"Retras pe o stâncă" – 8364 rezultate
0.03 secundeMeilisearchNeale Donald Walsch
Neale Donald Walsch a crescut într-o familie Romano-Catolică în Milwaukee, S.U.A. A cântat în corul de copii al bisericii locale. A vrut să devină preot, dar, ulterior, a început să lucreze în mass-media ca reporter de ziar, director de programe la o stație de radio, a fost purtător de cuvânt al celui mai mare sistem național de învățământ școlar public, a creat și a fost proprietarul unei agenții de publicitate și marketing; a fost gazda unui talk-show la un post de radio național. A lucrat, printre altele, într-un grup al doamnei Elizabeth Kubler-Ross. În prezent, locuiește împreună cu soția sa, Nancy, într-un loc retras situat în pădurile din sudul statului Oregon, S.U.A. Împreună au constituit ReCreation, o fundație non-profit de evoluție personală și înțelegere spirituală, al cărei scop este de a-i ajuta pe oameni să se regăsească pe ei înșiși. Neale Donald Walsch merge pretutindeni în țară, ține cuvântări, orga¬nizează ateliere pentru comentarea și răspândirea mesajelor...
2 poezii, 0 proze
MPMario Paparadzzi
Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...
10 poezii, 0 proze
GBGheorghe Brăescu
Gheorghe Brăescu (n. 29 ianuarie 1871, Iași - m. 15 martie 1949, București) este un prozator și un comediograf român. Fiul lui Alexandru Brăescu și al Mariei. Este printre puținii militari din România care pe lângă arme s-au ocupat și de literatură. A avut o tinerețe aventuroasă, a fugit de acasă pentru a se înrola în Legiunea franceză, unde a luptat sub contract timp de doi ani. La întoarcere a urmat Academia militară, a ajuns maior și inspector al vieții culturale din armată și a început să scrie literatură. În timpul primului război mondial a luat parte la campania din Transilvania, în 1916, și este rănit și i se amputează brațul drept. Este arestat și închis în lagărele germane din Stralund, Breseen și Neise, apoi este eliberat, revine în țară unde este trecut în rezervă cu gradul de general, în 1918. În volumele sale de schițe și nuvele Vine doamna și domnul general (retras din librării din cauza greșelilor de tipar), Doi vulpoi, Maiorul Boțan, Schițe vesele a surprins cu umor și...
1 poezii, 0 proze
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
Buna Csaba
apărut pe lume la 15 martie '89 am fost student pentru un an la Facultatea de Litere(Universitatea Transilvania), după care m-am retras nu am debutat cu volum nu am participat la concursuri literare încă
7 poezii, 0 proze
IAIon Agârbiceanu
n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos d. 28 mai 1963, Cluj Preot greco-catolic, ziarist și romancier român, adept al Semănătorismului, parlamentar, membru al Academiei Române Prozatorul ardelean Ion Agarbiceanu s-a nascut in satul Agarbici pe linia ferata Copsa Mica – Sibiu unde tatal sau era padurar. Studii gimnaziale la Blaj (1892 - 1900), superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900 - 1904). Sub-prefect la Internatul de baieti din Blaj (1904- 1905), Preot paroh in Bucium - Sasa, judetul Alba, (1906 - 1910), apoi in Orlat, judetul Sibiu (1910 - 1919); retras in timpul primului razboi mondial in Moldova, de unde a fost evacuat in Rusia, un timp preot militar in corpul voluntarilor ardeleni (1917 - 1918) Dupa 1918 a fost director al ziarului “Patria” din Cluj (1919 - 1927), apoi al ziarului “Tribuna” din Cluj (1938 - 1940). A detinut mai multe functii politice in Primul Parlament al Romaniei intregite (prima data in 1919, apoi in 1922 - 1926), mai tarziu a...
1 poezii, 0 proze
DNDarie Novăceanu
Darie Novăceanu (n. 8 mai 1937, Crasna, Gorj) este un cunoscut traducător român, dar și scriitor. Novăceanu a absolvit Facultatea de Filologie, secția „Limba și literatura spaniolă". Vocația hispanistă l-a apropiat de familia fostului premier Petre Roman, a cărui mamă, Hortensia, s-a născut în Spania, unde a trăit și primii ani ai vieții. Imediat după Revoluția din decembrie 1989, Novăceanu a devenit directorul ziarului „Adevărul", deși nu mai avusese legătură cu presa cotidiană. Cei care l-au sprijinit au fost „emanații" Revoluției, în frunte cu Petre Roman și cu Silviu Brucan. Scaunul lui Novăceanu a început să se clatine în momentul în care relațiile dintre Ion Iliescu și Petre Roman au devenit tensionate. În martie 1991, Novăceanu a fost retras de la conducerea celui mai mare ziar al vremii. Munca sa asiduă, din intervalul ianuarie 1990 - martie 1991, nu a fost însă în zadar. După ce a părăsit redacția „Adevărului", Novăceanu a fost trimis ambasador în Spania, funcție pe care a...
