"Pas după pas îmi voi urma cărarea" – 12682 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
OHOvidiu Hurduzeu
S-a născut în București la 12 iunie 1957 din tată bănățean și mamă moldoveancă, ambii părinți de profesie geologi. După absolvirea în 1981 a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, secția engleză-franceză a lucrat ca profesor la țară, în satul Vintileanca de lângă Mizil. În 1983 a devenit redactor la Editura Politică (actuala editură Humanitas) unde s-a ocupat cu traduceri din/în limba engleză. În 1988 părăsește definitiv România și se stabilește în SUA. * (Din "Istoria Literaturii Române Contemporane 1941-2000" de Alex Ștefănescu): "Este remarcat de SLAST (în 1982), de Viața Românească (în 1984), dar publicarea primei sale cărți se amână sine die. Ca aspirant la condiția de scriitor, stă multă vreme în anticamera întunecoasă în care stăteau, în deceniul nouă al secolului trecut, toți tinerii talentați, dornici să debuteze. În 1986 face un prim pas în această direcție, fiind prezent cu două povestiri în volumul colectiv Debut ’86, publicat de Editura Cartea Românească. În 1988 îi...
1 poezii, 0 proze
GMGeorge Meniuc
George Meniuc (n. 20 mai 1918, Chișinău - d. 8 februarie 1987) a fost un poet, scriitor și traducător din Republica Moldova. A debutat în 1934 în revista societății \"M. Eminescu\" din Chișinău, precum și în revista \"Pagini basarabene\". A absolvit liceul \"M.Eminescu\" din Chișinău în 1937, după care și-a continuat studiile la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filozofie (1937-1940), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Petre P. Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian și pe alții. A debutat în volum în București, în anul 1939, cu placheta de versuri Interior cosmic, urmată în 1940 de volumul de eseuri Imaginea în artă. În 1940, după absolvirea facultății, George Meniuc s-a reîntors la Chișinău, pas pe care avea să-l regrete, peste ani. Timp de peste doi ani și jumătate, George Meniuc s-a aflat în funcția de redactor-șef a revistei Nistru organ al Uniunii Scriitorilor, perioadă în care au apărut 33 de numere. Abia în 1969 îi este reconsiderată poezia din...
11 poezii, 0 proze
Teodorescu Andrei
Pas...
2 poezii, 0 proze
VNVasilcovschi Nicole
Fiecare pas reprezintă infinitul din mine, iar pașii tăi mă reprezintă cu fiecare petală ruptă de vise...
33 poezii, 0 proze
alex bâcu
2001 - proiect video - "Ceci N'est pas un Film" 2001 - 2002 - numeroase lucrari fotografice publicate in reviste de importanta minora. 2002 - castigator al festivalului de poezie "Noptile de Poezie de la Curtea de Arges" 2002 - Premiul Editurii Convorbiri Literare si premiile revistelor "Poesia", "Convorbiri Literare", APLER, "Vatra", "Colloquium" 2003 - debut in publicatia on-line respiro www.revistarespiro.com 2003 - expozitie de arta conceptuala "the eloquence of the ready made", amherst college, massachusetts 2003 - documentare video a seriei de happeninguri - "the architecture of the routine: confrontations 1-4" 2003 - proiect internet de documentare a practicii tatuajelor comemorative - www.memorialtattoo.com (momentan indisponibil) 2003 - absolvent al sectiilor de economie si arte plastice la Amherst College, MA 2003 - volum de debut "prozaice himere" publicat sub pseudonimul Alexandru Bacu Coflescu la editura Convorbiri Literare
218 poezii, 0 proze
JBJules Breton
Jules Aldolphe Aimé Louis Breton, né à Courrières (Pas-de-Calais) le 1er mai 1827 et mort à Paris le 5 juillet 1906, est un peintre et poète français. Son père, Marie-Louis Breton, est maire de Courrières. Sa mère meurt alors qu\'il n’a que quatre ans. Il étudie tout d\'abord au collège Saint-Bertin à Saint-Omer où il est pensionnaire, puis au collège royal de Douai. Il fait son apprentissage auprès de Félix de Vigne à Gand et de Gustave Wappers à Anvers en Belgique, puis poursuit sa formation à Paris en suivant les cours d’Ingres et d’Horace Vernet. Il se marie en 1858 avec Élodie de Vigne, la fille de Félix de Vigne. Le couple a un enfant unique, Virginie Demont-Breton, qui naît en 1859 et qui suivra les traces de son père en devenant elle-même peintre. Elle épousera le peintre Adrien Demont. Il est inhumé à Paris au cimetière du Montparnasse non loin de son ami Leconte de Lisle. De formation académique, réaliste, puis naturaliste, Jules Breton fut l’un des premiers peintres...
