"Pribegi..." – 677 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
VCVirgil Carianopol
Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984) a fost un poet român. Versuri avangardiste (Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica, traditionalista (Flori de spini, Elegii si elegii) si care exalta sentimentul national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri). Oltean de fel, strănepot, după mamă, al lui Iancu Jianu, născut la Caracal, în 29 Martie 1908, învață carte la "Liceul Ionită Assan" din urbea-i natală, până ce absolvă clasa III-a, când lasă baltă si învătătură și tot, și pleacă în lume, cu toate ca deabia împlinise patrusprezece ani. După ce trece timp de doi ani printr'o sumedenie de peripeții, este prins, când voia să treacă granita ceho-slovacă, întorcându-se acasă, pe scurtă vreme și ajungând după câțiva ani de pribegie, elev al Școalei de artificieri dela Arsenalul Armatei. Dragostea de libertate si de cultură îl subjugă, începându-si activitatea de scriitor cu deplin succes, dela întâii pasi, ieșind la iveală...
26 poezii, 0 proze
Pribegi...
de Alexandru Gherghel
Þiganii triști se duc mereu, Dar unde merg nici eu nu știu... Naintea lor e neclintit Un larg pustiu. Păgâni, dar blânzi, în suflet duc Plăpânde flori - melancolii - Culese tainic din amurg, În...
Pribegi
de Alexandru Gherghel
Þiganii triști se duc mereu, Dar unde merg nici ei nu știu... Naintea lor e neclintit Un larg pustiu. Păgâni, dar blânzi, în suflet duc Plăpânde flori - melancolii - Culese tainic din amurg, În...
Două pribegi...
de Dîrzu Andrei-Ovidiu
S-a aprins un chibrit, ascultă cum Înserarea naște alte suflete bipede A fost orbit și însuși Dumnezeu Atâta resemnare Nu demult, colcăiam lalolaltă cu viermii Și nu știam nimic, doar umedul pământ...
Două pribegi secunde
de Dîrzu Andrei-Ovidiu
S-a aprins un chibrit, ascultă cum Înserarea naște alte suflete bipede A fost orbit și însuși Dumnezeu Atâta resemnare Nu demult, colcăiam laolaltă cu viermii Și nu știam nimic, doar umedul pământ...
De ce?
de Maniceanu Valentin
Ani pribegi se desfășoară, Gânduri vii mi se perindă. Din întunecata minte Totul pare să se stingă. Se comprimă într-un haos Visul sumbru, schimbător. Universul este veșnic, Trupul este muritor....
O alta toamnă...
de cretu-rosca draguta
vremea posacă alungă hoinarii ce pribegi colindă prin lume, vântul nemilos ,biciuie frunzele moarte le adună,le-mpraștie, și-n lume le alungă. Copacii stau triști, dezgoliți toți de frunză,...
Haiku
de Ion Cuzuioc
ursiți de soartă – într-un palton cu molia pribegi prin lume *** mierea de salcâm – placă memorială pe copacul uscat
Adevărații cuceritori
de Walt Whitman
Bătrâni fermieri, pribegi, lucrători (nu importă cât de încovoiați sau schilozi), Bătrâni marinari care ați scăpat din multe, primejdioase călătorii, din furtuni și naufragii, Bătrâni ostași din...
Oracol
de Adam Alin Dacian
Oracol ce astepti, multimi de suflete pribegi pe-aici, spune-mi ce vrei sa indeplinesti o simpla dorinta: copil din nou, sa devin, sa cresc, sa tanjesc dupa mama si tata, dupa soare si adevar, dupa...
\"visul unor simfonii de vara\"
de Felix Onofrei
spațiul viorii, neconvenționalitate și mister alături de oameni pribegi ce-și caută hrana sufletului: acorduri de clape, suflători, vioare, voci ce live etalează \"visul unor simfonii de vară\"....
apus
de omul din carligi
Picuri de sânge se preling Din rana sângerândă. Cocori pribegi se-opresc privind O viață pâlpâindă...
Rai
de Lucian Preda
M-as intalni in cer cu tine Sa luminam potecile de aur, Fluturii pribegi sa-i alergam Pana la nasterea curcubeelor.
Speranta, iubire si vis
de radoi anca alexandra
Intr-o zi voi pleca la drum cu o legatura pe bat. Voi pribegi prin lume cautand Visul, marele vrajitor Cautand sa-i fiu ucenic si sa-nvat Sa mangai stelele si sa zbor ca vantul calator... Multumita,...
Ce îmi făcuși măicuță când îți fuse
de Adrian Munteanu
in vitro 49 ce îmi făcuși măicuță când îți fuse să lași pe noi bicisnicii povara să ne târâm pribegi prin gări ocara supuși de scârbe zdrențuiți de tuse iar eu cel viu nu am decât amara nevolnicie...
poem 4
de Carmen Nicoara
Trait-a inima-mi un inselator vis, Dar ochii-mi pribegi la timp i-am deschis; Am sa-mi leg inima cu lanturi, Apoi voi sapa si niste santuri, Pamant peste ea am sa batatoresc, Spini si umbre o sa...
Idilă
de Natalia Negru
Străbate văi întregi Zefirul blând și cald, Iar ei plutesc pribegi Prin valuri de smarald. Șoptesc... de mâni se prind, Iar ce nu intră-n grai, Le-o spune strălucind Răsura de pe plai... Din taine de...
Camera goala
de ada nica
Vântul adie ușor... afară cerul se zbate să ne arate cum vor pribegi curând, pe tâmpla noastră și pe câmp, albi, fulgii de zăpadă. Dar înăuntru nu e ca afară e cald, deși e gol acum, la ceas târziu...
tablouri suprapuse
de Anisoara Iordache
înfometate priviri- răpitoarele harpii de-ajuns să sughițe spre a străpunge miezul pietrelor cu înverșunarea ciulinilor pribegi printr-o dimineață de aprilie soarele-n exil pare o ceapă sunetele unui...
Ridica-te cu mine
de mircea trifu
Eu nu mai vreau miros de lumânare, Las huma asta și pribegi destine Și crucea-ngenunchiată la picioare, Doar aripile-mi iau închise-n mine. Iubito ia-ți lumina ta în palmă Și îți voi da o aripă...