"Sevilla 1986" – 75 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
PSpedro salinas
Poeta nacido en Madrid. Profesor universitario en Sevilla, Murcia, Cambridge y Boston. Los tres elementos básicos de su creación son -autenticidad, belleza e ingenio-. Autor perfeccionista, pero de gran sensibilidad. Es el principal poeta del amor de su generación. Podemos distinguir tres etapas en su producción, la primera que abarca hasta 1932. Poesía pura bajo el influjo de Juan Ramón Jiménez: Presagios (1923), Seguro azar (1929) y Fábula y signo (1931). Una segunda etapa de 1933-1939. Poeta del amor. Amor antirromántico (no es un amor atormentado ni sufrido). El amor supone un enriquecimiento de la vida y la persona, confiere sentido al mundo. La voz a ti debida (1933), Razón de amor (1936) (algo más pesimista, aparecen los límites del amor) y Largo lamento (1939) de tono elegíaco, le canta al amor que agoniza y muere. Y una tercera etapa tras la guerra civil, libros de poemas en lo que se observa una lucha entre su fe en la vida y los signos angustiosos que ve a su alrededor. El...
16 poezii, 0 proze
JMJorge Meretta
Jorge Meretta, nació en Montevideo, Uruguay en 1940. Ha publicado más de una treintena de títulos de poesía entre los que destacan: Última Voluntad (1989, Premio Angaro, Sevilla); Todo el Adiós (1992,Primer Premio Poesía Edita, Ministerio de Educación y Cultura, Montevideo); Laberinto Clave (1993, Primer Premio Poesía Inédita, Ministerio de Educación y Cultura, Montevideo); Seis Poemas (1998, Premio Internacional La Porte de Poêtes –edición bilingüe- París); El Sobrante del Humo (2000, Antología Poética, Montevideo); Cambios de Sitio (2001, Antología de Sonetos, Buenos Aires); Emboscada de Piedra (2002, Buenos Aires); Ávese (2003, Buenos Aires) y El Cazador de Lluvias (2004, Montevideo). Jorge Mereta un gran poeta uruguayo con numerosos premios pero sobre todo con una obra sólida, s es la primera vez que sale de Uruguay para asistir a un Encuentro con sus pares, al respecto opina: “Los encuentros, el diálogo, la convivencia aunque no sea más que por pocos días, enriquece. El encuentro...
1 poezii, 0 proze
MDMarceline Desbordes-Valmore
Marceline Desbordes-Valmore (June 20, 1786 - July 23, 1859) was a French poet. She was born in Douai. Following the French Revolution, her family emigrated to Guadeloupe. In 1817 she married her second husband, the actor Prosper Lanchantin-Valmore. She published Élégies et Romances, her first poetic work, in 1819. Her melancholy, elegiacal poems are admired for their grace and profound emotion. Marceline appeared as an actress and singer in Douai, Rouen, the Opéra-Comique in Paris, and the Théâtre de la Monnaie in Brussels, where she notably played Rosine in Beaumarchais's Le Barbier de Séville. She retired from the stage in 1823. She later became friends with the novelist Honoré de Balzac, and he once wrote that she was an inspiration for the title character of La Cousine Bette.[1] Her poetry is also known for taking on dark and depressing themes, which reflects her troubled life. She is the only female writer included in the famous Les poètes maudits anthology published by Paul...
27 poezii, 0 proze
LCLuis Cernuda
Luis Cernuda (born Luis Cernuda Bidón September 21, 1902, Seville – November 5, 1963, Mexico City), was a Spanish poet and literary critic. The son of a military man, Cernuda received a strict education as a child, and then studied law at the University of Seville, where he met the poet and literature professor Pedro Salinas. In 1928, after his mother died, Cernuda left his hometown, with which he had all his life an intense love-hate relationship. He briefly moved to Madrid, where he quickly became part of the literary scene. However, his detached, timid and morose character, his search of perfection frequently made him lose friendships and popularity. His mentor and former professor Salinas arranged for him to take a lectureship for a year at the University of Toulouse. From June 1929 until 1937 Cernuda lived in Madrid and participated actively in the literary and cultural scene of the Spanish capital. Cernuda collaborated with many organisations working to support a more liberal...
