"Rîuri care ar fi trebuit" – 4253 rezultate
0.03 secundeMeilisearchPlaton Ovidiu
Sunt nascut la rascrucea a 3 rauri , pe o stanca autohtona numita Onesti , din care s-au rupt mici fire de nisip ce astazi sunt munti dar si prapastii... In momentul in care am cazut de la sanul mamei am ajuns pe celebrele scari ale cunoasterii numite "scoala" . Am tereminat de urcat primul si al doilea nivel al acestora cu brio si chiar la al treilea nivel nu pot spune ca am facut febra musculara dar oricum au cerut din partea mea mai multa convingere si forta . Am terminat al treilea nivel de scari cu 9.70 ,inscris pe spate , ca doar acesta e numarul meu de "atlet" . Momentan studiez inceputurile gindirii "iubind-o pe Sofia" ... Sunt un romantic cu o sabie de foc si ura in a sa mana ...si cam asta ar trebui sa tineti si voi in mana cand cititi ce am de spus ....
6 poezii, 0 proze
Griffo
Sosesc de pe un drum aparte, deosebit față de drumurile pe care le cunoașteți voi. E singura cale, singura înșiruire de trăiri pe care eu însumi o știu. Dealtfel eu sunt singurul om care a pășit pe această cale. Ce singur ne simțim câteodată drumul meu și cu mine! Tot ce-ți povestesc ți-ar putea părea cunoscut, totuși mă privești cu uimire, calea mea fiind mai altfel decât a ta. Știu că-ți surâde ideea de a trage cu ochiul la alte povești. Defapt și pe mine mă gonește aceași dorință: să aflu la margini de râuri povești aduse din alte trăiri.
2 poezii, 0 proze
Apati Vasile-Cornel
"E liniste iarasi, eterna speranta, Cand cuvantul cade in genunchi si atinge durerea ce inunda ochii limpeziti de lacrimi." Prin promisiuni ma vad pe mine in aceeasi oglinda cuprinsa de spaima de nevazutul chip de ceara ce cuprinde miezul unei calmitati monotone. Se aseamana momentul desfatat de rodul sangeriu al unui trup de zmeura cu atingerea ta blanda ce era sa ma culeaga din obscurul inamic al meu numit captivitate. Prins intre doua lumi, cei ce au aripi si cei ce stiu sa zboare pentru ca aripile-mi cad precum fluturelui toamna, somnambul de vise tomnatice intrat in deriva intr-un peisaj venit odata cu vremurile grele cand coltii demonilor hazardati vor sa strapunga vlaga oricarui zburator. Plecati va spun!Eu inca stiu sa zbor si munca de creatie o fac dupa propriul gust dupa o cerinta divina care ma cheama prin vibratiile celorlalti frati.Simt detaliul oricarui cuvant sau replica unei fraze privita prin ochi buni clari, povesti triste ce vor lasa riduri vor imbatrani privirea...
4 poezii, 0 proze
Sainu Geanina
11 poezii, 0 proze
Barbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
Anolia Lorei
Adevărata mea cunoaștere e SUFLETUL și nu grămada encefalică compusă din spuse de alții sau lucruri citite, învățate pederost! ...am obosit să-mi hrănesc creierul,scurgîndu-mi sufletul,dar sper că pînă la urmă cel dintîi nu-l va lăsa pe celălalt să moară și va avea grijă de mîntuirea lui. Născută în Republica Moldova, anul 1989,ziua-13 iunie. Am început să scriu pentru a-mi elibera trupul de focul gîndurilor, ce se zbat în mine și-și cer eliberarea--ca niște roiuri de "păsări negre". Nu am o pregătire "profesională".Scriu așa cum simt și ce simt. Incepind cu sf. anului 2009, poeziile mele mai sunt publicate si-n revista "Roua stelară", multumesc realizatorilor ei, căci e o punte necesară tineretului de aici,peste hazardul societații de azi. (Nu fac artă din cuvinte... transmit mesaje... recepționate din aburii naturii, încălziți de ani... veacuri.)
48 poezii, 0 proze
Lingurar Rares
In simpla mea infatisare, probabil se ascunde ceva ce ar trebui sa iasa la suprafata si nu are cum, decat prin descarcare sufletul pe hartie, chiar si in timpuri grele sau nesuportate de constiinta. Loial, incerc a deveni un mic afluent a marilor rauri ce curg acum!
