"Prima rană" – 20340 rezultate
0.02 secundeMeilisearchVarlan Adriana Elena
Am vazut prima data lumina zilei pe 30 octombrie 1985.Dupa 6 ani si jumatate am cunoscut omul care m-a invatat cel mai de pret mestesug...scrisul si cititul...La liceu mi-am urmat vocatia si am terminat filologia.La facultate am fost nevoita sa caut altceva si astfel am ajus sa invat ceva total diferit si anume economie.Si totusi am fost, sunt si voi ramane cred ca mereu pasionata de literatura si de istorie.Poetul meu preferat,dupa Eminescu,este Bacovia,iar dintre cei contemporani sunt o fana inraita a lui Ion Tudor Iovian. Odata scriam mult...Si acum scriu...Pacat ca realitatea mi-a manjit sufletul si a lasat rani adanci ce ma impiedica sa fiu ce-am fost odata...
2 poezii, 0 proze
Khvaja Mohhamad Haviz
KHVAJA SHAMSUDDIN MOHAMMAD HAVIZ s-a născut în prima jumătate a secolului al XIV-lea în cetatea Șiraz. Născut din părinți săraci, datorită geniului său, este pe rând ocrotit sau urgisit de șahii vremii. Ajunge să fie cunoscut datorită distihurilor sale, din Egipt până în Kitai. Nemuritoare lui gazeluri sunt imnuri închinate dragostei si vinului.
1 poezii, 0 proze
Dorotea-Laura Ianc
M-am nascut la 17 noiembrie 1986, la Oradea. Am absolvit ciclul primar intre anii 1994-1998, la Scoala cu clasele I-VIII 'Andrei Muresanu', din localitate. Prima mea'creatie'am scris-o in clasa a treia(era un fel de basm-'Fat-Frumos cu ochiul de panseluta', de 4!!!capitole, fara nici o linie de dialog...) Gimnaziul l-am absolvit la Colegiul National'Mihai Eminescu', la o clasa cu predare intensiva engleza si am ramas tot aici la liceu, alegand profilul de bilingv-engleza. Am inceput sa scriu mai mult de pe la inceputul clasei a9-a, cand ma indragostisem iremediabil(cel putin, asa credeam eu pe atunci...) de un coleg de clasa. Nu imi pot defini stilul, nu prea am un model dupa care sa ma inspir, si un fapt pe care mi-l reprosez extrem de mult e ca nu citesc suficient. M-as bucura daca asa-zisele mele opere ar fi considerate postmoderne, cu toate ca simt ca multe ar mai trebui cizelate, in timp ce altele sunt poate prea cuminti si seci ca sa apartina curentului. Abia astept sa pot citi...
44 poezii, 0 proze
Vittoria Colonna
1490-1547 Descendentă a nobilei și puternicei familii Colonna, marchiză de Pescara, Vittoria Colonna este una din femeile cele mai culte și mai sensibile ale Renașterii italiene. Rămasă văduvă, și-a căutat alinarea în religie și în viața monahală, întreținând însă vii contacte cu cercurile intelectuale și religioase sensibile la reforma protestantă. A fost admirată și frecventată de personalități de primă mărime ale culturii vremii. Faima ei se datorează atât lui Michelangelo, care a nutrit pentru ea o prietenie superioară și o adâncă iubire spiritualizată și i-a închinat poezii ce sunt adevărate capodopere, cât și bogatei "Corespondențe" cu personalități ale vremii și mai ales volumului ei de "Rime". Publicate postum, acestea cântă iubirea pentru soțul mort pe câmpul de luptă și neliniștita sa înflăcărare religioasă.
1 poezii, 0 proze
Gary Soto
Gary Soto s-a născut în aprilie 1952 în Fresno – California. A fost interesat de poezie încă din anii liceului și a absolvit Colegiul din Fresno City, apoi Universitatea de Stat din California. Locuiește în California. Prima colecție de poeme, „Elementele din San Joaquin”, a câștigat în 1976 premiul internațional al Statelor Unite pentru poezie și a fost publicată în 1977. De atunci a publicat numeroase volume de poezie, între care „Un plan simplu” (2007), „Un soi de credință” ( 2003), „Colegiul Junior” (1997), „Noi poeme selectate” (1995), „Canto familiar / cântec obișnuit” (1994), „Odele vecinătății” (1992), „Curs de religie pentru acasă” (1991), „Cine va dori să ne cunoască?” (1990), „Păr negru” (1985), „Acolo unde săgețile lovesc” (1981), „Coada răsăritului” (1978). A mai scris nuvele: „Amnezia într-un district republican” (2003), „Iubitorul de poezie” (2001), „Moneda de 5 și 10 cenți” (2000) și un memoriu numit „Locuind deasupra străzii” (1985) pentru care a primit „American Book...
