Căutare

Am descoperit în Marian Găloiu un veritabil fieldworker, adică un cercetător de teren dedicat ținuturilor natale, un dumitreștean aplecat asupra trecutului acestui colț de țară, mult încercat de-a lungul istoriei. Într-o vreme în care – așa cum spunea Simion Mehedinți – „nepoții nu mai cunosc nimic din vremea bunicilor”, iar trecutul se destramă atât de repede, Marian Găloiu luptă pentru protejarea patrimoniului local de orice agresiune exterioară. De la „Ursul de la Plai” (Al. I. Zamfirescu) la Căpitanul Nae Constantinescu, de la calea ferată ce urca pe Valea Râmnicului la „Drumul Sării”, de la podul peste Râmnic la școala de băieți, cartea descrie realitatea de altădată a celei mai mari așezări rurale de pe Valea Râmnicului Sărat, cuibărită între dealurile curburii carpatice, la hotarul celor două vechi principate românești. O undă de regret transpare din lucrarea dumitreșteanului convins că, întocmai ca noblețea, trecutul obligă....

25 poezii, 0 proze

Alexandru Adrian Ardelean

Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...

3 poezii, 0 proze

Eugen Ionesco

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a...

15 poezii, 0 proze

AndreiMarinescu

Despre mine atat as vrea sa cunoasteti:cred ca m-am nascut din cuvinte,de aceea cand termin de rostit un cuvant,mi-e teama ca nu cumva sa se destrame ceva din launtrul meu ingeresc.

1 poezii, 0 proze

oprea carmen

ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...

1 poezii, 0 proze

ioana vaduva

Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.

6 poezii, 0 proze

ÁG

Ángel González

Poeta, catedrático y ensayista español nacido en Oviedo en 1922. Su poesía está llena de contrastes y discurre entre lo efímero y lo eterno, características que llevan al lector a divagar y soñar en los temas del amor y de la vida. Es maestro nacional, licenciado en Derecho por la Universidad de Oviedo y periodista por la Escuela Oficial de Periodismo de Madrid. Enseñó Literatura Española Contemporánea en la Universidad de Alburquerque, U.S.A., habiendo sido profesor visitante en las de Nuevo México, Utah, Maryland y Texas. Fue galardonado con el Premio Antonio Machado en 1962, el Premio Príncipe de Asturias en 1985 y el Reina Sofía de Poesía Iberoamericana en 1996. Actualmente es miembro de la Real Academia Española. De su obra se destacan los títulos: «Áspero mundo», «Palabra sobre palabra», «A todo amor», «120 poemas» y «Otoños y otras luces» editado en el año 2001.

17 poezii, 0 proze

Friedrich Holderlin

Poeta, novelista y dramaturgo alemán nacido en Lauffen am Neckar, Württemberg, en 1770. Al terminar estudios primarios en Denkendorf ingresó a la Universidad de Tübingen donde obtuvo el Master en Teología. En 1793 publicó sus primeros poemas con la ayuda de Friedrich von Schiller quien además fue su amigo y protector. Fue traductor de Sófocles y Píndaro y autor de una valiosa obra poética y dramática que lo convirtió en el más grande representante del romanticismo alemán. Después de sostener un romance con la esposa de un rico banquero, Susette Gontard, inspiradora de sus \"Poemas a Diotima\", se radicó en Hamburgo donde produjo una parte importante de su obra, de la que se destaca su novela \"Hyperión\" y la colección de poemas \"La esperanza\". A partir de 1802, aquejado por los primeros síntomas de una grave esquizofrenia, regresó a Tübingen y vivió hasta su muerte protegido en la casa de un carpintero. Falleció en junio de 1843.

5 poezii, 0 proze

Concha Mendez Cuesta

Concepción Méndez Cuesta (Madrid, 27 de julio 1898 - México, diciembre 1986), poeta española de la Generación del 27. Se educó en un colegio francés cuya influencia se observó en sus primeros versos. Concha fue una joven arriscada, campeona de natación y gimnasta, al igual que su muy machista primer novio, Luis Buñuel, al que conoció veraneando en San Sebastián, con 19 años. Durante cinco años serán novios, hasta que ella se hartó del insufrible carácter de él. Fue en efecto una joven muy liberal, que se marchó de casa a la aventura cruzando océanos sólo por el placer de conocer mundo y cambiar de aires (en 1919 viajó a Londres, Buenos Aires y Montevideo en 1929), y en eso su carácter era similar al de su amiga de correrías, la pintora Maruja Mallo, de la que sólo se han destacado sus barrabasadas juveniles y sus amoríos con Miguel Hernández, entre otros famosos de la época. Durante la Guerra Civil colabora con distintos poemas en Hora de España y residió en Inglaterra, Francia y...

0 poezii, 0 proze

Se destramă

de Cristian Munteanu

Cu o lamă de ras și-a despărțit dumnezeu barba, trecut și viitor, să treaca bastonul prezentului. Gestul se repetă și acum semn că micro-istoria fuge cu cercul când rădăcinile doar țin în loc....

Atelier

Cînd se destramă drumul

de Dumitriu Florin-Constantin

Nu s-a-ntîmplat nimic mai mult, Coborînd pe drumul noctambul, Stele-am îngropat în vechiul cult, În priviri și fără preambul. Mi-am oprit pămînt să mă-nvelească Rădăcini să-mi crească schit albit,...

Cum se destramă noaptea

de Silviu Somesanu

Când am pierdut vigoarea și am rămas fisurat pe mările somnului, nervii pălesc, calciul oaselor e în reflux, iar ochii despart depărtarea de apropiere, orizontu-i confuz. Foamea de nemărginire, de...

Clipa care se destrama

de cold rain

Ne topim amândoi într-un sărut. Un sărut în care se scurge Tot Universul… Aruncați în tăcere, Pierduți în clipa cuvântului Ne topim în sărut. Și rodul copacului strivit De ura Universului Acum geme…...

Clipa care se destrama II

de cold rain

Îmi înec suspinele în mare, Prin valuri azurii pierdute-n clipe, Spre porțile trecutului închise de uitare, Visând la ziua în care vei veni… Vei veni iar eu voi fi a ta, Fără să-mi spui, fără să-mi...

S (Cuvintele se destramă unul după altul)

de marlena braester

La amiază, ora în fața ei însăși: miez de amiază. Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă în clipa dinainte. Înaintând în sens opus. Scriind, vorbind, scriind. Nu, nu e în acest cuvânt. Peste tot...

Când nopțile se destramă

de Silviu Somesanu

Cui îi mai putem mărturisi dragostea când nopțile se destramă spre răsărit și nu se zărește niciun semn de iubire, ziua se va deschide cu porți de lumină, drumurile și ele se desfac spre orizont cu...

Destrămare

de Papadopol Elena

amintirile mi se-arată acolo unde marea lovește cu ingambament stâncile pot să-mpletesc lumea cu firul orizontului dar găsesc o înțelegere dureroasă: totul se destramă asemenea spumei chiar și...

Undeva se va sfârși cu lumina

de Silviu Somesanu

S-au desțelenit nopțile și tăcerile se destramă, iubesc ferestrele cu fața spre răsărit și îmi scriu diminețile pe coli albe, noi suntem niște umbre flămânde De când au venit păsările cântătoare...