1 poezii, 0 proze
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
ILiordache larissa
despre mine...nimic de zis.doar lecturati,ma veti cunoaste in felul acesta mai usor,pas cu pas.
2 poezii, 0 proze
JCJean Cayrol
Jean Cayrol est né le 6 juin 1911 à Bordeaux. Il n’a pas 12 ans lorsqu’il compose ses premiers poèmes. À seize ans, il fonde avec Jacques Dalléas « Abeilles et pensées », mensuel et revue littéraire des jeunes (1927-1929), quatorze numéros paraîtront et cette revue publiera des textes de Maurice Fombeure, Sabine Sicaud, André Salmon, etc. Jean Cayrol correspond avec des auteurs qu’il aime : Delteil, Dabit, Montherlant, Supervielle. Il rencontre Mauriac, publie en 1935 et 1936 deux recueils de poèmes ("Ce n’est pas la mer" et "Les poèmes du pasteur Grimm"). Il fonde une nouvelle revue littéraire « Les Cahiers du fleuve » (1934). Étude en droit et il deviendra bibliothécaire à la Chambre de Commerce de Bordeaux. Puis, le Seconde Guerre mondiale bouleversera sa vie. Résistant, arrêté en 1942, il est enfermé à Fresnes avant d’être déporté au camp de Mauthausen-Gusen où il ne sera libéré qu'en mai 1945. Il survit à l’enfer concentrationnaire. Expérience traumatisante qui le marquera durant...
10 poezii, 0 proze
Marina Samoila
prea batrana pentru a fi incepatoare, prea inocenta pentru a nu fi tanara // too old for being a beginner, too innocent for being really old // trop agee pour etre debutante, trop innocente pour ne pas etre jeune
97 poezii, 0 proze
Pas după pas îmi voi urma cărarea
de Adrian Munteanu
Pas după pas îmi voi urma cărarea Strivit de pietre, alungat de ploaie. M-agăț în spini, o creangă se îndoaie Frângând elanul, rostul și-nălțarea. Ajung în vârf. Sudori mă trec șiroaie. N-am timp...
Etruscul
de Mika Waltari
Zece cărți despre nemaipomenita viață a nemuritorului Turms, 520 450 î.Chr. CARTEA ÎNTÂI DELFI 1 Eu, Lars Turms, nemuritorul, m am deșteptat primăvara și am văzut pământul acoperit cu verdeață și...
Primăvară transparentă
de Sașa Pană
sunt oglinzi care nu se văd ilarie voronca il fait toujours nuit quand je dors paul eluard O ușă de pământ s-a deschis în pământ și, printre lacrime în zăbrele, corpul tău străveziu s-a strecurat pe...
Hipnoză
de Adrian Nicula
Am părăsit cărarea turistică și m-am adâncit puțin în pădure. După zece metri de mers m-am regăsit într-o sălbăticie autentică. Bucăți de stâncă acoperite de mușchi uscați, uscături, copaci înfrânți,...
Reconciliere introspectivă
de Andrei Contiu
De ce mă uit în sus atunci când mă gândesc la el? De ce atunci când îi mulțumesc mă uit tot în sus, atâta timp cât știu că Dumnezeu este în mine, în tine, în noi toți și în ceea ce ne înconjoară? De...
Cafeaua din vas, băută în afara vasului
de Iurie Burlacu
Și inima mea își începea demararea lentă și neînchipuit de convulsivă, cu palpitații și multe de felul acesta, încît eu trăiam cu frica între dinți: nu cumva sîngele meu să-și ia o direcție inversă...
Urme in zapada
de Nae Carmen
Urme in zapada Atat de frig... Zapada`i atat de neteda...ti`e teama s`o calci ca nu cumva sa`i strivesti fulgi ce lucesc in razele razlete ce`si fac simtita prezenta printre norii ce invelesc bolta...
stele pe curcubeu
de george vasilievici
Sunt un golan sub cerul îndrăgostit la linie de mare. E tot ce poți spune? E singura descriere posibilă a fericirii pe care o adopt și o hrănesc direct din sfârcul cu cercel. Dacă sunt fericit nu mă...
Fractal 2 - fragment (1)
de Manolescu Gorun
Mă trezesc plin de somn. Visam…Habar n-am ce. Am uitat. Oricum, era ceva plăcut. Cu o nuanță dulce-amăruie. Și cu niște culori vii care incendiaseră parcă cerul. Un cer…Nu găsesc fierbătorul. Ceașca...
întunericul morții
de Bogdan
dintr-o dată se face noapte va dura o clipa? becul arde de lumina nu am parte beau apă cineva țipă mă așez în pat stau pe spate îmi pun întrebari și-mi răspund imediat mă concentrez mă conectez......