pedro salinas
(n. 27 Nov 1891)
"Poeta nacido en Madrid. Profesor universitario en Sevilla, Murcia, Cambridge y Boston. Los tres elementos básicos de su creación son -autenticidad,"
si sufletul ti-era
si sufletul ti-era deschis si-atat de clar incat eu niciodata nu am putut sa intru. Am cautat cararea ingusta, trecerea inalta si
Iartă-mă că te caut
Iartă-mă că te caut atât de stângaci în cugetul tău. Iartă-mi durerea ce ți-o trezesc. Vreau să ridic la lumină ce e-n tine mai bun, ceea ce nu
Poesia numelui tău...
Poesia numelui tău, e unicul lucru ce-mi lași fericire, suflet fără trup. În sinea mea te port căci îți rostesc numele în pieptul meu,
Far Wesr
Ce vânt la opt mii de kilometri! Nu vezi cum totul zboară? Nu vezi pletele libere ale-amazoanei Mabel ce-ntredeschide ochii limpezi ea, vânt
Suc
Atât de vizibilă-i taina! Atât de voioasă plutește în aer! Se înfățișează tuturor privirilor, vântul o vântură-n mână; copiii o cunosc și
Întrebare continuă
De ce întreb unde ești dacă nu-s orb, dacă nu ești absentă? Dacă te văd plecând și venind, pe tine, trupul tău zvelt care se termină în
Texte în alte limbi:
Luz de la noche
Estoy pensando, es de noche, en el dia que hará alli donde esta noche es de dia. En las sombrillas alegres, abiertas todas las flores, contra el
La voz a tí debida
I S¡, ¡todo con exceso! ¡La luz, la vida, el mar! Plural, todo plural, luces, vidas y mares. A subir, a ascender de docenas a
Agua en la noche, serpiente indecisa
Agua en la noche, serpiente indecisa, silbo menor y rumbo ignorado: ¿Qué día nieve, qué día mar? Dime. ¿Qué día nube, eco de ti y cauce seco?
El poema
Y ahora, aquí está frente a mí. Tantas luchas que ha costado, tantos afanes en vela, tantos bordes de fracaso junto a este esplendor sereno
Afán para no separarme de ti
Afán para no separarme de ti, por tu belleza, lucha por no quedar en dónde quieres tú, aquí en los alfabetos, en las auroras, en los labios. Ansia
La Memoria En Las Manos
Hoy son las manos la memoria. El alma no se acuerda, está dolida de tanto recordar. Pero en las manos queda el recuerdo de lo que han
Confianza
Mientras haya alguna ventana abierta, ojos que vuelven del sueño, otra mañana que empieza. Mar con olas trajineras —mientras
En ansias inflamada
¡Tinieblas, más tinieblas! Sólo claro el afán. No hay más luz que la luz que se quiere, el final. Nubes y nubes llegan creciendo
Sin voz, desnuda
Sin armas. Ni las dulces sonrisas, ni las llamas rápidas de la ira. Sin armas. Ni las aguas de la bondad sin fondo, ni la perfidia, corvo
Respuesta A La Luz
Sí, sí, dijo el niño, sí. Y nadie le preguntaba. ¿Qué le ofrecías, la noche, tú, silencio, qué le dabas para que él dijera a voces, tanto sí,
