"Poate septembrie..." – 20447 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
CPCesare Pavese
1908 - 09 septembrie se naște la Santo Stefano Belbo (Cuneo), în apropiere de Torino, fiul lui Eugenio Pavese, funcționar la Tribunalul din Torino și al Consolinei Mesturini, ce provenea dintr-o familie de comercianți bogați. 1915-1926 - studiile la Torino; spre sfârșitul acestei perioade începe să-i citească pe D'Annunzio, Papini și scrie primele versuri. 1926-1929 - student la Universitatea din Torino, Facultatea de Litere și Filozofie. Studiază cu pasiune literatura clasică și engleză, începînd să fie interesat și de literatura americană cu gândul la o bursă la Columbia University, bursă pe care n-o va obține niciodată. 1930 - își susține lucrarea de diplomă, dar nefiind înscris în partidul fascist, nu poate deveni asistent la Universitatea din Torino. Predă ca suplinitor latina în afara orașului Torino. 1933 - se înscrie în Partidul Național Fascist și astfel poate deveni profesor suplinitor de italiană chiar la liceul la care a studiat și el, în Torino. Colaborează la editura lui...
7 poezii, 0 proze
MGMihail Gălățanu
Mihail Gălățanu (n. 11 septembrie 1963, Galați) este un poet român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Mihai Gălățanu s-a născut la 11 sept. 1963 la Galați. A terminat Universitatea de Fizică-Matematică, în 1988. A absolvit școala postuniversitară de Relații Internaționale (Paris, 1994-1995). Bursier al Guvernului francez și al Comunității Europene (2004-2005). A fost membru al cenaclului Universitas. Primul premiu literar (infantil, așa cum a și rămas autorul pînă în ziua de azi): pentru monolog literar, tabăra de la Ștefești-Prahova, in 1972, la 9 ani. Debut: poate fi considerat oricare din poemele publicate integral (toamna lui 1982) la rubrica DILIGENȚA POȘTALÃ din revista Cronica, cu recomandarea lui Emil Brumaru – sau chiar în LUCEAFARUL (1980-1981) de poetul Geo Dumitrescu. Debut (cu un grupaj mai amplu): 12 decembrie 1983, în SLAST (Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului, condus de Ion Cristoiu, cu o prefață de Alex Ștefănescu, chiar în preziua morții...
6 poezii, 0 proze
VMVictor Valeriu Martinescu
Victor Valeriu Martinescu (n. 16 septembrie 1910, Craiova - d. 1994), cunoscut și sub pseudonimele Marele Contemporan și Delombra, a fost un scriitor român avangardist și un avocat, cunoscut pentru detașarea sa față de orice grup sau dogmă avangardistă. A colaborat la o singură revistă - Meridian. Bibliografia integrală a operei sale este, pentru moment și poate pentru eternitate, pierdută, majoritatea edițiilor fiind mari rarități. A scris poeme și proză experimentală (de pildă, anti-romanul "Cocktail"). În 1950, sub pseudonimul Haiduc, a trimis la Paris un manuscris cu poeme intitulat "România, țara mea". Volumul publicat la Paris sub îngrijirea lui Virgil Ierunca, în colecția "Caiete de dor" nr. 10, a stârnit mare vâlvă. Securitatea nu a reușit să-l identifice pe autor până în 1957, când soția acestuia a destăinuit unei foarte bune prietene cine se ascundea sub pseudonim. Arestat și supus presiunii, a mărturisit adevărul la Securitate. A fost ridicat de pe stradă și dus la...
2 poezii, 0 proze
MDMarin Corneliu Dobre
In plin razboi mondial, pe 11 septembrie 1941, in casa tâmplarului Ionita, de pe malul lacului Tei din Bucuresti, aparea al cincilea copil. A fost dorit? n-a fost? Cert este ca odata venit pe lume a fost rasfatatul familiei: Bebi. Primele amintiri legate de copilarie sunt din timpul refugiului la adapost, de teama bombardamentelor din anul 1944, purtat de sora sa Lili, cu sapte ani mai mare. Desi in poeziile sale copilaria apare ca un paradis pierdut, aceasta stare de fapt a durat foarte putin, intrucât familia a fost lovita dezastruos prin moartea intâiului nascut - Gogu, la nici nouasprezece ani. Nu mult dupa aceasta a cazut, rapusa de durere si mama - Steluta. Tragedia familiei s-a repercutat dureros in inima copilului de nici unsprezece ani, marcându-i intreaga viata. Urmarile razboiului, privatiunile micilor meseriasi in contextul anilor ^50, au inrâurit si ele viata interioara a scolarului si liceanului Corneliu. Dar tocmai aceste necazuri poate ca l-au si fortificat, reusind sa...