22 poezii, 0 proze
PQPedro de Quirós
(Sevilla, hacia 1590 - Madrid, 1667) Pedro de Quirós, poeta español. Profesó en el convento de Clérigos Menores de dicha ciudad hacia 1624. En 1659 fue nombrado propósito del colegio de su orden en Salamanca y reelegido en 1665, pero el mismo año pasó a ser visitador general de la provincia de España. Escribió versos latinos y castellanos. Su obra poética se conserva en el manuscrito Poesías divinas y humanas, que contiene sonetos, canciones sacras, romances, madrigales y una excelente Égloga al Nacimiento de Cristo. Su soneto A Itálica y el madrigal Tórtola amante fueron publicados por primera vez por Amador de los Ríos en 1838, y desde entonces aparecen en todas las antologías. En sus versos utilizó un lenguaje popular enriquecido por un cierto conceptismo.
1 poezii, 0 proze
GCGutierre de Cetina
Gutierre de Cetina (Sevilla, 1520 - México, 1557), poeta español del Renacimiento y del Siglo de Oro español De familia noble y acomodada, vivió largo tiempo en Italia, donde fue soldado a las órdenes de Carlos I. En ese país entró en contacto con la lírica petrarquista que tanto habría de influir en él; leyó a Tansillo, Ludovico Ariosto y Pietro Bembo, pero su lírica se inspira fundamentalmente en la del toscano Francesco Petrarca, en la del valenciano Ausiàs March y en la del toledano Garcilaso de la Vega. Pasó mucho tiempo en la corte del príncipe de Ascoli, al que dedicó numerosas poemas, y frecuentó también a Luis de Leyva y al insigne humanista y poeta Diego Hurtado de Mendoza. Adoptó el sobrenombre pastoril de Vandalio y compuso un cancionero petrarquista a una hermosa Laura que cabe identificar con Laura Gonzaga. A tal dama está dedicado el famoso madrigal que ha pasado a todas las antologías de la poesía en castellano: Ojos claros, serenos, si de un dulce mirar...
1 poezii, 0 proze
FRFrancisco de Rioja
Francisco de Rioja (Sevilla, 1583 - Madrid, 1659), poeta y erudito español del Barroco. Se licenció en leyes, se ordenó y fue canónigo de la catedral de Sevilla; fue renombrado teólogo y jurista, y amigo y protegido del Conde de Sanlúcar y Duque de Olivares don Gaspar de Guzmán, a cuyo servicio entró desde 1624; a su caída le acompañó al destierro en Loeches primero, y después en Toro. Fallecido el Conde-Duque, se retiró a Sevilla cansado y desengañado de las fortunas de la Corte. El Cabildo sevillano le designó entonces agente suyo en Madrid (1654), con cuyo cometido tuvo que volver a residir en la capital, y allí murió el 28 de agosto de 1659. Mantuvo relación literaria con Lope de Vega, Juan Pérez de Montalbán, Cervantes y muchos personajes de la aristocracia; fue bibliotecario de Felipe IV y cronista de Castilla. Durante largo tiempo su fama le halagó suponiéndole autor de dos de los grandes monumentos de la lírica de su tiempo, la Canción a las ruinas de Itálica,...
