"Referință" – 6365 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MTMichel Tournier
Nume de referinta al literaturii franceze contemporane, Michel Tournier s-a nascut la Paris, in 1924. Urmeaza cursuri de filosofie la Sorbona si la Universitatea din Tübingen. Colaboreaza la Radiodifuziunea Franceza, apoi la postul de radio Europe I. De mai bine de patruzeci de ani traieste in casa parohiala a unui sat minuscul situat la patruzeci de kilometri de Paris. A debutat in 1967 cu romanul „Vineri sau Limburile Pacificului”, incununat cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze. In 1970 publica „Regele Arinilor”, laureat cu Premiul Goncourt. In 1972 ii apare romanul „Meteorii”, urmat de eseul „Vintul Paraclet” (1977), volumele de nuvele „Cocosul de munte” (1978, aparut in limba romana cu titlul „Piticul rosu”) si „Zborul Vampirului” (1982), romanele „Gilles & Jeanne” (1983), „Picatura de aur” (1986) etc. Din 1972 este membru al Academiei Goncourt. In 1993 i s-a decernat Medalia Goethe, iar in 1997 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Londra. La...
0 poezii, 0 proze
TTTristan Tzara
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului...
110 poezii, 0 proze
KCKamo no Chomei
Kamo no Chomei- poet, critic și eseist de origine japoneză- a trăit în perioada de tranziție de le epoca Heian la peioada Kamakura. S-a născut într-o familie de preoți șintoiști, în Kyoto. Și-a început cariera de poet la curtea imperială. A fost numit de împăratul Go-Toba membru al Inaltului Birou de Poezie (Wakadoro), unde a excelat ca estetician și critic literar. In anul 1204 a devenit preot budist și s-a retras în muntele Ohara, iar în 1208 s-a mutat în muntele Hino (lângă Uji, la sud de Kyoto). Chomei și-a definit idealul de pustnic în lucrarea sa “Hojoki” (Insemnări din coliba mea, 1212), un “zuihitsu” (însemnări la întâmplare) care a devenit lucrare de referință în literatura japoneză. Opere: se remarcă în antologia Shin Kokinshu și în alte antologii imperiale Culegerea de versuri Kamo no Chomei Shu (1181) Mumyosho (Insemnări fără căpătâi, 1211) Hojoki (Insemnări din coliba mea, 1212)
1 poezii, 0 proze
Fuzulî
Fuzulî (1495?- 1556) Pe numele său adevărat Mehmed, Fuzulî este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai poeziei turcești din perioada Divanî. A obținut favorurile și protecția sultanilor, șahilor și padișahilor, dedicându-le mesneviuri și beituri (forme poetice folosite în poezia orientală). Bun cunoscător al limbilor arabă și persană, el se va preocupa ulterior și de științele vremii, întrega lui operă fiind supusă influenței curentului religios sufit. A scris în toate cele trei limbile (arabă, persană și turcă), dar opera de referință rămâne “Divanul” scris în turcă, editat de mai multe ori la Tebriz, Baku, Istanbul, inclusiv în noul alfabet turcesc, sub numele de “Fuzulî Divanî” (Divanul lui Fuzulî), în 1948. La fel de important este și “Leylâ vü Mecnun” (Leylâ și Mecnun), considerat unul dintre cele mai reușite mesneviuri din literatura orientală.
11 poezii, 0 proze
PPPetru Popescu
Petru Popescu (n. 1 februarie 1944 București) este un romancier, scenarist și realizator de filme american de origine română. După terminarea liceului „Spiru Haret” se înscrie la Facultatea de Litere, secția limbi străine ( germanice ), licența luată în 1967 cu specializarea literatură comparată. Debutează în 1966 cu placheta de versuri „Zeu printre blocuri”, pentru ca în 1969 să apară „Prins”, roman de mare succes în epocă și care îl înscrie pe autor ca pe un promotor de referință al literaturii citadine. A obținut o bursă Gottfried von Herder la Viena ( 1971-1972 ). În 1974 acceptă o invitație din partea Universității din Iowa de a participa la un seminar internațional International Writing Program, ocazie cu care se hotărăște să nu se mai întoarcă în țară. Stabilit în Statele Unite ale Americii din 1974, s-a impus drept romancier și autor de scenarii ale unor filme de la Hollywood. Provenit dintr-o familie de intelectuali ( tatăl, Radu Popescu, a fost un cunoscut cronicar dramatic,...
