"Scuza mânilor" – 13462 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
GGloria
' Autobiografie: sunt un Raskolnikov fara scuza crimei '
2 poezii, 0 proze
TMTudorache Maria-Mirabela
Traind intr-o lume aproape imposibila, incerc sa ma desprind de Mirabela cea de toate zilele.Poate ca multi nu sunt satisfacuti de cum Dumnezeu sau mai stiu eu cine i-a creat.Si eu am cateva nemultumiri, asa ca am ales a creez o noua Mirabela, o Mirabela pe gustul meu. I-am bagat in minte ca puterea nu exista, nu majoritatea trebuie sa decida, banul este o scuza penibila, iar tot ceea ce conteaza in viata e iubirea. Se pare ca nu a trebuit sa ma chinui cu ea. A inteles singura. Cu asta e mai speciala decat toti. Chiar si decat toate rudele si familia ei. A cochetat cu fotbalul, handbalul, baietii, matematica si teatrul, dar partea creativa i-a pus capac. Asa ca nu are decat sa se dedice aproape in totalitate scrisului (poezie, proza si piese de teatru). Dar...a intalnit iubirea(acum pe cea reala). O sa iubeasca, o sa scrie si o sa fie fericita, avandu-le pe amandoua. E tot ce si-a dorit. Cat despre ceea ce scrie, nu tot este adevarat. Doar iubirea conteaza...
10 poezii, 0 proze
VDVrancianu Diana
Privesc spre cer si zambesc intunericului... Privesc spre intuneric si surad cerului. (Scuze pt lipsa semnelor diacritice :D )
7 poezii, 0 proze
VRValeria Lioara Roman
Șapte lucruri pe care nu le vei regreta niciodată: *Să arați bunătate unei persoane în vârstă. *Să distrugi o scrisoare scrisă la nervi. *Să-ți ceri scuze, salvând o prietenie. *Să oprești o ceartă pe cale să distrugă reputația cuiva. *Să-l ajuți pe adolescent să se găsească pe el însuși. *Să-ți faci timp să faci ceva frumos pentru mama ta. *Să accepți părerea lui Dumnezeu despre orice lucru. Doar câteva dintre motivațiile care aș vrea să mă însoțească pentru restul vieții mele... oricum, nu prea palpitantă. Cât despre regrete...ele n-au viitor! http://oamenganduri.blogspot.com/
58 poezii, 0 proze
MBManuel Bandeira
Manuel Bandeira (Recife, 19 aprilie 1886 — Rio de Janeiro, 13 octombrie 1968) a fost un poet, scriitor și critic literar brazilian care a trăit între anii 1886-1968. Manuel Carneiro de Souza Bandeira s-a născut la Recife (Pernambuco) pe 19 aprilie 1886 ca fiu al lui Manuel Carneiro de Souza Bandeira și al Francelinei Ribeiro de Souza Bandeira. În 1890 se mută împreună cu familia la Rio de Janeiro. Petrece două veri în Petrópolis. A studiat la actualul Colegi Național Colegiu Pedro II. În 1903 se mută cu familia la Sao Paulo unde se înscrie pentru a-și continua studiile la Școala Politehnică. De asemenea studiază desenul și pictura cu arhitectul Domenico Rossi la Liceul de Artă. Se angajează la birou, la Calea Ferată Sorocabana, unde tatăl său lucra ca funcționar. La sfârșitul anului 1904 Bandeira se îmbolnăvește de tuberculoză și este nevoit să se mute din São Paulo în Rio de Janeiro datorită climei tropicale. În 1922, după o îndelungată ședere în Europa unde cunoaște importanți...