1 poezii, 0 proze
MBmircea batranu
Retras din motive de cenzura!
2 poezii, 0 proze
SISilvia Martha Iordache
Multe nu sunt de zis...M-am nascut in orasul Ploiesti, in luna martisorului. De mica am fost un copil retras cu multe ganduri, vorbind mai mult cu mine, cuminte, cu gropite in obraji. Anii au trecut, iar acum am 23 de ani, o varsta la care agoniile nu-ti dau pace, doar pentru ca ai indraznit sa le rascolesti. Am de gand sa-mi urmez cu sarguinta scopul in viata, sa fiu un inginer stralucit. Tot ce imi doresc este sa ma tin de treaba, sa muncesc din greu, aceasta este formula succesului!
59 poezii, 0 proze
WBWolfgang Borchert
Wolfgang Borchert s-a născut la 20 mai 1921 la Hamburg. Tatăl său, un om retras și plin de sensibilitate, era învățător la școala elementară din Hamburg-Eppendorf, iar mama scriitorului, Hertha Salchow, provenită din mediul rustic, aducea cu ea, în vâltoarea vieții din marele port german, poezia nostalgică a lumii de care se despărțise. Rezervat și tolerant, Fritz Borchert își educă fiul într-un spirit liberal, neîncercând să-i imprime nici un fel de convingeri religioase. Petrecându-și copilăria în mijlocul fiilor de marinari, căpitani de vase și negustori, Wolfgang Borchert, natură veselă prin excelență, rămâne totuși în timpul anilor de școală un izolat, un tânăr ciudat și excentric care nu arăta un interes deosebit pentru studiu. Nonconformismul adolescentin al lui Borchert începe să devină din ce în ce mai manifest. Ținuta vestimentară frapantă, preferința pentru anumite spectacole de teatru și opere expresioniste, afișarea dorinței de realizare a unei libertăți necondiționate,...
1 poezii, 0 proze
Retras pe o stâncă
de Porumb Darius
Fiori de gând țășnesc din grote de durere către cer, izbind zadarnic în a purității boltă cu pumni de fier și cu îngenunchiate lacrimi. Am înălțat sufletul ca o pâine frântă, ca o jertfă de miel,...
Povestea datoriei
de Lucian Pop
Corabia plutește. Căpitanul stă la proră cu pipa în gură și gândurile amare. - Om corect, m-am ferit de contrabandă. Secunzii, văzând intransigența căpitanilor de stil vechi au organizat în mare...
Lluria
de Livia Georgescu
Motto: “Te rog, ține minte ce-o să-ți spun acum, pentru că este posibil ca eu să uit. Va veni momentul când mi-aș dori să-mi amintești tot ce a fost. Vreau să-mi povestești tu totul.” Adrien S. M. I....
Urcai Ceahlăul la apus
de Liliana Pintocara
Am lăsat mașina în fața mănăstirii Durău și am început să urcăm. Nu știu dacă din cauza rucsacului foarte greu sau a paporniței care o duceam pe umăr mi se blocaseră plămânii după primii doi-trei...
Continentul dispărut al Iluziei
de Plopeanu Petrache
Crainicul Degeaba căutăm în romanțuri trecute răspunsuri și-ncordăm alăutei glasuri-strune-n strunite apusuri Beowulf și legendele Mesei ne-ndeamnă limba să cânte și nu omeneștile fapte ci mituri...
Poveste la gura sobei
de Nicolae Diaconescu
Poveste la gura sobei 16.01.2018 Vântul șuieră în rafale lungi, poarta de la drum scârție a disperare, în casă pâlpâie focul, iar eu înot într-un ocean de melancolie! Aș dori să ajung la țărm unde să...
Noaptea telefoanelor
de Lucian Pop
Noaptea telefoanelor Într-o după-amiază plicticoasă, vine Silvia acasă și mă vede în aceeași poziție, ca și zilele trecute, adică întins pe canapea. - Tu nu ai nici un vis! - ...Am!...Þi-amintești...
Blestemul zanelor
de Grecu Cristian
Ma plimbam prin lumea mea...era seara si am iesit din cabana de lemn in care lociam singur.am aprins o tigara si mergeam tacut pe marginea lacului.se inserase; doar luna lumina lacul si poienita in...
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit!
de Gârda Petru Ioan
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit, Cu mușchi de fier, cu palme cât lopata, Ce vă făcuse munca - și armata - Cu piept bombat și spate dăltuit! Volubili, puși pe glume și smintiți, Mușcați cu...
Poetica recluziunii
de Sitar-Taut Daniela-Monica
După o tăcere epică de aproape un deceniu de la ultimul său roman, Recviem pentru nebuni și bestii, perioadă în care autorul a abordat formula confesivă, memorialistică, dar și cea eseistică,...