Proză
Blestemul zanelor
5 min lectură·
Mediu
Ma plimbam prin lumea mea...era seara si am iesit din cabana de lemn in care lociam singur.am aprins o tigara si mergeam tacut pe marginea lacului.se inserase; doar luna lumina lacul si poienita in care ma aflam cand le-am vazut.erau frumoase.erau toate goale.si ma intrebam ce cauta in lumea mea..?nu erau deranjante,mai ales goale fiind,ar nu se potriveau cu contextul.12 zane reale in jurul unui foc.m-am retras sa le privesc de dupa un copac.simteai puterea lor de la distanta si nu-ti venea a crede ca ar putea sa iti faca ceva rau,dar era bine sa fi precaut.emanau atata energie ca nu reuseam sa ma controlez.eram foarte tulburat si am inceput sa tremur.
ele stateau in semicerc si una dintre ele in picioare povestindu-le despre cum ar fi vrut sa ii indeplineasca unui copil o dorinta tampita(cica sa nu mai faca pipi,ca mereu scapa in pantaloni)
si faceau tot felul de glume pe seama nevoilor oamenilor.erau superbe,inuman de frumoase.nu imi dadeam seama ce se intampla la inceput...aveau ele un ritula ciudat.nu mai vazusem asa ceva.eram speriat si excitat in acelasi timp.Rectific,nu erau tocami goale,doar foarte sumar imbracat,adica cea care statea in picioare avea pe ea o haina tarsparenta si subtire,fluturata de usoara adiere a vantului.parca lipsea ceva.nu erai obisnuit sa vezi asa ceva,o zana fara imbracaminte.e ca si cum un politist ar alerga intr-un club incercand sa isi impun autoritatea fiind doar in chiloti.destul de cretin analogia,dar prea putin interesant,poate are un alt efect,unul hilar.
2 dintre ele au inceput sa se sarute si isi turnau pe piepturi bautura din sticlele care le avea fiecare in mana.parea sa fie alcool foarte puternic fiindca odata apropiata de foc s-a aprins imdiat dar ele se amuzau cu focul care ardea pe ele,nu le afecta deloc.si au inceput amandoua sa arda,dar nu s-au oprit sa se sarute si au mers chir putin mai departe fiindca nu avea ce sa le impiedice(haine).creste lumina din mijlocul lor si am fost observat.3 dintre ele fumau si scanteia din ochii mei le-a atras atentia.am incercat sa scap si alergam panicat(de data asta nefiind excitat)spre cabana.era alergarea salvarii dar m-am impiedicat intr-o radacina de plop si m-am prapadit lovindu-ma de o stanca.au aparut si ele imediat,toate!erau imbracate si dar ametite si nearanjate.desi sangeram la cap in urma loviturii,radeam de felul in care se imbarcasera.aveau haine sifonate si nimic nu arata a sacru.aratau ca niste curve plutitoare.se pare ca bautura lor preferata era absintul.m-au prins si m-au legat la inaltime de un plop care iesea din lumea mea si se inalta in neant.undeva la limitele infinitului am fost legat cu sarma ghimpata,dezbracat si jupuit,pedeapsa ca le-am vazut,desi aveam tot dreptul ca eram pe teritoriul meu!au spus ca ma lasa sa ma bucur de ochii mei inca 3 ore,timp in care ele isi vor continua desfraul.greseala mea de a le urmarii pe ascuns avea sa coincida cu sfarsitul meu in pielea mea.am cerut induiosare,dar erau scandaloase si erau foarte proaste bete fiind.am reusit sa ma dezleg,dar ma cazut in gol jumatate de ora.mi-au recit oasele si sangele se coagula la suprafata.izbit de pamant,mai aveam putin pana sa mor,dar macar imi mai aveam ochii.m-am tarat pe frunzele uscate lasate de copaci si imi cautam pielea...degeaba...era prea tarziu.Ciudat cum cum acestea nu s-au mai trezit din betie pana urmatoarea zi,apoi cand m-au gasit.si-au dat seama ca nu e bine ce au facut dar nici nu m aputeau lasa fara viata.au hotarat ca e timpul de o sedinta de urgenta si ca trebuie convocat consiliul magic cu marele vrajitor sef fiindca e vorba de o viata de om.prea putin importanta,dar totusi e singurul care a vazut o abatere de la normalitatea care o cunoaste lumea.marele vrajitor sef tare s-a maniat cand a aflat vestea si ar fi preferat sa ma lasa mort decat sa se chinuie sa imi puna pielea la loc.as arata ca monstrul lui Frankenstein si asta nu ar fi deloc bine.mi-as putea face asa un buzunar de piele direct sa imi tin diferite chestii,dar la un moment dat m-as plictisi.asa ca trebuia chemat maiestrul tabacar din tara gandurilor dorite si expuse de unde putem culege cate o fiinta imaginata care sa ne ajute in diferite necazuri.,dar maestrul tabacar nu era de gasit.zanele au planit totul pt razbunare si nu puteam sa lupt cu ele.chiar si salvat si carpit cu niste piele de om nu as putea sa scap neurmarit de ele si in cele din urma redus definitiv la tacere.si-au schimbat total idea despre viata si moarte cand au inteles ca vor fi pedepsite pt desfarau si lasand un om sa moara,mai ales cand ele sunt fructul unei imaginatii.era una dintre cele mai grave abateri din legea imaginatiilor.sa omori reprezentantul creatorului!!!era inacceptabil dar ca sa nu iasa un scandal de proportii puteam scapa cu niste imunitati,o piele noua si 3 zane in subordonare,fapt care imi convenea foarte tare daca nu as fi stiut ca zanele vor sa isi faca o dreptate a lor,particulara de a marelui vrajitor.
povestea a mers deja mult prea departe si trebuia sa fac ceva pt a salva sfarsitul,dar mi se parea atat de greu fiindca era o situatie limita cu o infundatura!am decis sa renunt la placerile care mi le puteau oferii cele 3 zane fiindca oricum era un compromis si nu as fi putut accepta o falsitate prea mult vreme.cel mai bine a fost sa plec(asta daca voiam sa raman in viata)sau sa aleg moartea definitiva in lumea mea de poveste.nu aveam unde sa plec si printre straini avea sa imi mearga rau....asa ca..........
001.363
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Grecu Cristian
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 919
- Citire
- 5 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Grecu Cristian. “Blestemul zanelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grecu-cristian/proza/1755868/blestemul-zanelorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
