolae Avram...
17 poezii, 0 proze
Sinuciderea clipei
de Teodor Dume
Dintr-o greșeală de trecere, durerea atârnă pe senzații fărâme din ziua de mâine. Nimic nu-i întâmplător chiar dacă culoarea din mac pulsează peste vară vestind o naștere. ...alternativa ar fi fost...
Buruiana răului, sinuciderea
de Mahok Valeria
Încă nu am auzit, ca cineva să se sinucidă de fericire, dar știu, că buruiana răului crește latent și profund motivată în sufletul omului disperat, iar atunci când e udată cu lacrimi amare, ascunse...
despre poem
de Ioan Jorz
I. învățând că \"nu-i poți face nopții un copil\" te redescoperi și te cutremuri îți repudiezi sentențiozitatea plutind în ceața incertitudinii ca printr-un arpacaș - nefiert îndeajuns același...
nevindecabila axiologie a faustienei clipe
de Cătălin Al DOAMNEI
criteriile mele despre lume au înflorit a doua oară & florile al căror parfum năucește zenitul se schimbă precum verbele și substantivele după prostul de serviciu al acestei lumi în care nu mi-a fost...
de la pămînt la înțelepciune
de Liviu-Ioan Muresan
clipesc două nestemate ating pămîntul se sparg cioburi lovesc picioarele trecătorilor sînt un terorist zic și mă arunc sinuciderea printre aștri e fără sens un ciorap și o picătură de sînge...
Existență
de Ioana Camelia Sîrbu
Se există de cele mai multe ori printre clipe dogoritoare de durere, de iubire, de pură deziluzie, de pură sufocare între timpuri. Pentru că uneori timpurile prezentului se combină atât de invizibil...
Place Pigalle
de Simion Cozmescu
îmi scriu versul pe pleoape apoi dispar cu lumina așa cum știi oricare floare moare clipire spulberată drag meleag leagănă-te de funia mea iubire împreună nu știm cum smulgem nervii petalelor și...
Trăirea morții sau tentația neantului în poetica eminesciană
de Emil Iliescu
Trăirea morții sau tentația neantului în poetica eminesciană Sunt clipe când legăturile cu propria-ți determinare se rup. Dureroasa scenă a omului față-n față cu neantul din el este o pildă că...
Plimbare pe acoperisuri
de Olga Slavu
Merg pe acoperisuri de ceva vreme incoace. Sub un cer albastru ca ochii tai minunati,ca ochii tai de mare,de metal topit,de zbucium, merg pe nisipuri miscatoare. Si blestemata sa fiu daca nu e atat...
Proiecții pe sticlă
de Mihaela Maxim
...îndreptar de linii în palmă… pereți de suflet adunați de pe drum răsar migrând nomazi spre cer copiii norului cu galbena soarelui raze de distribuție în faliile nopții …cuvinte citite uitate...
Scriu
de Ana Blandiana
Scriu pentru ca n-am descoperit nici o alta solutie mai eficace, mai totala, nevoii mele de a exista, exasperarii mele de-a ma convinge nu numai ca sunt, dar si ca fiinta mea are un sens. Nu sustin...
Sinucidere de moment...
de Iordache Elisa-Mihaela
Foșnetul frunzelor zgâriînd asfaltul Cutremură liniștea așternută de-o secundă. Ramuri în vânt se-ndoaie umile În calea viitorului ce șterge amintirea. Sângele inundă slabele-mi vine, Lacrimi șterg...