52 poezii, 0 proze
NANataliea Albu
M-am nascut pe plaiuri mioritice, in lunca Siretului, intr-o casuta umbrita de doi tei si coama dealurilor in care m-am simtit toata copilaria o printesa... Am aparut pe lume intr-o zi de 13 septembrie, o zi insorita imi povestea mama, ajunul sarbatorii satului "HRAMUL SFINTEI CRUCI" N-am nascut ametita de mirosul cozonacilor si de parfumul strugurilor din bolta casei. Poate ca cele mai frumoase amintiri vor ramane din perioada copilariei... o spun si acum, copiii nascuti la tara nu sunt robotizati, au o lume de basm, mai pot avea acces si-acum la ea. Le-am dat mult de furca parintilor mei, n-am avut frati, dar traiam in lumea mea imaginara cu printi si printese, cu feti frumosi si zmei, m-au pierdut de la 3 ani, fugeam unde erau copii, ma ascundeam in rondurile de flori si o data m-au recuperat disperati abia spre dimineata, adormisem intre flori asteptand sa apara Faf frumos... O LUME DE BASM! pat de flori si bolta instelata, ce paote fi mai frumos? Aceasta e partea frumoasa a...
7 poezii, 0 proze
ISItalo Svevo
Italo Svevo (n. 19 decembrie 1861, Trieste — d. 13 septembrie 1928) este pseudonimul literar al lui Ettore Schmitz, scriitor italian. Italo Svevo s-a lansat ca scriitor în 1880, publicîndu-și adesea operele în foileton, în cele mai importnate ziare triestine. A avut norocul să fie meditat la limba engleză de însuși James Joyce de la care a "furat" arta scrierii romanelor. Intelectual cosmopolit și psihanalist amator, Italo Svevo se circumscrie curentului verist, devenind unul dintre cei mai importanți prozatori italieni. Poate cele mai cunoscute scrieri ale sale sînt cele trei romane, O viață (1892), Senilitate (1898) și Conștiința lui Zeno (1923), ansamblul operei sale fiind completat de numeroase nuvele, scrieri autobiografice, epistole și o piesă de teatru. Prospețimea stilului său, situată în antiteza curentului rigorist dominant în literatura italiană, a făcut ca puțini contemporani să-i recunoască geniul creator, abia în ultimii ani ai vieții Svevo cucerind notorietatea...
1 poezii, 0 proze
GLGatien Lapointe
Poète, professeur et éditeur (Sainte-Justine-de-Dorchester, 18 décembre 1931 -- Trois-Rivières, 15 septembre 1983). Surtout connu pour son Ode au Saint-Laurent, il est aussi l'auteur d'une oeuvre abondante regroupant une dizaine de recueils. Il étudie d'abord au Petit séminaire de Québec, puis à l'École des arts graphiques de Montréal et à l'Université de Montréal, où il obtient une maîtrise en littérature. Il publie Jour malaisé en 1953 et Otages de la joie deux ans plus tard. Il voyage ensuite en Europe de 1956 à 1962 et suit des cours au Collège de France et à la Sorbonne. En 1962, on lui décerne le prix du Club des poètes pour Le Temps premier. De retour au Québec, il mérite le prix Du Maurier, le prix de la province de Québec et le PRIX LITTÉRAIRE DU GOUVERNEUR GÉNÉRAL pour l'Ode au Saint-Laurent, parue en 1963. Il est à nouveau récipiendaire du prix de la province de Québec en 1967 pour Le Premier Mot. Il enseigne alors au collège militaire, à Saint-Jean-sur-Richelieu. Il...
28 poezii, 0 proze
Alice Lemieux-Lévesque
Alice Lemieux-Lévesque était une écrivaine québécoise née à Québec le 23 septembre 1905 et décédée dans la même ville en janvier 1983 à l'âge de 77 ans. Femme poète et journaliste québécoise, elle vécut plus de vingt-huit ans aux États-Unis. Alice Lemieux-Lévesque fit ses études secondaires chez les Ursulines, reçut ensuite une formation d’infirmière au sanatorium Prévost de Montréal et séjourna en Europe (1929-1930). Après son mariage en 1935 avec le poète franco-américain Rosaire Dion-Lévesque, elle s’installa à Nashua, New-Hampshire où elle vécut jusqu’en 1964. Elle publia son premier recueil « Heures effeuillées » à Québec en 1926. Le second recueil, « Poèmes » (Montréal, 1929), lui valut le prix David ex aequo avec Simone Routier, auteur de « L’immortel adolescent ». Grâce à ce prix, elle partit étudier à la Sorbonne en 1930. Cette même année, elle obtint le premier prix de la Société des poètes de Lyon. De retour au Québec, elle collabora à plusieurs périodiques : Revue moderne,...
