"Scrisă în timp ce petreceam într-o Vineri" – 20505 rezultate
0.05 secundeMeilisearchPlaton Pardău
Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...
1 poezii, 0 proze
Grigore Ureche
GRIGORE URECHE (1590?-1647) Primul cronicar care isi imbraca opera in limba romana si, in acelasi timp, ne da si un nou tip de cronica este Grigore Ureche. Din datele sarace care s-au pastrat cu privire la viatalui, aflam ca el e fiul boierului moldovean Nestor Ureche, care, pe la sfirsitul sec. al XVI-lea, ocupa in Moldova postul de mare vornic al Tarii de Jos. El ridica manastirea Secu, pe care o inzestreaza cu danii mari. Nu se cunoaste cu preciziune data nasterii lui Grigore Ureche. Se crede ca el s-a nascut in jurul anului 1590 si, deci, el isi petrece o parte din copilarie si din anii de scolaritate in Polonia. Miron Costin, in Descrierea Moldovei si a Munteniei, scrisa in poloneza, afirma ca “Ureche [a fost] mare vornic in Tara de Jos a Moldovei el a invatat la scolile libere”. Grigore Ureche a lasat o singura opera, care, in forma in care s-a pastrat, are urmatorul titlu: Carte ce se cheama letopiset, ce intr-insa spune cursul anilor si descalecarea Tarii Moldovei si...
2 poezii, 0 proze
barbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
Lidia Batali
,,Socotesc ca esența Poeziei este, după natura spiritelor, fie de valoare reală, fie de importanță infinită: ceea ce o face egala cu Dumnezeu (...) În zadar am numărat pașii zeiței, le-am notat frecvența și lungimea medie; așa nu vom afla niciodată secretul grației sale instantanee. " Paul Valery ,, În poezie, în pictură, în muzică, în dans, nu trebuie să înțelegi, trebuie să-ți imaginezi.” Maria, nepoțica mea în vârstă de șapte ani. Sunt novice-n prozodie, Scriu din suflet, scriu firesc, M-aș lăsa de poezie, Dar copiii mă iubesc. Apariții editoriale: Copilărie, dalbă floare editura Eikon 2007 ,,Îmi face plăcere să recomand spre publicare volumul de versuri pentru copii semnat de doamna Lidia Batali.Este o carte plină de grație și de umor, scrisă cu un talent literar care este în același timp educativ. Nu mă îndoiesc că în penuria de cărți dedicate copiilor, care mi se pare evidentă în ultimii ani, acest volum ar umple un gol și ar fi cu adevărat util. " Ana Blandiana Broasca, melcul...
20 poezii, 0 proze
Dorotea-Laura Ianc
M-am nascut la 17 noiembrie 1986, la Oradea. Am absolvit ciclul primar intre anii 1994-1998, la Scoala cu clasele I-VIII 'Andrei Muresanu', din localitate. Prima mea'creatie'am scris-o in clasa a treia(era un fel de basm-'Fat-Frumos cu ochiul de panseluta', de 4!!!capitole, fara nici o linie de dialog...) Gimnaziul l-am absolvit la Colegiul National'Mihai Eminescu', la o clasa cu predare intensiva engleza si am ramas tot aici la liceu, alegand profilul de bilingv-engleza. Am inceput sa scriu mai mult de pe la inceputul clasei a9-a, cand ma indragostisem iremediabil(cel putin, asa credeam eu pe atunci...) de un coleg de clasa. Nu imi pot defini stilul, nu prea am un model dupa care sa ma inspir, si un fapt pe care mi-l reprosez extrem de mult e ca nu citesc suficient. M-as bucura daca asa-zisele mele opere ar fi considerate postmoderne, cu toate ca simt ca multe ar mai trebui cizelate, in timp ce altele sunt poate prea cuminti si seci ca sa apartina curentului. Abia astept sa pot citi...
44 poezii, 0 proze
Maria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
Adorjan Magori
Adorjan Magori locuiește în România, lângă capitala țării, București. Este căsătorit și are doi copii, precum și un nepot adorabil pe nume Alex și un cățeluș pe nume Bela. În timpul liber, de obicei seara, îi place să scrie timp de o oră sau două. În timpul zilei, administrează compania imobiliară a familiei sale, în timp ce profesia sa principală este cea de inginer constructor. A scris mai multe poezioare (cugetari), povestiri scurte și cărți stintifico-fantastice, a creat cărticele ilustrate si cărticele de colorat pentru copii , pe care le-a publicat pe platforma Amazon -Kindle . Iși exprimă recunoștința în avans față de cei care îi citesc lucrările, sperând că se vor bucura de ele. IL puteți contacta pe: https://x.com/adorjanmagori
6 poezii, 0 proze
Philip K. Dick
Philip K. Dick s-a nascut pe 16 decembrie 1928 in Chicago. Dupa ce parintii sai au divortat, Philip K. Dick a intrat in custodia mamei (pe numele de familie Kindred, de la care Dick a imprumutat initiala K) si cei doi s-au stabilit in Berkeley. In acest oras, Philip K. Dick a urmat liceul si a inceput Universitatea, pe care insa a abandonat-o. La inceputul anilor 1950, a inceput sa scrie texte science-fiction, iar in 1952 si-a publicat prima povestire in revista Planet Stories. Cu ajutorul lui Anthony Boucher, editor si mentor, a inceput sa publice povestiri intr-un ritm sustinut. Intre 1955 si 1970, a scris in medie doua romane pe an si a publicat peste o suta de povestiri in reviste ca Galaxy, Amazing, Fantasy and Science Fiction si Worlds of If. Mare parte a fictiunilor sale se desfasoara in California, iar Philip K. Dick a folosit idei din cabalism, budism, gnosticism si taoism, dar a utilizat in acelasi timp elementele science-fiction clasice de tipul robotilor, navelor spatiale,...
