"Poate că totuși ai început să pleci" – 20449 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
SLserban dacia lavinia
E greu sa iubesti cand nu esti iubit Stii ca esti viu dar simti c-ai murit Incerci sa te minti ca poate totusi te iubeste Dar nu intelegi de ce mereu te raneste Tu cauti o iubire perfecta, T-i se pare ca a ta e mult prea defecta Dar iubirea ce-o cauti nu exista, Si nu are rost sa fii trista Iubeste ce ai, ce vezi, ce simti Si nu incerca in zadar sa te minti Iubirea ce-o cauti n-ai s-o gasesti Si ce daruiesti, inapoi nu primesti Dar si cand se intampla sa crezi ca ai gasit-o Iubirea pe care mereu ai dorit-o Fii fericit atat cat o ai Primeste dar nu uita sa si dai! Si cand va pleca lasa usa deschisa Chiar daca inima ta e distrusa Ca alta iubire pe ea va intra Si viata si inima-ti va lumina!
1 poezii, 0 proze
FNFoias Nicoleta
Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu altfel decat ceilalti , sa fac ceva nebunesc si nemaivazut , sa imi las sufletul sa exalte si sa-mi domolesc pasiunea prin ratiune . Traim unii langa altii si avem impresia ca ne stim pe dinafara, dar de fapt fiecare dintre noi e un strain . Cu toate ca odata destainuite , gandurile isi pierd esenta si devin banalitati , m-am gandit totusi ca intr-un colt de lume exista poate o singura persoana , care trecand peste cuvinte va intelege ce vreau sa spun . OM SINGUR , ai grija de tine !!!
4 poezii, 0 proze
SDslavu diana
.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț
90 poezii, 0 proze
GEGusa Monica Elena
M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?
16 poezii, 0 proze
PANUTA ADRIAN
TRAIESC IN CAPITALA COMUNISTA DIN MIJLOCUL EUROPEI DAR TOTUSI IN AFARA EI, SUNT STUDENT MEDIC LA ANUL V, PINA IN CLASA XII TOT TIMPUL LIBER DACA NU ERAM BEAT SCRIAM POEZIE IAR DACA ERAM TOT SCRIAM ACUMA SCRIU NUMAI CAND E ZIUA PRIETENII MELE SAU ALTA ANiVERSARE POATE DEA ACEEA CA NU MA POT EXPIMA kLUMEA IN PROZA VEDETI SI DUPA CONTINUTUL BIOGRAFIEI.
2 poezii, 0 proze
LULudwig Uhland
Johann Ludwig „Louis“ Uhland (n. 26 aprilie 1787 în Tübingen; d. 13 noiembrie 1862, Tübingen) a fost un poet, filolog, jurist și om politic german. Tradus la noi în colecția „Cele mai frumoase poezii”. Poeziile sale prezintă unele caracteristici ale romantismului (predilecția pentru temele medievale), dar nu poate fi totuși clasificată ca atare. *** Johann Ludwig „Louis“ Uhland (* 26. April 1787 in Tübingen; † 13. November 1862 ebendort) war ein deutscher Dichter, Literaturwissenschaftler, Jurist und Politiker. Johann Ludwig Uhland wurde am 26. April 1787 in Tübingen, im Herzogtum Württemberg, geboren. Sein Stammbaum lässt sich bis ins 16. Jahrhundert zurückverfolgen. Er entstammt einer renommierten Gelehrtenfamilie. In Tübingen lebte die Familie Uhland, seitdem der Großvater Ludwig Joseph als Professor der Theologie an die Universität berufen worden war. Ludwigs Vater war Universitätssekretär. Seine Mutter galt als fürsorgliche und gutmütige Frau. Ludwig verbrachte seine Kinderjahre...
1 poezii, 0 proze
Burghelea daniela
Sunt un om ca oricare,cu suflet,cu vise,cu dureri si cu bucurii marunte de-altfel,multumit de tot si suparat pe toate,cu un eu zburlit a nedreptate si totusi invins de neputinta de a fi zeu.Sunt un om ca fiecare, cu un nume cat se poate de comun,cu un miez de viata putin uscat,putin ranced,dar cu destula seva care-mi da putere si pofta de a trai,alaturi de familia cu care m-a binecuvantat Cel de Sus.In curand voi rosti cu mandrie ca am 46 de ani,cu doar 25 pe cartea de munca,incercand cateva locuri de munca ca si contabil(ceea ce fac si acum).Candva am mai avut tentative de publicare,naive ce-i drept dar care au ramas doar atat.Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp chiar si atat.
