File de jurnal

Mama l-a parasit in spital. Cata cruzime! Priveste adesea in gol, dureros isi asterne capul pe pernele tari si doarme mult, gandindu-se ca poate, cand se va trezi mama va fi din nou langa el. E povestea trista a unui baietel pe care l-am cunoscut acum trei zile. Tot atunci, dupa numai jumatate de ceas, cea care in mod normal ar fi trebuit sa –i fie alaturi, sa-i vegheze somnul linistit, si sa –i stearga sudoarea de pe fruntea lui fara riduri … cea care ar fi trebuit sa-i vegheze fiecare picatura ce-i curgea linistit prin venele sale fragete , a dat bir cu fugitii. Totusi … Ricardo, n-a plans o clipa de-atunci …. Ma priveste adanc, prin ochii sa-i de culoarea cafelei si tacut … ma prinde de mana si se ridica domol in sezut … nu clinteste si linistit isi primeste tratamentul …. Mananca mai mult fortat, pentru ca foamea e lasata deoparte, dorul pentru mama ocupand parca mereu pozitia intai. Jucariile ce-i tin companie in patul mititel, sunt aiurea …. Nu le vrea langa el asa cum mama nu l-a vrut langa ea! Mai bine de unul singur … mai bine sa ramana numai el …. E sensatia pe care o ai de fiecare data cand intri la el in salon. Incapere ce i-a devenit peste noapte camera, casa … Si nu are decat un an si o luna! Nu e mult, totusi nu e putin! Sufletul sau o simte departe … si plange înăbușit … L-am vazut ca tresare in ațipeală, un cosmar din care nu se mai trezeste … Un destin ce – l tine departe de mama, un destin ce-l forteaza sa locuiasca intr-o camera de spital … un destin trist ce-l invata ca asistenta si infirmiera e acum mama … Nu intelege dar totusi nu se impotriveste. Cum ar putea oare?! Va las sa va ganditi, fetelor … viitoarelor mame …. Un copil merita totul, mai putin abandonul! Sa fiti iubiti !