"Rostesc cu limbi de jar în poezie" – 2609 rezultate
0.03 secundeMeilisearchBivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
Rostesc cu limbi de jar în poezie
de Ștefan Petrea
Rostesc cu limbi de jar în poezie Căzând în toamna cea cu unic sens Spre albul ce cu fulgi de nea se scrie Deocamdată plumb trăim intens Ca la necaz cafeaua ne transcrie Clocotitoare,-n a trăi imens...
viața mă înjură de mamă
de Ștefan Petrea
penița doare neștiind de nu ridic ziduri deja înălțate în rotirea cuvintelor poți lesne s-o pui de-un viol liric și ți se duce dracului toată șandramaua încurcând pruncii la maternitatea hârtiei &...
Cine sunt aromânii?
de Hristu Cândroveanu
Fireste ca sunt români, o spune chiar numele lor, cu un a protetic, o caracteristica a acestui dialect, evident romanesc. Ei rostesc cu un asemenea a inaintea cuvintelor ce incep cu anume consoane...
Imi inventam lumile
de Lucia Daramus
....îmi inventam lumile Petre Flueraș: Ce înseamnă să fii scriitor astăzi în România, care sînt obstacolele și satisfacțiile acestui statut? Lucia Dărămuș: E mult, foarte mult de povestit aici. A fi...
Comptine d\'un autre automne
de Marius Surleac
alerg peste mări mă scufund în zările arse de focurile iadului noaptea ce va veni cu șoaptele ei cu tot ne va cuprinde mă regăsesc pe cărări dansul desenat în suflet de pașii tăi fierbinți mă doboară...
Poveste [1]
de Sorinel Popa
eu sunt un om fara prieteni poate de aceea in scorburile mele veveritele nu-si cauta vizuini in parul meu pasarile nu-si fac cuiburi uneori liliecii imi trec pe dinainte chemandu-ma in lumea lor...
e-u n-u s-un-t a-da-m
de Vasile Munteanu
(a) mă recomand: ilegalistul sâmbetelor morții al găurilor de colaci și-al cozilor de câini – 12 pești mimează rostirea în 12 ape 12 mâini țin 12 pâini rupte jumătăți de oră de 12 mâini (altele)...
Parlament în budă
de Dumitriu Florin-Constantin
Făcînd calcule-n bugete La hîrtie-avem un preț Mîine folosim știulete Și cei doi colți de mistreț. Înțelept rostesc pe dată: „E așa costisitor Că-i hîrtia reciclată Iar eu sînt conservator!” Unii...
afrodita și păsărarul
de Cătălin Al DOAMNEI
nu reușisem să ajung la moartea afroditei și cel care secătuise o țară m-a chemat să-mi arate însemnele triumfale ale dezastrului și să mă roage să rostesc elogiul funebru al unei vieți trăite din...
orașul spânzuraților
de mihai carabet
ca-n orice zi multiplicată la xeroxul din colț cos pânză de paianjen pe ecranul televizorului unde am aflat că s-a dresat primul om și latră la fel ca un câine am dorit să fiu martor și am tras de...
Extratereștrilor, vă iubim !
de Eugen Galateanu
Extratereștrilor, vă iubim, dar vă rugăm, cântați la altă masă O dezvăluire extraordinară poate lămuri multe din secretele politicii dâmbovițene. România a fost aleasă. Da, aici au debarcat...
a doua zi am citit in ziar
de Stefan Doru Dancus
a doua zi am citit în ziar: “Poliția și-a făcut datoria. Un individ neidentificat încă a murit subit într-un apartament dintr-o zonă periferică. În urma cercetărilor s-a constatat că numitul Ștefan...
Cruciada copiilor transnistreni
de nicu brezoianu
Lângă malul Nistrului m-am așezat și am plâns. Am plâns cu lacrimi de bucurie, revărsate într-un solidar curcubeu arcuit peste râu. M-am cățărat pe coama acestuia, vizionând live spectacolul:...
Omul cu mâinile ocupate
de Florin Andor
dacă ai vrea să te înalți către locuri domnite unde alte legi urcă pe buze sunete și flori mici strâng în căușul palmelor femeia deplină doar un nume îndepărtat ce rostogolește o minge mare de plumb...
Telefonul roșu de la morgă
de Vasile Baghiu
Erau niște trepte pe care nu le-am mai urcat Și nu le-am mai coborît, o hrubă, dar și un salon de primire Unde tusea e un atu al distincției, un cîntec Permanent, insidios, profund, eretic, Unde...
Sărman suflet de fum!
de Zambrean Iulian Adrian
Sărman suflet de fum! I Sfântă dimineață * zglobie fulgerând tristă * printre noi te-ntreci cu bine * mă iei e-adevărat cu tine şi eu te-urmez * prin cele...
Ex morte vita...
de Marius Balacon
Când te privesc mă dor Încheiturile sufletului intuit De o inimă de homunculus scăpat Din alambicul unui faustian ego Ce mă conjură să nu rostesc formula Misterului ontic si deja desuet Ce vrea, vrea...
Confesiune-rugă
de Dîrzu Andrei-Ovidiu
Să mă renegi, să mă arunci pe jos, în tină Să gust cu rugă pământul bunilor străbuni Iar lumii hulpave ce-nghite doar minciuni Să îi scuipăm subsoara cu conuri de lumină Așterne iuta vremii peste...