1 poezii, 0 proze
Ion Iovan
Va rugam sa nu mai inscrieti texte ale acestui autor. Motivul il gasiti mai jos: ----- Original Message ----- From: "Folium" To: Sent: 19 mai 2005 20:36 Subject: incalcare de copyright > Vă avertizez încă o dată să încetați publicarea de texte pentru care nu > aveți aprobarea autorului. > Ați permis din nou copierea prozei Comisia specială, IV,de Ion Iovan. Veți > șterge sper de urgență textul din sit și veți lua măsuri pentru încetarea > acestei stări de lucruri, fără a vă mai găsi scuze. > > Bogdan Iovan > >
0 poezii, 0 proze
AIAlexandra Ivan
Așadar: să spunem doar că m-am născut acum 20 de ani la Oradea, pe la 12 am început să cânt și să compun, la 16 m-am mutat în București să urmez un vis desființat din cuvinte de toată lumea, iar la 18 m-am îndrăgostit pentru prima oară. Cronologie, right?! De scris, scriu de când mă știu, fără scuze/pretexte/pretenții, ci din pură plăcere. Muzica rămâne mereu pe primul-plan – și nu, nu e un vis imposibil de realizat, să îmi împart cântecele cu lumea întreagă! Vă mai spun așa: nu pot trăi fără muzică, dragoste și cafea. Acestea-mi sunt viciile și sunt mândră de ele. Ca daytime job, sunt redactor la o revistă de actualitate muzicală – și, printre picături, mă ocup de un blog, "Ganduri ratacite". ALEXANDRA IVAN http://fatacusoarele.wordpress.com www.alexandra-ivan.home.ro
21 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
Alexandra Stoica
Ceea ce aveti in fata ochilor sunt scrierile copilului care am fost ... si care ma ajuta sa nu uit de experientele prin care eu, sau prieteni de-ai mei au trecut. Acestea fiind spuse ma astept sa tratati aceste texte ca atare ... si daca exprimarea mea nu va satisface nivelul de perfectiune, imi cer scuze de pe acum. Va multumesc anticipat pentru intelegere... :)
6 poezii, 0 proze
MCMoldovan Andreea Catalina
M-am nascut in mijlocul Ardealului in frumosul oras Alba Iulia, unde am copilarit si am facut scoala generala "Mihai Eminescu".Am fost eleva Seminarului Teologic Ortodox, sectia filologie,deci nu m'am dezlipit de limba, cuvinte, propozitii si fraze legate pt.a realiza un crampei de "poezie". Momentan, studenta la marketing, e drept imi lipseste literatura, asa ca imi astampar dorul pe site'ul asta plin de talente si cuvinte "pansament pt suflet". Imi cer scuze daca versurile mele vor "zgaria" timpanele cuiva si ma bucur daca le va alina cuiva.
2 poezii, 0 proze
Scuza mânilor
de Dumitru Cantea
Scuza mânelor \"atunci când ne-agățăm de nasturi și de fustă n-o facem decât pentru a-ți salva gândurile de la un eventual incendiu.\" 25 martie, 2003. Chișinău.
Floarea grădinarului
de lasleanu marius
Frumos e rodul mâinilor de grădinar Această vale ruptă a colțului de rai Se îmbată ades privirea cât cuprinde De mișunări ce strâng divinul florilor, De zâmbetu-i pe chip, a florii soarelui-bălai, Ce...
Noaptea din ultima noapte
de Florin DeRoxas
am vazut rasaritul in ochii tai scufundati in marea ionica, in marea marilor si cartea cartilor, te-am sarutat unde n-a trebuit, te-am mangaiat unde doar mana ta trebuia s-o faca, poate te vrea pe...
Confesiuni de artrist
de serban georgescu
Aici și acum, în fața mâinilor mele, se naște un bătrân. Nu plânge, nu urlă, nu tremură, nimeni nu-l ia în brațe să-l liniștească. Pentru a se naște, el a ucis un copil, apoi un adolescent, apoi un...
oaie-pământul-capie-imanent-poem
de Cătălin Al DOAMNEI
definiția genului epistolar nu există în logică nici a pistolarului nu există nici logica pistolarului nu există & iată sublimele fapte de arme ale marilor dregători uneori de popoare niciodată de ei...
Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”
de Cornelia Georgescu
*40. Păreri contradictorii. Afară se înserase, dar nu de tot. Lucian se retrăsese îngândurat, iar întregul grup nu se deplasase din faţa uriaşului zid alb drept. Nick se îndreptă spre Lia şi o...
Lummia - Fiica Luminii
de oros marc
Despre imaginea fictivă a realității lumii vulgare în care trăim, neajunsurile morale sunt insuficiente pentru a explica de ce marea majoritate a oamenilor se lasă manipulați de informații denaturate...
Plictisit de moarte
de Laurentiu Nicolae
Se plictisea teribil. Era o stare generală de plictiseală, un soi de nimb aurit ce i se învârtea deasupra capului într-un ritm molatec și care radia raze aurii de plictiseală către toate celelalte...
Lună amară - I I -
de Emil Iliescu
Sala de lectură se însuflețise treptat. Deși nu erau prea mulți cei ce preferau studiul unei ieșiri de weekend. Pentru Antonia însă clipa când Răzvan trebuia să apară în sală constituia climax-ul...
Sunete înghețate
de Teo
Mari, grei, alunecând încet printre moleculele de aer, fulgii de zăpadă îi atingeau fața imobilă pe măsură ce înainta pe podul ușor înzăpezit. Nu se gândea la nimic. De fapt de aia se afla acolo… ca...