27 poezii, 0 proze
MFMaurice Fombeure
Maurice Fombeure, né à Jardres (Vienne) le 23 septembre 1906 et mort à Paris le 1er janvier 1981, est un écrivain et poète français. Issu d\'une famille d\'agriculteurs du Poitou, il fit ses études au collège puis à l\'École normale de Poitiers. Poursuivant ses études à l\'École normale supérieure de Saint-Cloud, il fut ensuite professeur de lettres dans des lycées parisiens, mais resta toujours très attaché à sa région natale. Très actif dans les milieux littéraires de la capitale, il a obtenu le Grand Prix de poésie de la Ville de Paris en 1958. Un musée lui est consacré à Bonneuil-Matours. On y retrouve des originaux de ses œuvres ainsi que de nombreux effets personnels de l\'écrivain. Œuvres Images de la nuit (Sagesse, 1935) Les Moulins de la parole (La Hune, 1936) Bruits de la terre (Debresse, 1937) Maléfices des fontaines (Feuillets de l\'Îlot, 1939) À pas de souris (Carnets de l\'oiseau-mouche, 1939) Chansons du sommeil léger (Debresse, 1941) D\'amour et d\'aventure (Debresse,...
1 poezii, 0 proze
RGRené Ghil
René François Ghilbert, dit René Ghil, né le 27 septembre 1862 à Tourcoing et mort le 15 septembre 1925 à Niort, est un poète "instrumentiste" et "scientifique" français. Salué par Mallarmé en 1885 dès son "volume d'essai", il rompit avec lui en 1888 sur la question de l'Idéalisme, auquel il opposait un matérialisme métaphysique inspiré de Darwin et du bouddhisme : il apparaît dès lors comme l' "adversaire du symbolisme" et de la "poésie égotiste". De 1887 à 1892, il dirigea les Écrits pour l'Art, première revue et premier groupe d'avant-garde de l'histoire ; puis il poursuivit son œuvre en solitaire, proche autour de 1900 de certains milieux anarcho-syndicalistes, encourageant les débuts d'un auteur comme Charles Louis Philippe. En décembre 1913, quelques jours avant Apollinaire, il enregistra aux "Archives de la Parole" son "Chant dans l'Espace" qui contient ce vers résumant toute sa conception du monde et de la poésie : Ma pensée est le monde en émoi de soi-même. L'œuvre poétique...
1 poezii, 0 proze
Poate septembrie...
de Ioan Grigoraș
- Te-aștept cu mere coapte-n toamna asta, Septembrie aleargă prin livezi Ca un copil ce-ntârzie la școală... Iubite, în curând se-aștern zăpezi Și încă n-ai venit... Mi-e dor de tine, Am încetat...
am avut odată bunuri mobile și servitori și păuni și prin decret dreptul de a scrie și de a comunica cu familia și prietenii
de Bogdan Geana
aș mai fi adăugat ceva, ceva care se cere urmat de altceva și de altceva și de altceva și tot așa până când răsărea soarele pe alt fus orar și iartă-mă dar mă grăbesc mă simțeam responsabil cu un...
Despre 11 septembrie
de valeria tamas
Despre 11 septembrie se poate scrie doar cu durere penita lasa in urma lacrimi si gandul intotdeauna va fi cernit dedesupt vor fi insa intotdeauna aceeasi oameni vii , iubiti, adorati oamenii inchisi...
ce vreau să fac astăzi
de Ottilia Ardeleanu
să scriu despre tine cum îți pliai mâinile cum tăiai aerul în fâșii mărunte niște dâre de levănțică felinele țineau o vreme adulmecând după tine se risipeau în spații necunoscute orașul rotea ca o...
Note septembrie 2017
de serban georgescu
Drepneaua neagră (confundată adesea cu rândunica) - poate petrece 2-3 ani numai în zbor: doarme în zbor, se reproduce în zbor (!), se hrănește în zbor (Ovidiu Bufnilă, purtător de cuvânt SOR în...
ninge în septembrie
de andrei gratiela
Așteaptă-mă. Noaptea Poate fi iad Sau paradisul rămas pe întuneric. Mușcă din mine cu poftă. Desfă-mi carnea de pe coapse Brutal. Pulverizează-mă Și-o să cad ca o ninsoare peste orașul ăsta împuțit.
Despre dana razboiu fericire Tango Tuca femeie 5 septembrie,,,,,,,,
de Ioana scrie
Si te iubesc femeie , poate ma auzi , ii esti frumoasa si scumpa inimii mele , imi esti calda ca o plapuma cusuta la unison in siraguri de ate viu-colorate precum bracirile , imi esti de un ocru...
27 septembrie albastru indigo
de Mihai Leoveanu
dacă timpul dinlăuntrul fiecăruia - proba la care suntem supuși – durează numai atât nu cumva recunoscându-și vina Marele Maestru aspiră continuu să-și corecteze eroarea ? poate că moartea însăși nu...
răceală de septembrie
de Murza Narcis Ioel
în acea zi de septembrie frigul escalada zidurile ni se cățăra pe umeri asemenea unei maimuțe sălbatice înghesuiam în inimi haine friguroase poate-poate răceala suind vertebrele treaptă cu treaptă va...
2 Septembrie
de Maria Prochipiuc
Numele acestei zile poartă diferite forme: culoarea mării întruchipând privirea peste arșița acestei veri, sensibilitatea unora ascunsă dincolo de cuvinte interiorizând gesturile, mimând sentimentele...