"Plutește!" – 8783 rezultate
0.01 secundeMeilisearchBuzoi Cornelia
Cred ca sunt ceea ce multi ar numi inca o victima a conditiei umane care este intr-o permanenta cautare de liniste si echilibru sufletesc... Eu insa,probabil m-as defini printr-o singura sintagma:"un fir de praf de 18 ani ce inca pluteste in aerul vietii"...
32 poezii, 0 proze
Eugenia Vasiloae
Sunt vantul care adie bland peste orasul adormit,sunt crivatul puternic ce rascoleste zapada in miezul iernii,sunt uraganul care zdrobeste totul in calea sa,sunt briza marii intr-o seara de mai...sunt copilul trist care priveste pentru ultima oara la gradina copilariei sale,sunt fata care viseaza la dragoste,sunt femeia care si-a pierdut visul si incearca sa il regaseasca...Sunt planeta al carei soare s-a stins si care pluteste in deriva...
6 poezii, 0 proze
Andreea Maresi
Condeiul imi este prietenul de nadejde, cel ce ma intelege si ma apara din mrejele lumii. Am realizat cu stupoare ca viata te face sa plutesti, dupa care iti pune piedica. Versurile ma indruma sa meditez, creatia imi deschide ochii spre lumea la care visez. Doresc doar sa-mi croiesc un drum, sa scap din ghearele ce nu-mi dau pace, prin puterea cuvintelor. Lectura placuta, astept sfaturi, pareri, critici. Multumesc
47 poezii, 0 proze
marin preda
Romancier Se naste în 1927, in judetul Teleorman, la Silistea-Gumesti, în familia lui Tudor Calarasu Termina în sat sapte clase si, între 1937-1940, este elev la Scoala Normala din Abrud, continuata la Cristuru-Odorhei si, dupa aceea, la Bucuresti. Ia examenul de capacitate, dar renunta la scoala E functionar la Institutul de Statistica, face corectura la Timpul, unde debuteaza în 1942 cu schita Pârlitu. Încurajat, publica apoi proza si e remarcat de Eugen Lovinescu la cenaclul Sburatorul În 1948, debut editorial: Întâlnirea din pamânturi. Tânarul nuvelist plateste, si el, tribut realismului socialist, ca majoritatea scriitorilor din perioada "dictaturii proletariatului" (Desfasurarea s.a.) Prima sa capodopera este Morometii (vol. I- 1955; vol. II-1967), carte care a fost apoi ecranizata A mai scris romanele: Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic, Delirul, precum si a doua capodopera Cel mai iubit dintre pamânteni (1980), dupa care a fost gasit mort, în camera sa de creatie de la...
5 poezii, 0 proze
Bogdan Leonescu - Amaretto
înainte de orice, trebuie să îți mărturisesc că bogdan leonescu este un pseudonim. din motive pe care aș prefera, firește, să nu le divulg, ar fi minunat ca numele meu adevărat să nu îți influențeze opinia asupra textelor mele. îți pot spune despre mine că am 29 ani, am terminat o facultate de stat, la bucurești, în 2007 și un masterat la o universitate străină; iar dacă ai crescut în cartierul meu, asta e mare lucru. mă mișc destul de mult prin țară, iubesc literatura nordică și cea americană dar descopăr, de la an la an, că nu voi avea timp, în cele cîteva decenii ce mi-au rămas aici, să citesc nici a zecea parte din cît mi-aș dori. îmi place să spun despre mine că trăiesc din poezie, fiindcă lucrez în departamentul de relații publice al unei companii și nu ratez vreo ocazie de a estetiza interacțiunile cu toate tipurile de public ale organizației ăsteia, care mă plătește suficient cît să tac mîlc cînd șeful nu are dreptate dar ține musai să aibă. urăsc compromisul ăsta de mor și aș...
4 poezii, 0 proze
D.N.
Sunt un romantic incurabil, iubesc muzica, poezia si serile de vara si de toamna in care armonia si emotia plutesc impreuna. Sunt un visator, dar un visator cu picioarele inradacinate.
8 poezii, 0 proze
Albu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
A.V.