1 poezii, 0 proze
JJJuan de Jáuregui
Juan de Jáuregui y Aguilar (Sevilla, 24 de noviembre de 1583, - Madrid, 11 de enero de 1641), poeta, erudito y pintor español del Siglo de Oro. Sus padres fueron el riojano Miguel Martínez de Jáuregui, señor de Gandul y Marchenilla, caballero veinticuatro de Sevilla y doña Isabel Hurtado de la Sal. El padre de origen hidalgo y de ascendencia vasca (su abuelo Martín de Jáuregui era natural de Vergara, y la madre perteneciente a la oligarquía comercial sevillana). Es común encontrar en fuentes biográficas actuales a Juan de Jáuregui apellidado como \"Martínez de Jáuregui y Hurtado de la Sal\" cuando ni él ni ninguna fuente de la época utilizó esos apellidos. El \"Martínez\" de su padre es un patronímico que indicaba que éste era hijo de Martín, el apellido propiamente dicho era Jáuregui. El apellido de su madre era \"de la Sal\" (era hija de Lucas de la Sal) pero se antepuso el \"Hurtado\" por haber heredado una importante patrimonio de un tio suyo apellidado así. Juan de Jáuregui tomó...
1 poezii, 0 proze
GBGustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
9 poezii, 0 proze
Gustavo Adolfo Becquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
0 poezii, 0 proze
Sevilla 1986
de Cucu Constantin
An de an prin clipuri televizate retrăim momentele în care, la Sevilla, urmare a incapacității executanților noștri de penalty de a rata mai multe lovituri de la 11 metri decât fotbaliștii catalani,...
Bancomatul
de viorel ploesteanu
Mai aveam numai 20 de euro în cont. Nu mai lucrasem de două săptămâni, așa că banii se duseseră, de parcă nici n-ar fi fost. De ce mama naibii n-o fi avut nimic de zis Dumnezeu atunci când a inventat...
Republica Spaniolă- între adevăr și minciună
de Eugen Galateanu
Pentru ca să existe o imagine cât de cât obiectivă asupra a ceea ce s-a numit Republica Spaniolă mă voi mărgini să prezint fapte. Pur și simplu fapte, fără nici un fel de interpretare. Fapte, așa cum...
Dictionar cu figuri de stil
de creion ion
Am ales sa asez in fata fiecarei poezii citate celebre, in franceza, dispunand de un dictionar bribes de pe net. Poezii cu...tema. Dicționar cu figuri de stil *** Charles de SAINT-ÉVREMOND /...
Iti mai aduci aminte de…?
de Sandu Iaschevici
Iti mai aduci aminte de…? de Sandu Iaschevici, corneliu11@yahoo.com Parca toate s-au intamplat ieri! Cum e posibil sa fii trecut atatia ani intre ieri si azi? Terasele noastre de bere de la Astoria,...
Interviu cu Ruxandra Donose
de Maruca Pivniceru
RUXANDRA DONOSE „Nu caut neapărat celebritatea, ci mai degrabă provocările, montările mai deosebite„ – Doamnă Ruxandra, s-ar putea spune pe drept cuvânt că la naștere, deasupra leagănului...
Portret Cristian Mihăilescu
de Mirela Zafiri
CRISTIAN MIHĂILESCU este cu siguranță o personalitate artistică interdisciplinară deja binecunoscută în țară, şi nu numai. Regizor de operă, pedagog, Doctor în...
Povestea Cadillac-ului de la Ambasada Americană
de Ghinea Nouras Cristian
În anii ’70-’80, în plin regim comunist, o limuzină de vis străbătea străzile Lugojului. Cred că nu era copil care să nu se fi îndrăgostit de Cadillac-ul american, care ne amintea tuturor că, dincolo...
Istorie si memorie
de Mircea Gheorghe
Istorie și memorie Am sub ochi a treia ediție a unei cărți semnate de Jean Sevillia cu titlul, parțial provocător, Historiquement correct. Pour en finir avec le passé unique. Jean Sevillia, născut în...
Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (26)
de Doru Ciucescu
Se știe că Rabat este capitala Marocului. Totuși, marocanilor le place să spună mai în glumă, mai în serios că țara lor are trei capitale: Rabat, Casablanca și Marrakech, prima fiind...