13 poezii, 0 proze
Daniel Renon
FIȘA BIBLIOGRAFICÃ Numele: Daniel-Aurelian, RENON Data și locul nașterii: 17 Februarie1971, Sânnicolau Mare, jud. Timiș / România Studii: (România) liceul teoretic, promoția 1989, Timișoara (Germania) studiul tehnic, promoția 1997, Nürnberg Activitate: 1992 – 2002 – Tehnician Dentar din 2002 - Designer Data stabilirii în Germania: 15.11.1989 ACTIVITATE LITERARÃ ÎN CENACLURI - Cenaclul literar „APOZIȚIA", München 2003, 2004, 2005 - Cenaclul literar-artistic "ARS LONGA" Nürnberg 2003, 2004, 2005 DEBUT ÎN PRESA LITERARÃ Revista lunară de cultură „DORUL” editată în Danemarca, Anul XII-bis, nr.160 mai 2003, Norresundby, (versuri). DEBUT EDITORIAL ÎN VOLUM - „ÎNGERUL REBEL”, (versuri), editura Eurostampa, Timișoara 2003 - Subtitluri: „Cenușa purificării ", „Rana Învierii", și „Șapte Raiuri” COLABORARE ÎN ANTOLOGII ȘI REVISTE DE SPECIALITATE - Antologia Cenaclului Literar „ARS LONGA” Nürnberg – Germania, 2003 – 2005(versuri, eseuri, reportaje) - Revista literară „FOAIE”, New York - SUA,...
8 poezii, 0 proze
Rîuri care ar fi trebuit
de Marius Marian Șolea
Rîuri care ar fi trebuit Rîuri care ar fi trebuit să fie lacrimile soarelui în această mare și rotundă noapte poartă pe ele către trupul meu de stîncă acele mîini rupte din femeie... mi-e dor de...
petre si roza
de enache ion
Acum cind in sfirsit am ajuns la odihna asteptarii,si nemaiavind nimic de facut,prin cap imi trec o sumedenie de amintiri din viata petrecuta,unele placute altele dimpotriva,dupa cum se arata...
A doua noapte
de horatiu stan
A doua noapte Abel 2218, o \"lupă galactică\".Un \"telescop gravitațional\" ,format într-o firidă a unui timp generic,insublimabil matematic.Analizînd spectroscopic unele emisii infra-roșii,NASA a...
File de jurnal
de Foale Alina
Mama l-a parasit in spital. Cata cruzime! Priveste adesea in gol, dureros isi asterne capul pe pernele tari si doarme mult, gandindu-se ca poate, cand se va trezi mama va fi din nou langa el. E...
Fantasya
de laura ceica
Care crezi că sunt proporțiile fanteziei? Într-o dimineață m-am trezit cu capul vâjâind de idei. Nu le puteam liniști. Anticipam o zi de paradă, pentru care cavalcada gândurilor era un soi de car...
Regele
de Denia
Sentiment inexplicabil; de dărâmare a ființei, de răsturnare a vieții, de neputință și disperare; mușchii sunt căzuți, incapabili să se contracte; trăsăturile feței s-au pierdut printre riduri și...
Cum să punem punctele de suspensie
de Umberto Eco
În “Cum să recunoaștem un film porno” spuneam că, pentru a deosebi un film pornografic de un film care pur și simplu înfățișează evenimente erotice, e suficient să stabilim dacă, spre a merge...
In loc de fotografie și epitaf
de Sim
Am ucis iubirea și nu știu când. Poate atunci când el m-a cerut de soție iar răspunsul meu a fost tăcerea, poate atunci când mi-am data seama că în mine se ascunde o taină pe care el nu vrea să o...
Cafea amara
de Diana Hom
Irina își strânse mai tare haina peste rochița de mătase și păși atentă pe terasa alunecoasă . Luna arunca o lumină rece și tristă peste muntele acoperit de zăpadă, întărindu-i convingerea că ar fi...
Mathesis sau bucuriile simple (8)
de Constantin Noica
(VIII)Despre problema totului și a părților Cînd treceam pe lîngă casa aceea care se dărîma, fumegînd de praf, și din care nu mai rămăsese întreg decît golul unei uși — mi-am adus aminte de problema...
Adrian Costea, elefantul din cutia de chibrituri
de Miron Manega
Adrian Costea este un mare artist. Cât de mare, nu sunt calificat s-o afirm, pentru că nu sunt decât un consumator de artă, un privitor mai bine zis. Pot să am intuiții, trăiri intense în fața unei...