Am deschis ochii spre lume într-o oarecare zi de luni. Desi m-am nascut cu acordul parinților, am plans în semn de protest fata de cruzimea cu care am fost "integrata" în respectabila societate. Am urmat scoala generala fara prea multe proteste și m-am trezit în liceu.Mi-am petrecut cei 4 ani de "liceana" visand și aspirand la titlul de studenta fara sa fac insa nimic concret pentru ca visul sa devina realitate. Am ajuns și studenta, am fost și absolventa și acum, ironia sortii, sunt salariata...Toata viata mea de pana acum s-a desfasurat cu acordul parintesc cu care am si intrat în viata. Spre mirarea mea înca traiesc, deci atat.
1 poezii, 0 proze
Gusetu Sergiu
Portret Sunt indiferent cu prostia, Subestimez agonia Mă joc cu ironia, Am un suflet arid Aripi frânte Trăiesc în vid, Iubirea a încetat să mă încânte Am uitat să zbor Plutesc pierdut, ca un nor Iubirea nu e pt minți complexe Care văd dincolo de aparențe, Inhibat de un sentiment necunoscut De un chin neîntrerupt, Erup cu violență Lipsit de cadență, Privat de fericire Uitat în nemurire Lipsit de un strop de iubire, Sunt un portet În culori moarte Drogat cu vise Și idealuri deșarte, Nascut pe 08 04 1990, la falticeni jud.Suceava, un adolescent ce imbratiseaza cuvintele ca pe niste prieteni dragi.
3 poezii, 0 proze
Popescu Balaban Ștefan
Uneori mă întreb dacă sunt eu cel ce cântă la chitară, cel ce peste hopuri vrea să sară, sau cel ce se ascunde în cămară gândind că pe geam o să sară, doar să nu fie prins mâncînd dulceață goală, sau, sau... sunt eu cel ce gândește la cele ce altul le pățește?
34 poezii, 0 proze
Plutește!
de Ciprian Ciuciu
m-am obișnuit să plutesc. o fac ziua, când plouă, sau e soare o fac noaptea, când cei care nu plutesc ca mine, plutesc împreună. așa sunt acum. sus. și dacă te uiți în sus... vezi ceva? acolo sunt...
plutește haotic moartea nedumerită
de Eugenia Reiter
totul e la vedere ca într-o întâlnire de flagrant delict. e unul din lucrurile acelea cu zâne și prinți unde unii dispar ca să apară în capitolul următor însoțiți de mulți pitici. intotdeauna mi-au...
plutește în aer...
de Macovei Costel
ghilotina își oglindește rugina în ochii trecutului întrebându-se smerit: eu pe cine contez? iubirea e o altă formă de foame cu cât iubești mai mult cu atât mai mult ai vrea și foame tot îți mai e...
Cine plutește
de Dragos Farmazon
Mă ridic și plec pe drum șerpuit fără să cad mă ridic mereu frunză plecată din creangă într-o toamnă pe-o adiere de vânt Cine plutește cine plutește Am amețit de atâta plimbat printre anotimpuri...
Noaptea plutește...
de Amanda Spulber
Noaptea plutește ca un voal de mătase, Lunecă frântă și-odihnește pe case; Tăcerea vibrează-n suspin de vioară Și luna-i oglindă cu chip de fecioară. Stele timide se adună în salbă, Doi ochi însetați...
Cineva grav pluteste deasupra tuturor
de Stamate Palnie
Las Cezarului ce-i al Tezaurului cu Closca cu puii de argint si solzi de ebonita pura Intamplare E bonita senorita cafeaua mai aduceti vreo doua cuburi de zahar tos intors din expeditiile martiene,...
dierna care pluteste
de sanda dan ion
Dierna care plutește... Când am plecat pe mare în marș, din portul turistic Tomis, cu grupul de nemți, cu ’’Dierna’’, abia îl amenajaseră ca vapor marin de agrement. Părea vapor de vapor, luxos și...
pe sânge îmi plutește un ceas
de ștefan ciobanu
mă trezesc dimineață ca și când am ieșit după ce am stat secunde bune sub apă la fix pentru a vedea lucrurile cum se materializează privirea este neclară aerul este încă acvatic iar ora potrivită de...
un punct care plutește
de Ciupureanu Dan
aud culorile cum își schimbă nuanțele simțul olfactiv lucrează la turație maximă absoarbe parfumurile tari și le prelucrează ca un violonist care cântă după ureche îmi aud cele mai îndepărtate...
Nud sub constelații
de Cezar C. Viziniuck
Plutește prin noapte ca o idee neînțeleasă, trupul ei desface umbrele din apă, și fiecare clipă o atinge cu o mână de lumină. Cerul se pleacă peste valuri, ca un gând care se teme să cadă, iar...