1 poezii, 0 proze
Luciano Erba
S-a născut la Milano la 18 septembrie 1922. A făcut studii de literatură franceză la Universitatea Catolică din orașul natal și după ce a rămas pentru un timp în străinătate (Elveția, Paris, S.U.A.) a fost profesor de literatură mai întâi în licee, iar acum predă la Universitatea din Verona. Prima carte de poezie se intitulează Linea K. (Guanda, 1951), fiind urmată de: Il Bel Paese (La Meridiana, Milano, 1955); Il prete di Ratanà (Scheiwiller, Milano, 1959); Il male minore (Mondadori, Milano, 1960); Il prato più verde (Guanda, Milano, 1977); Il nastro di Moebius (Mondadori, Milano, 1980); Il cerchio aperto (Scheiwiller, Milano, 1983); Il tranviere metafisico (Scheiwiller, Milano, 1987). A publicat și o culegere de povestiri: François (Il Farfengo, Brescia, 1982) și a alcătuit antologia tinerei poezii de după război (Quarta Generazione, ed. Magenta, Varese, 1954) împreună cu Piero Chiara. E traducător din poeți francezi (J. de Sponde, Blaise Cendrars, Pierre Reverdy, Henri...
1 poezii, 0 proze
Emilian Lican
Numele meu complet este Oniciuc Constantin-Emilian. Data nașterii: 05.05.1971 în municipiul Iași. Activitatea mea profesională nu are legătură cu literatura. Am fost pompier militar-Subofițer în cadrul Detașamentului Rădăuți al I.S.U. Suceava. În prezent sunt în rezervă, pensionat după 30 de ani de activitate. Debutul într-o carte tipărită a fost în antologia literară cu mai mulți coautori ,,Vise târzii" -2014, Editura Națiunea unde am semnat sub pseudonimul Emilian Lican. Cu acest pseudonim a apărut și prima mea carte personală de autor: ,,Şoaptele destinului", Editura Națiunea-2014. După publicarea mea în diverse antologii cu mai mulți coautori sub egida Editurii Națiunea în calitate şi de coordonator al antologiei ,,Lyrics et prosa", volumul I, Editura Națiunea, Bucureşti- 2015, am folosit numele real Emilian Oniciuc care mă reprezintă și în prezent. Am continuat coordonarea antologiilor ,,Lyrics et prosa" volumul al II-lea şi ,,Lyrics et prosa" volumul al III-lea cu îndrumarea...
144 poezii, 0 proze
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța. Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul...
87 poezii, 0 proze
Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...
37 poezii, 0 proze
Prima rană
de Blajan Anca
Dezbrăcați de ¨carapacea închisoare¨, Pierdem întunericul în sufocare În unde și forme vii. Captăm trăiri de fețe trecătoare Și rupem sforile de legături. Soarele ni se strecoară printre vene, Ne...
3 acte
de irina matei
primul act Prima rană este cea mai adâncă... următoarele sunt doar zgârieturi. Pentru a trece peste ele, avem nevoie doar de un impuls, motiv ce ne ridică sau coboară. Acesta este primul pas în...
(Un mare fluture roșu)
de Paul Păun
Un mare fluture roșu pâlpâia în apus și norii la poalele muntelui alergau ca o mare aprinsă, către cine știe care țărm sfărâmat, către cine știe care port în ruine. Pe vârful cel mai singur și mai...
O rană însemnată
de marius nițov
e prima tăietură profundă dovadă că nu mă tem de tăișuri un pumn prin oglinda iluziei din mână-mi curge un sânge din semne pe o mulțime de file hronicul faptelor ultimul cod al supraviețuirii negarea...
primă... primăvară
de george ionita
îmi reazem fruntea de urma ta ca o rană să mă odihnesc de primăvară de-această primă primăvară cînd ghioceii au rămas nedăruiți iar eu înot printre firele de iarbă mai verzi răsărite mai verzi...
Prima injuratura
de Neagu Romeo
Te rog scumpo, iute întinde mâna și pune degetul aici, pe rana mea mai înainte să cadă pe ea veninul din gura ta borșind, lacrimile-n două cu sare ale mele sau scuipatul tău deștept sofisticat și...
Prima lacrim-a zapezii
de mircea trifu
Eu sunt Lupul, stirpea mea se găseste doar în vis Alăptați la sâni de gheață de pe foile de scris, Avem toți aceiași rană și același dor de mamă O pădure de aramă și-un izvor de-un verde-nchis. După...
prima ninsoare
de Andrei Forte
❆ ne-am turat până la supraîncălzire de cum am ajuns la hunedoara dar nu ca la-nceput când mă lua furtuna pe sus fiindcă ia-tă-mă acum martor la prima ninsoare aka sfârșitul lumii de cum mă văd...
Prima Școală Românească
de Adrian Munteanu
Cu Anton Pann m-am așezat în strană Să buchisesc Psaltirea pe-ndelete. Aș fi rămas să-l văd cu nea în plete, Cu ochii-n zări și-n mâini c-o simplă pană. Îl știu. Oltean Vasile peste cete De tomuri...
Hrană pentru rana copiilor noştri
de Lorena Craia
cioburile mâinii tale învelesc în căuș bobul de grâu din care hrăneşti copiii trimişi pe front ei pun deoparte întuneric în ranițe şi câte-o felie de moarte pe care o înmoaie seară de seară la popas...