33 poezii, 0 proze
DTDarjan Tanta
Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. Preluată pentru că mi-a plăcut mult din biografia Dianei Slavu.
75 poezii, 0 proze
GSGaspara Stampa
1523-1554 Poate cea mai însemnată poetă a Renașterii italiene, Gaspara Stampa se naște la Padova, într-o modestă familie de negustori. După moartea tatălui se mută cu familia la Veneția, unde face studii literare și muzicale temeinice, devine în scurtă vreme o poetă și o cântăreață dintre cele mai apreciate de societatea cultă a vremii. Admirată și pentru frumusețea ei, a dus, pare-se, viața rafinată și libertină a marilor curtezane ale vremii, nutrind însă o mare și constantă iubire pentru contele Collatino di Collalto, senior de Treviso și poet, amant necredincios, care i-a inspirat întregul canțonier. Rimele sale, elogiate în epoca Romantismului ca expresie spontană a talentului și a unei pasiuni mistuitoare realmente trăite, poartă totuși amprenta culturii literare a vremii, eliberată doar de excesele intelectualiste.
1 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Poate că totuși ai început să pleci
de Cojocaru Ramona
Ideea era să rămânem împreună, ca lumea să ni se închine și să se sperie că am crescut mari. Și după ce s-ar fi întâmplat asta, fiecare să își vadă de drum și să râdem că avem nervii mai tari decât...
surpriza
de dan stancu
- chiar crezi ca vorbesc serios? - sigur! cum altfel ai putea sa vorbesti si de ce ai nu ai face-o? - poate ca am vrut sa vad pana unde mergi .... - cum adica? - adica, poate ca am vrut sa vad cat ai...
E prea devreme, ca să mă uit în oglindă
de vasiliu raluca elena
Mă doare capul, mi-e sete și nu m-am obișnuit cu lumina, care-mi chinuie ochii. Unde-s ochelarii de soare? Tu , de ce zâmbești? Sunt zburlită!? Căldura asta mă lasă fără vlagă. Simt că mă târăsc pe...
Tati
de Caragata Cristiana Oana
Eram doar eu cu tine-n casa aia, tu văruiai în cameră ca un zugrav în loc să-ți îngrijești pacienții, mie mi-era frică să mănânc singură în bucătărie că văzusem un film de groază în seara trecută....
Aripi frânte, zbor regăsit
de Veronica Piperan
Stau pe malul mării, departe de tine, de vocea ta, de orice ține de ființa ta prea stranie pentru a putea să o înțeleg vreodată. M-ai rănit atât de tare, am numai cicatrici dureroase lăsate de...
Ce mi-ar mai rămâne...???
de Nelia Viuleț
E noapte. E atâta întuneric. Dibui prin cameră căutând pe cineva. E prea mult loc în camera asta. Și nici o suflare vie. Doar eu și întunericul. Aș aprinde lumina, dar mi-e frică să nu văd camera...
Caietele Dariei - fragment
de daria caza
Caut un dicționar, dau jos un rând întreg de cărți, un roman al lui Eliade îmi atrage atenția, „Doisprezece trandafiri”, când am citit cartea asta? o deschid, între file, o hârtie împăturită, scrisul...
Hieroglifele umililor
de Emil Iliescu
Hieroglifele umililor - Așadar, te-ai hotărât să pleci? - Narcis, întotdeauna vine vremea să plecăm undeva, spre ceva la care am tânjit toată viața, și tu, ca jurnalist care ai bătut drumurile în...
despre câțiva dintre copacii pe care-i găzduiesc la mine
de Adina Ungur
Poate pentru că am crescut într-o curte sub bolta celui mai frumos copac pe care l-am văzut vreodată sau poate, nu! Dar îi iubesc și îi port cu mine! Copac Fremătând Eu trăiesc în pământ și sunt...
Eva Adam despre Eva Adam
de Mihai Andreea
Să zicem că personajul meu principal s-ar chema Eva. Chiar Eva Adam. Într-o bună seară, întinsă în patul ei de-acasă, cu un străin în spate, o blondă planturoasă și cu picoare lungi își fuma...