Poezie

viața mă înjură de mamă

erate

1 min lectură·6 mai 2020

Mediu

penița doare

neștiind de nu ridic ziduri deja înălțate

în rotirea cuvintelor poți lesne s-o pui de-un viol liric

și ți se duce dracului toată șandramaua

încurcând pruncii

la maternitatea hârtiei

plouă, plouă-n pământ către amintirea cerului

din viciul inexistenței încă rostesc pe limbi de ființă

ținând în spută afurisenii,

în cearta dintre galop și pasăre

îngerul e-ntuneric

pășind în văzduh ploaia rănește aripile,

e doar o mică depreciere a monedei de zbor

cireașa de pe tortul minciunii e omul,

în amurg intrarea are două ieșiri,

spre Domn ori spre eternitatea morții,

clipe felii, mormântul obez în nunta de plumb

viața mă înjură de mamă

pieptul mamei, golit

de laptele-acela-n pruncie un joint țâța ei

viața-mi dă demâncare minciuna,

nu port vinovăția de a mă naște, aș mai fi stat un ceas în haos

să mă joc cu jucăriile de Facere ale Domnului,

apoi am adormit în mama

băteam prin somn din picioare de ciudă

că mă voi trezi la drumul de carne

sevraj tehnic, Totul redevine

001.410

Ștefan Petrea. “viața mă înjură de mamă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14146636/viata-ma-injura-de-mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.