5 poezii, 0 proze
Ileana Popescu Bâldea
Născută undeva, în urmă, la o dată imprecisă, în mai multe locuri deodată... Absolventă a Facultății de Medicină. Poezii și eseuri scrise în diverse reviste ale vremii. Cărți publicate: "Și totuși...happy-end" - roman, "Tu nu știi cum plâng fluturii" - poeme. Membră a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România Mă-ntreabă lumea câte zile am. Plec capul. Regret că sunt mai mare. Dar port în suflet tot ce mi-e mai drag- copilăria mea zâmbind din buzunare. Mă-ntreabă lumea pentru ce-s aici. Ridic din umeri, parc-aș fi năucă. Și-mi amintesc, oftând, că nu mai pot trăi în mine doar cu o nălucă… Mă-ntreabă lumea de ce așa târziu îmi cânt “ păgân” aducerile-aminte. Acum am timp. În mine. Pentru gând. Acum mi-e slobodă iubirea din cuvinte. Mă-ntreabă lumea câte zile am. Ridic din toamnă, parcă, a plecare…. Îndrept timid o marți… către o joi… și las un vis de dor în fiecare!
405 poezii, 0 proze
Ciulei Marian-Dănuț
Scriu poezie din toamna lui 2002.Totul a început de la o dezamăgire în dragoste. Eu consider că trebuie sa ai o muză pentru a scrie poezie, fără o muză nu pot scrie. Tot ceea ce am publicat până acum pe acest site sunt câteva dintre cele mai noi poezii, căci în perioada 2002 - 2008 am scris aproape 150 de poezii, nu sunt foarte multe...părerea mea. Eu scriu numai pentru a mă exrima, de a exprima ceea ce simt într-o anumită perioadă, pentru mine este un hobby și în același timp și un foarte bun mod de a "elibera" tensiunile cotidiene. Ceea ce am uitat să spun este faptul că sunt un pasionat de psihologie, am terminat Facultatea de Psihologie. Multe persoane spun că sunt foarte talentat în a scrie poezie, așa că aștept și părerile voastre. Accept orice comentarii negative sau pozitive, dar să fie pertinente, mai ales la critici, să aveți un motiv clar, să îmi spune-ți unde greșesc. Un citat din Jacques Salome mi se pare definitoriu pentru sursa inspirației și creativității mele: "Să...
35 poezii, 0 proze
Scrisă în timp ce petreceam într-o Vineri
de Florentin Cristian
Vai, nu-i strica cadeaua băiatului Că sunt stăpâni pe orice discotecă Au, n-au sâmbăta echivalentul dolarului Sigur își fac de cap cu vreo vreo intrinsecă Găsită de frații din gașcă mult mai mari Și...
Tăvălugul III
de Sofia Sinca
A doua lor întâlnire avusese loc în orașul T. unde studia fata. - Otilia sosesc vineri, iubita mea cu ochii de smarald. Abia aștept să te pot strânge în brațe, să-ți strivesc trupul de al meu, scria...
Sarin I
de Lesenciuc Teodor
Mă întreb dacă tata a băut întotdeauna, sau a fost un obicei cules mai târziu, mama nu mi-a zis niciodată. Mă născusem într-o zi geroasă de ianuarie și drumurile înzăpezite tăiaseră circulația...
Salt mortal
de petre ioan cretu
cineva m-a închis o veșnicie întreagă într-o piatră într-o urmă de nisip și m-a lăsat să mă spele apele bătrânului râu deodată râul a început să urce dealul pieptiș așa cu apele suflecate până la mal...
Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”
de Cornelia Georgescu
*78. După trei luni. De partea cealaltă, în navă, Lucian lăsase păpuşa şi fotografia Liei, pregătindu-se pentru întâlnirea obişnuită cu Sid. După ce se aranjase, ca de obicei, cât mai bine, mâncă...
Palmele oamenilor sunt și palmele mele
de Magicora
Stimată doamnă, de ce v-ați întors din America? E doar o glumă! Nu știam cum să încep ceea ce se vrea o regăsire a ceea ce nu am cunoscut, a ceea ce simt, ce doresc și e impetuos a face... De cartea...
Panama - 102.5 - el lenguaje del Amor
de Elena Overhamm
Totul a început de la un anunț imobiliar. În căutarea unui loc unde să ne stabilim atunci când va veni vremea liniștii și contemplației, unul neapărat însorit - eventual între cele două tropice, cum...
Cenaclul Agonia.ro - 30 aprilie în Cafe Deko
de Paul Bogdan
Cum era poate de așteptat, în ziua de Paști, 23 aprilie, membrii cenaclului Agonia.ro nu se vor întâlni la Cafe Deko. Următoare întâlnire este duminică, 30 aprilie , când vom analiza împreună poezia...
Istoria literaturii române
de Gheorghe Adamescu
ORAÞIILE DE NUNTÃ Citind cineva într-o colecție oarecare o poezie din grupul orațiilor, cu greu ar putea găsi motivul pentru care ea s-ar așeza între producțiile de natură dramatică. Trebuie să...
Ecouri de mandolină (14)- Concertul din curtea lui Don’ Fabricio
de Viorel Darie
Tinerii continuau să comunice între ei, e drept, ceva mai anevoie, de când nu mai puteau folosi "cutia de scrisori” din scorbura copacului. Dar ei tot comunicau, fie prin semne, când Antony era de...