2 poezii, 0 proze
IMIon Monoran
Ion Monoran este un poet și publicist, născut în 18 ianuarie 1953, în localitatea Ciacova județul Timiș. În 1978, a absolvit Liceul de Filologie-Istorie din Timișoara. A fost membru activ al Cenaclului literar \"Pavel Dan\" al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara și fondator al Cotidianului Timișoara și al Societății Timișoara, totodată participant, ca lider, la Revoluția din Decembrie 1989. Debutează în literatură în 1976, cu versuri, în revista \"Forum studențesc\" și colaborează, mai apoi, regulat, la reviste precum \"Orizont\", \"Amfiteatru\", “Echinox\", “Luceafărul”. Nume de referință al generației optzeciste, refuzând orice fel de compromis, Monoran își amână debutul editorial până dincolo de limitele vieții. Cel dintâi volum, Locus periucundus (Ed. Marineasa), vede lumina tiparului în 1994, cuprinzând o serie de poeme scrise în perioada 1975-1989, într-o selecție realizată de autor însuși. Etichetată drept “poezie biografică”, de Mircea Cărtărescu (iar autorul ei,...
4 poezii, 0 proze
IPIleana Petrovici
Liceul de coregrafie Micuța lebădă era încă o copilă care credea că paralela 45 ar putea fi o panglică pe care s-o înfășoare-n păr noaptea auzea orașul cum scrâșnește îmbibat de petrol sondele îngânându-i oftatul prima ei păpușă a fost o marionetă ale cărei ațe se încurcau mereu cu ea-n brațe a cunoscut-o într-o sala pardosită cu note muzicale pe doamna Margareta împărtășindu-i primele noțiuni de balet timpul nu mai avea răbdare devenise o tornadă ce o desprinse de poalele mamei unicul punct de referință din viața ei abandonând brusc cuibul copilăriei migrând spre o nouă lume așa se trezi catapultată într-o sala mare împrejmuită toată cu oglinzi creându-se o stranie relație cu imaginea sorei ei o confruntare permanentă stimulând autocontrol și o atentă coordonare a mișcărilor absorbită de muzica lui Bach,Mozart,Beethoven care-i asistau pașii dându-le muzicalitate studiul desfășurat zi după zi transforma corpul fetiței tendoanele căpătau flexibilitate alungându-se arabescurile luau...
34 poezii, 0 proze
ABAlexandru Balaci
Alexandru Balaci (n.12 iunie 1916, Aurora (Mehedinți) - d. 7 martie 2002 ) a fost un italienist român, poet, critic și istoric literar, membru al Academiei Române. Biografie După absolvirea liceului la Craiova și a Facultății de Litere și Filosofie din București, își va lua doctoratul în anul 1943 cu teza Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian. A fost, rând pe rând, redactor-șef la ESPLA, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, director al Școlii Române din Roma (Accademia di Romania), între anii 1981-1990, profesor și șef de catedră la Facultatea de Litere din București, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef al revistei Viața românească. S-a consacrat studiului culturii italiene, elaborând numeroase lucrări de referință și traducând din opera unor mari personalități ale ei. A coordonat monumentală lucrare Istoria literaturii italiene și numeroase dicționare. A fost membru în numeroase academii, societăți europene și mondiale....
1 poezii, 0 proze
RTRomeo Tarhon
ROMEO TARHON, poet, prozator, publicist, jurnalist, patron asociat al Ziarului, Editurii și Grupului de Presă Națiunea. SCURT CV PUBLICISTIC ȘI JURNALISTIC A debutat publicistic în adolescență cu poezie și proză, făcând parte din corpul redacțional al revistei liceului, începând să își ia în serios condeiul încă din perioada dejistă. Paralel pregătirii școlare și universitare în domeniile medical și jurnalistic, a devenit membru al cenaclurilor de referință din anii `70 - `90, între care și Salonul literar-artistic ”Comentar”, și, de copil, s-a dedicat creației literare, artelor plastice, actoriei, evoluției scenice, dar și activităților de televiziune și radio în emisiuni culturale și pentru tineret. Fiind ostil regimului comunist din interior, prin stilul satiric subversiv, i s-au publicat doar sporadic, prin “conspirație” de breaslă, mai mult în almanahurile vremii și revistele ”Săptămâna” și ”Comentar”, a căror cenzură nu era foarte acerbă, unele poezii-manifest, fragmente de...
46 poezii, 0 proze
GPGiovanni Papini
Giovanni Papini (n. 9 ianuarie 1881, Florența — d. 8 iulie 1956, Florența) a fost un jurnalist, eseist, critic literar, poet și romancier italian. Giovanni Papini s-a născut în anul 1881 la Florența, fiu al lui Luigi Papini, fost soldat garibaldian, meșteșugar cu convingeri republicane și anticlericale, motiv pentru care mama sa, Erminia Cardini, a trebuit să-și boteze fiul pe ascuns. A avut o copilărie și o tinerețe solitare, compensate de pasiunea pentru lectură. În 1899 devine institutor, predă câtva timp și exercită și profesiunea de bibliotecar. Din fragedă tinerețe se angajează într-o frenetică activitate de scriitor, publicist și animator cultural și devine cu timpul un erudit autodidact. În 1900, împreună cu Giuseppe Prezzolini și Ettore Morselli, înființează o asociație de "liberi cugetători" (spiriti liberi), cu tendințe anarhice și idealiste. În anul 1903 scrie programul revistei nou apărute "Il Leonardo", cu puncte re referință în filosofia lui Friedrich Nietzsche și...
7 poezii, 0 proze
Referință
de Marius Marian Șolea
Referință Ne mâncăm unii altora umbrele pentru a fi mai siguri de existența noastră. în tot acest timp, încercăm să fim iubiți, dăruindu-ne singurătatea… nădăjduim chiar și surogatele, apoi ne...
Referință
de Marius Marian Șolea
Referință Ne mâncăm unii altora umbrele pentru a fi mai siguri de existența noastră. în tot acest timp, încercăm să fim iubiți, dăruindu-ne singurătatea… nădăjduim chiar și surogatele, apoi ne...
Referință sezonală sau cuvinte cheie?
de Corneliu Traian Atanasiu
Scurt istoric Deși termenul de kigo a fost inventat pe la 1908, prezența anotimpurilor și referințele sezonale sînt de multă vreme atestate în cultura și poezia japoneză. Cea mai veche antologie de...
Sistem de referință
de Adina Stoicescu
Din gândul meu înalt pe dorul meu adânc în prelungire îmi fac o axă vertebrală cu două sensuri pozitive de iubire ca două brațe-ntinse vertical a-mbrățișare pentru strămoși și pentru lumea viitoare....
Rezumat privind izvoarele de referință din mica mea filozofie a timpului
de Filip Tănase
Biografie concisă Stefan Zweig după textele autorului Născut în Austria, într-o bogată familie de evrei, Stefan Zweig, având temeinice studii de filozofie, căsătorit cu o italiancă și bun prieten cu...
Scenariu de referință
de Adrian Păunescu
Din clipa în care pe lume o mamă pe noi ne-a născut, ca într-un proiect fără milă, urmăm un traseu cunoscut. Aproape că n-aș recunoaște acest adevăr fără leac, de nu m-ar conduce în toate, de m-ar...
sistem de referință...
de ioana matei
afară sunt eu?...
Glas de referință
de Ionela-Violeta Anciu
M-am stins și-am primit forma întunericului. Mi-au amorțit gândurile râncezite Pe urma primului pas al spiritului Și departe mi-am văzut umbra fierbinte. Am aruncat în grabă un ultim vers în spațiu...
Motive biblice în poezia lui Gheorghe Muntean
de Daniel Lăcătuș
Cu referință în unele poeme, încă din titlu, la pasaje din vechiul și noul testament, întreaga creația literară a ostașului Gheorghe Muntean se construiește în jurul sentimentelor de căință,...
în sine
de monica miholca
în centrul sistemului de referință mecanismul bolilor este frumos